Câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură pe 2015, scriitoarea de proză Svetlana Alexievich din Belarus, în vârstă de 67 de ani, era favorita cercurilor literare și a caselor de pariuri pentru acest premiu. Ea a fost jurnalist corespondent la Minsk, unde a colaborat cu cele mai importante ziare.
Citeşte şi: Premiul Nobel pentru literatură, câştigat de o scriitoare din Belarus
Cărţile Svetlanei şi premiile pentru literatură
Cărțile sale sunt descrise drept o cronică literară a istoriei emoționale a omului sovietic și post-sovietic. Ea își descrie astfel temele abordate: „Dacă privim înapoi, la întreaga noastră istorie, atât din era sovietică cât și post-sovietică, este o uriașă groapă comună și o baie de sânge. Un dialog etern între călăi și victime. Blestematele întrebări rusești: ce e de făcut și cine e de vină. Revoluția, Gulagul, Al Doilea Război Mondial, războiul din Afganistan, ce a fost ascuns poporului, prăbușirea marelui imperiu, destrămarea marii patrii socialiste, utopia pământului și acum o nouă provocare de dimensiuni cosmice — Cernobîl. Aceasta este o provocare pentru toate ființele vii de pe Pământ. Aceasta este istoria noastră. Și aceasta este tema cărților mele, aceasta este drumul meu, cercurile iadului meu, de la om la om”.
Stilul ei literar polifonic, care propune un colaj de voci umane compus cu atenție, este evidențiat de cărți de proză precum „Černobyl’skaja molitva” — 1997 (Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster), „Cinkovye mal’čiki” — 1990 (Zinky Boys — Soviet voices from a forgotten war), un portret al războiului dus de URSS în Afganistan între 1979 și 1989 sau „Vremja second chend” — 2013 (‘Second-hand Time: The Demise of the Red (Wo)man’).
De-a lungul carierei sale, Svetlana Alexievich a primit numeroase premii și distincții literare, printre care Premiul Andrei Sinyavsky (1997), Leipziger Book Prize on European Understanding (1998), Premiul Herder (1999), National Book Critics Circle Award pentru „Voices from Chernobyl” în 2005 sau Peace Prize of the German Book Trade (2013).
De asemenea, scriitoarea belarusă este membră a comitetului consultativ pentru decernarea Premiului Lettre Ulysses.
Cariera în jurnalism
Svetlana Alexievich s-a născut la 31 mai 1948 în orașul ucrainean Ivano-Frankivsk, dintr-un tată belarus și o mamă ucraineană. După ce tatăl său și-a încheiat serviciul militar, familia s-a mutat în Belarus, unde ambii părinți au lucrat ca profesori. După ce și-a terminat studiile, Svetlana Alexievich a lucrat ca profesoară și jurnalistă. Ea a studiat jurnalismul la Universitatea din Minsk, între 1967 și 1972.
După absolvirea facultății, Svetlana Alexievich s-a angajat la un ziar local din Brest, în apropierea graniței cu Polonia. Ulterior a revenit la Minsk unde a lucrat pentru Sel’skaja Gazeta. Timp de mai mulți ani a strâns materiale pentru prima sa carte, „U vojny ne ?enskoe lico” — 1985 (War’s Unwomanly Face), construită pe baza unor interviuri cu sute de femei care au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Aceasta este prima carte din marele său ciclu literar ‘Voices of Utopia’, în care prezintă viața din Uniunea Sovietică din perspectiva individului.
O influență importantă în universul literar al Svetlanei Alexievich este reprezentată de notele asistentei medicale și scriitoarei Sofia Fedorchenko (1888-1959) cu privire la experiențele soldaților de pe fronturile Primului Război Mondial. De asemenea, ea a fost influențată și de materialele document ale autorului belarus Ales Adamovich (1927-1994) din cel de-al Doilea Război Mondial.
Pentru că a avut adesea o perspectivă critică asupra regimului, Svetlana Alexievich a trăit mult timp în străinătate – în Italia, Franța, Germania și Suedia.
Odată cu diploma și medalia aferente Nobelului pentru Literatură, Svetlana Alexievich va intra și în posesia unui premiu de un milion de coroane suedeze (aproximativ 855.000 de euro).
