Majoritatea oamenilor care au trăit în anul 1800 au fost doar cu puţin mai bogaţi decât cei care au locuit în anul 100.000 î.Hr. Nu mâncau mai bine. Nu erau mai înalţi şi nu trăiau mai mult, scrie editorialistul David Brooks în New York Times.
Apoi, în jurul anului 1800, creşterea economică a explodat. Marea Britanie a fost prima, apoi au urmat alte ţări. De unde a pornit această creştere? În cartea sa „Economia iluminată”, Joel Mokyr de la Universitate Northwestern scrie că schimbarea crucială a avut loc în mintea oamenilor. Datorită unor serii de schimbări culturale, tehnicienii au început să pună cunoştinţele ştiinţifice în practică. De exemplu, antreprenorii aplicau cercetarea geologică în companiile miniere şi de transport.
La scurt timp, Marea Britanie domina întreaga lume. Dar apoi a început declinul. Din nou, schimbarea crucială a avut loc în mintea oamenilor. Aşa cum a consemnat istoricul Correlli Barnett, stră-stră-nepoţii celor care au construit imperiului britanic s-au retras din comerţ, au încercat să se ridice deasupra cunoştinţelor practice şi au adoptat un mod de viaţă mai sofisticat.
Această evoluţie este relevantă în prezent, pentru că 65 % dintre americani cred că naţiunea lor este în declin, potrivit unui sondaj realizat de NBC în colaborare cu Wall Street Journal. Şi este adevărat: problemele economice din ziua de azi sunt structurale, nu ciclice. Suntem în mijlocul unei noi perioade de recuperare cu şomaj ridicat. Salariile au rămas la acelaşi nivel de zeci de ani. Problemele de pe piaţa muncii sunt adânci şi greu de rezolvat.
Prima lecţie învăţată de la istoricii economici este că ar trebui să încercăm să înţelegem această situaţie prin schimbarea concepţiilor şi valorilor, nu doar prin schimbări materiale. În plus, fundamentele economiei sunt înţelese greşit de oameni în acest moment.
Dacă te uiţi la America din acestă perspectivă, vei vedea ceva asemănător cu „boala britanică”. După decenii de prosperitate, Statele Unite s-au îndepărtat de mentalitatea pragmatică şi practică prin care s-a construit bogăţia naţiunii.
Schimbarea este evidentă în toate nivelurile societăţii. În primul rând, elitele. Minţile strălucite ale Americii au abandonat industria şi tehnica în favoarea unor domenii mai prestigioase, dar mai puţin productive precum drept, finanţe, consultanţă şi activismul non-profit.
Ar fi jenant sau cel puţin împotriva uzanţelor ca un absolvent al unei facultăţi prestigioase să mergă într-un orăşel din provincie şi să lucreze pentru o fabrică mică. Dimpotrivă, în 2007, 58 % dintre absolvenţii de sex masculin de la Harvard şi 43 % dintre cei de sex feminin lucrează domenii precum finanţele şi consultanţa.
Îndepărtarea de valorile comerciale a fost bine exprimată şi de Prima Doamnă a SUA, Michelle Obama, într-o serie de discursuri. „Nu mergeţi în America cea corporatistă”, le-a spus ea unor femei din Ohio. „Deveniţi profesoare. Munciţi pentru comunitate. Fiţi asistente sociale. Fii o asistentă medicală… Fă această alegere, aşa cum am făcut-o noi, să ieşim din industria producţiei sw bani şi să intrăm în industria ajutorului pentru oameni.” Dacă oamenii talentaţi vor adopta aceste priorităţi, America ar putea deveni mai umană, dar va fi mai puţin prosperă.
Apoi, mai există clasa de mijloc. Apariţia unei economii a serviciilor a dus la un număr mai mare de angajaţi începători sau de nivel mediu care fac muncă de birou. Aceşti muncitori au adoptat nivelul sofisticat de trai pe care îl avea familia Huxtable din serialul „The Cosby Show” şi nu standardele unei familii de muncitori, promovate de familia Kramden din „The Honeymooners”.
Pe măsură ce aceştia au încercat să-şi construiască un stil de viaţă care să se potrivească funcţiei pe care o deţineau, consumul şi nivelul datoriilor a crescut îngrijorător. Deficitul comercial a explodat.
Economia s-a ajustat pentru a satisface cererile impuse de ei – au scăzut investiţiile în producţie şi mărfuri, dar s-a investit mai mult în comerţul cu amănuntul şi sectorul imobiliar.
Aceşti lucrători de birou nu au vrut ca fiii lor să facă un pas înapoi la viaţa clasei muncitoare. Aşa că există o explozie de absolvenţi în comunicare şi un deficit de muncitori de înaltă calificare în domeniul tehnic. Una dintre ciudăţeniile acestei recesiuni este că rata şomajului a crescut, dar a crescut şi rata locurilor de muncă vacante. Fabricile nu găsesc personal tehnic calificat. Narayana Kocherlakota de la Rezerva Federală (Banca Centrală) din Minneapolis a calculat că, dacă ar exista o concordanţă între competenţele pe care le au lucrătorii şi abilităţile cerute de angajatori atunci rata şomajului ar fi de 6,5 %, nu de 9,6 %.
Există mai mulţi factori care contribuie la această asimetrie (oamenilor le este greu să îşi vândă casele pentru a trece la oportunităţi noi) dar o problemă este faptul că există prea mulţi brokeri de credit ipotecar şi prea puţini mecanici.
În cele din urmă, există clasa de jos. Problema pe care o întâlnim aici este colapsul social. De la un sfert până la o treime din copii americanilor locuiesc singuri sau doar cu un părinte în cartiere haotice şi cu sisteme educaţionale defecte. O parte enormă a capitalului uman al Americii nu este utilizată, iar acest lucru se întâmplă de o generaţie.
Personal, nu sunt convins că poporul american e în declin. Există puncte forte care pot contracara punctele slabe. Dar schimbările de valori sunt reale. Societatea oscilează de sus în jos, oamenii se îndepărtează de activităţile comerciale spre unele mai plăcute, dar mai puţin productive. Putem fi distraşi de dezbaterea privind stimulentele economice pe termen scurt, dar acest lucru nu mai are relevanţă acum. Problema reală este dacă Statele Unite se mulţumesc cu această tendinţă aristocratică şi dacă se poate face ceva în această privinţă.
