Încercările sporadice ale politicienilor de a reglementa prostituţia au picat ca muştele pe altarul legislativ al Parlamentului. Pudibonderia ipocrită a românului de rând, spaima politicienilor de a-şi pune în cap Biserica, dar şi inepţiile legislative ţin prostituţia românească, devenită de prestigiu în Europa, sub preş, în promiscuitatea ilegalităţii.
De-a lungul vremii, în numele legiferării prostituţiei din România nu a rezistat nici un argument: scăderea incidenţei bolilor sexuale, protejarea fetelor de traficanţii de carne vie, creşterea veniturilor la buget sau măcar urmarea unor modele de convieţuire civilizată cu o realitate inevitabilă, precum în Vest. Cea mai recentă nereuşită legislativă a înregistrat-o deputatul PDL Silviu Prigoană, cu proiectul său privind „exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate”.
De la Guvern până la Comisia Juridică a Senatului, toate forurile au avizat negativ proiectul de lege. „Era conceput prost”, spune senatorul PDL Iulian Urban, vicepreşedintele Comisiei Juridice din Senat. Aceeaşi soartă au avut-o în Parlament, de-a lungul vremii, toate proiectele privind prostituţia.
Inamicii bordelului civilizat: pudibonderia şi Biserica
Până să se ajungă la dezbateri juridice în Parlament, sociologul Mircea Kivu crede că scoaterea prostituţiei la lumina zilei, printr-o lege, s-ar ciocni de alte două lucruri crâncene.
În primul rând, „mentalitatea pudibondă care îi face pe toţi, când aud de prostituţie, să sară ca arşi şi să spună că noi nu avem aşa ceva, deşi o vedem cu toţii. Oamenii se fac că nu o observă şi pornesc de la ideea că este ceva urât şi rău să apelezi la prostituate”, spune Kivu.
Al doilea obstacol, şi mai mare, este influenţa Bisericii, crede sociologul: „În România, prezenţa Bisericii în stat este mult mai puternică decât în alte ţări. Politicienii se feresc ca de dracul să se pună rău cu Biserica”. Mircea Kivu spune că prostituţia ar trebui reglementată, în primul rând pentru a elimina proxenetismul, iar refuzul ferm al Bisericii i se pare „necreştinesc – ei spun că e păcat, dar nu se gândesc la acele femei care trăiesc în sclavie”.
Greblă: „Vreţi să exploatăm sexual femeia ca să avem venituri la buget?”
Poziţia senatorului PSD Toni Greblă, şefului Comisiei Juridice din Senat, privind prostituţia nu lasă loc de întors: „Repudiez ideea în sine. Dacă vrem să ne întoarcem în secolul XIX, putem să ne întoarcem”. Senatorului i se pare „un barbarism” argumentul, folosit şi de Silviu Prigoană, că în vreme de criză bugetul s-ar revigora cu impozitele plătite de prostituatele legiferate: „Vreţi să exploatăm sexual femeia pentru a obţine venituri la bugetul statului?”. Juristul susţine că nici argumentele precum scăderea incidenţei bolilor venerice sau scăderea infracţionalităţii nu s-au dovedit reale în ţările care au legiferat prostituţia.
„O lege a prostituţiei ar veni în contradicţie flagrantă cu tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte şi ar fi primul pas spre legalizarea traficului de fiinţe umane. Cea mai veche ocupaţie din lume să ştiţi că e omorul, nu e prostituţia. N-aţi vrea să legalizăm omorul?”, spune Toni Greblă. O altă hibă a proiectelor legislative de până acum ar fi că toate au legat prostituţia strict de femei, iar „România e o ţară în Europa secolului XXI, în care femeia trebuie să fie egală în drepturi cu bărbatul”.
Urban: statul a dat deja un imbold, prostituţia nu mai e infracţiune
Senatorul PDL Iulian Urban, vicepreşedintele Comisiei Juridice din Senat, e de acord că prostituţia trebuie reglementată, dar nu în modul în care au încercat până acum colegii săi parlamentari.
„Domnul Prigoană a făcut acest proiect pentru a-şi creşte notorietatea personală. Până şi termenii folosiţi, precum casă de toleranţă, au rezonanţă la public, dar nu şi juridic. Ar fi nevoie de o iniţiativă a Guvernului, care să aibă în spate studii şi note de fundamentare”, spune Urban.
Senatorul crede că mai întâi românii ar trebui consultaţi printr-un sondaj dacă îşi doresc cu adevărat o astfel de lege.
Urban consideră că instituţiile statului tratează cu ipocrizie subiectul prostituţiei: „Cei de la Ministerul de Interne au început să ne vorbească de moralitate, când poliţiştii au ajuns deja peştii saloanelor de masaj erotic. Le-am zis, ia mergeţi domnilor în Piaţa Alba Iulia, căutaţi un apartament de închiriat şi vedeţi dacă mai aveţi loc de prostituate şi saloane, apoi vorbiţi-mi de moralitate”. Cu toate acestea, „statul a dat deja semnale că e pregătit, a dat practic un imbold acestui fenomen. În noul Cod Penal, prostituţia nu mai este infracţiune, este contravenţie. Totuşi, nimeni nu susţine proiectul de lege”.
Prostituţia, de la „părintele Constituţiei”, la „Eros Loc”
Iniţiativele legislative privind reglementarea prostituţiei au încercat diverse abordări, unele mai reuşite, altele care au şi dispărut din arhiva electronică a Parlamentului, precum cea privind „cabinetele de servicii sexuale”, a medicului Florian Udrea, deputat PDSR (actualul PSD). Toate au conţinut inepţii, dacă nu juridice, măcar de aplicabilitate. Iată care au fost cele mai importante trei:
• 2001: Legea privind controlul bolilor cu transmitere sexuală şi SIDA, iniţiată de Constanţa Popa, deputat PRM, „având în vedere grija pe care PRM o are pentru viitorul biologic al naţiunii române” (extras din discursul deputatei în plen)
Sub masca unei legi „medicale” se afla de fapt reglementarea prostituţiei. Prostituatele ar fi urmat să-şi desfăşoare activităţile în localuri de servicii sexuale botezate „Eros Loc”, autorizate de Poliţie, Ministerul Sănătăţii şi consiliul local. Aceste locaţii aveau obligaţia de a afişa „la loc discret” o firmă cu inscripţia Eros Loc, „luminată discret pe timpul nopţii” şi nu puteau fi amplasate în imobile de locuinţe. Prostituatele puteau angaja oameni care să le administreze Eros Locul, nu aveau voie să-şi refuze clienţii şi nu aveau voie să-şi facă reclamă. Urmau să aibă carnete medicale vizate lunar de medici şi să plătească la stat o taxă forfetară.
• 2003: Legea prostituţiei, iniţiată de un grup de senatori PSD, PRM şi PUR (actualul PC), printre care şi defunctul Antonie Iorgovan, supranumit „părintele Constituţiei”.
Prostituatele erau persoane autorizate care îşi puteau desfăşura activitatea la domiciliu sau în stabilimente special autorizate. Un astfel de stabiliment putea fi deţinut doar de o persoană fizică mai în vârstă de 35 de ani, „cu garanţii de onorabilitate” şi fără cazier. Reclama pentru stabilimente era permisă, în limitele legilor, tarifele urmau să fie stabilite în funcţie de categoria stabilimentului, iar prostituatele puteau să aibă opţiuni în ce priveşte clienţii şi serviciile prestate.
• 2010: Legea privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate, iniţiată de deputatul PDL Silviu Prigoană.
Prostituţia a fost denumită ACSA (activitate cu caracter sexual autorizată), iar prostituatele ar fi activat ca persoane fizice autorizate, cu meseria inclusă în nomenclator şi cu taxe plătite la buget. Limita de vârstă pentru a deveni prostituată era de 20 de ani, spre deosebire de proiectele precedente care o fixau la 18 ani. În schimb clienţii puteau să se bucure de fragezi de servicii, de la 16 ani. Prostituţia s-ar fi desfăşurat în „case de toleranţă” sau la domiciliul prostituatei.
Problema „peştilor” nu l-a preocupat pe Prigoană, pentru că legea sa spune că, în schimbul unei taxe, casele de toleranţă oferă prostituatelor, cameră separată şi grup sanitar. Patronii de case de toleranţă nu ar fi putut pretinde mai mult de 30% din câştigurile prostituatei. Prostituatele ar fi fost obligate la condiţii stricte de igienă şi la controale medicale lunare.
Prostituţia prin vecini: cum se întâmplă la alţii
Ungaria: prostituţia este legiferată încă din 1999. Prostituatele, precum şi bordelurile, au autorizaţii, plătesc taxe la stat şi se supun unor controale medicale stricte. Din 2000, funcţionează Asociaţia pentru Protecţia Intereselor Prostituatelor Maghiare.
Polonia: Prostituţia este legală, dar nu şi bordelurile sau orice altă formă instituţionalizată. Deşi este recunoscută ca profesie, prostituţia nu este taxată şi nici inclusă în sistemul asigurărilor sociale.
Cehia: Prostituţia nu este legalizată, dar este larg răspândită şi tolerată, în ţară existând aproape 900 de bordeluri.
Alte ţări europene în care prostituţia este legiferată sau reglementată strict: Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Letonia, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Marea Britanie. În ţări precum Italia sau Franţa, prostituţia nu este legiferată, dar poliţia o tolerează şi impune reguli stricte.
