Despre fiul cel mare al lui Adrian Năstase, foştii colegi de la Universitatea Bocconi au o impresie foarte bună: „Era un băiat destul de simplu, foarte, foarte bine educat şi vorbea foarte frumos. Mi se părea că aici el ascunde cu totul cine este, pentru că nici nu spunea cine e multora şi nici nu făcea pe grozavul şi nici nu aştepta să fie tratat diferit. Eu din greşeală am aflat cine e. E normal că Andrei e cel care îşi alegea prietenii, pentru că exista protecţia aceea fără să vrei a numelui lui şi avea un grup mai restrâns de prieteni, dar prieteni normali, nu de bani gata. Că era modest îţi puteai da seama şi după ce conducea. În Italia folosea o maşină, cred că aceeaşi o are şi-acum. E aceeaşi de câţiva ani. E un Audi A6 dacă nu mă înşel. O are de câţiva ani buni, nu e genul care-şi schimbă maşina imediat. Nu e un amorez, ci e genul de băiat care nu umblă cu orice fete, ci fata trebuie să-l reprezinte, zic eu. Singur şi-a luat examenele aşa cum şi le-a luat, cu note mai bune unele, cu note nu aşa de bune altele, dar a făcut un efort propriu, nu cu pile. Nu prea mergea prin cluburi, iar când ieşeam în gaşcă, niciodată nu cheltuia excesiv şi ni ci nu se hazarda cu: «Fac eu cinste la toată lumea!». Nu mergeam la restaurante de fiţe din Milano ci mâncam la un bar de lângă universitate. Nu dădea pe din afară şi dacă vedeai felul în care era destul de atent cu banii îţi dădeai seama un om care are valoarea banului. Din câte ştiu eu, nu a avut mână liberă la oricât doreşte şi mie lucrul ăsta mi-a plăcut din partea părinţilor lui. Andrei nu vorbea foarte mult cu amicii despre planurile de viitor. Ştiu că a terminat facultatea şi că i s-a făcut dor de ţară. Ştia că nu va rămâne aici să lucreze, ştia că trebuie să fie alături de tatăl lui. Acum nu ştiu dacă să-l ajute în afaceri sau în politică. Eu sper să intre în politică pentru că e foarte diplomat şi are multe calităţi în sensul ăsta”.
