Specialiştii Stasi în descifrarea codurilor au fost angajaţi de o companie înfiinţată special pentru ei şi au ajuns să ofere servicii pentru guvernul german dar şi pentru NATO, potrivit Spiegel.
În fiecare dimineaţă, în timp ce merge spre biroul său, în districtul Adlershof din Berlin, Ralph W. trece pe lângă un loc ce îi aminteşte de trecutul său, un mic muzeu aflat într-o cameră de la parterul imobilului. Muzeul ar putea fi cu uşurinţă confundat cu un centru de comandă a unui infractor periculos dintr-un film vechi cu James Bond.
Micul muzeu e plin de dispozitive de codificare din diferite decenii, inclusiv un T-310, un aparat de metal verde de mărimea unui figider imens, care era folosit de oficialii din Germania de Est pentru a-şi codifica mesajele secrete.
Acest dispozitiv a fost pentru multă vreme mândria STASI-ului, poliţia secretă a Germaniei de Est, a cărui angajat a fost şi Ralph W. Acum el lucrează ca un criptolog pentru firma privată Rohde & Schwarz SIT, o filială a companiei principale Rohde & Schwarz, cu sediul în Munchen. Firma este specializată în testarea unor echipamente, servicii de radiodifuzare şi securizarea comunicaţiior.
În cadrul acestei companii, W. si colegii săi au codificat informaţii confidenţiale pentru a se asigura că acestea pot fi citite sau auzite doar de către persoanele autorizate. Cei mai importanţi clienţi ai firmei sunt NATO şi guvernul german.
Rohde & Schwarz este un colaborator neoficial al guvernului german, unul dintre produsele la care lucrează fiind un telefon mobil care nu poate fi ascultat – un dispozitiv special destinat miniştrilor germani.
Din 2004, sediul din Berlin al companiei s-a specializat în soluţii de criptare a informaţiilor şi este văzut ca un partener de securitate a Ministerului german de Interne. Cea mai recentă comandă a ministerului: câteva mii de dispozitive de codificare pentru telefoanele mobile, care costau 1,250 de euro bucata. Chiar şi cancelarul german, Angela Merkel a folosit telefoanele realizate cu tehnologia firmei SIT.
Operaţiuni secrete
Transferul lui Ralph W. şi altor criptologi din subordinea STASI în guvernul Germaniei de Vest a fost făcut în secret. Oficialii din Germania de Vest erau hotărâţi să se asigure că nimeni nu va afla despre integrarea acestor oameni în rândurile subordonaţilor guvernului din Vest. Doar câţiva oamenii au fost implicaţi în acest transfer care a fost plănuit în oraşul Bonn, de către Ministerul de Interne din Germania de Vest.
În ianuarie 1991 a fost înfiinţată firma Rohde & Schwarz SIT, special creată pentru a oferi locuri de muncă criptologilor de top ai STASI. Ralph W. este unul dintre experţii din Germania de Est care a fost angajat la aceasta firmă.
Având un doctorat în matematică, el a semnat o declaraţie de angajament faţă de STASI la 1 septembrie 1982. Cât a lucrat pentru poliţia secretă a Germaniei comuniste, bărbatul câştiga 22,550 de mărci germane pe an, un salariu excelent pentru standardele perioadei comuniste. În iunie 1987, Ralph a fost promovat în funcţia de căpitan, fiind caracterizat de superiorul său ca „unul dintre cei mai capabili tovarăşi din colectiv”.
Ralph W. a lucrat în departamentul XI, numit şi „Agenţia Centrală de Criptologie” (ZCO).
În căutarea specialiştilor de top
Povestea începe în timpul revoluţiei din Germania de Est din anul 1990. Atunci, ultimul premier al guvernului comunist, Hans Modrow, a înfinţat un comitet al guvernului, care avea sarcina oficială de a dizolva STASI.
Dar guvernul din Germania de Vest era implicat deja în această problemă, considerată extrem de importantă pentru securitatea naţională. Astfel, ministrul de interne al Germaniei de Vest, Wolfgang Schäuble, actualul ministru de finanţe al Germaniei Federale, a instruit doi membri din interiorul ministerului, pe Hans Neusel şi Eckart Werthebach, să să se ocupe de chestiunea sensibilă a oamenilor ce au rămas în urma războiului de informaţii care a durat 40 de ani între cele două părţi ale Germaniei.
Ministrul de Interne de atunci, Helmut Kohl, era interesat nu numai de actele cu consecinţe politice explozive din arhiva STASI, ci şi de specialiştii din fosta agenţie de spionaj.
Criptologii reprezentau un interes imens pentru guvernul vest-german, deoarece erau experţi atât în codificarea documentelor, cât şi în decriptarea lor. Una dintre cele mai remarcabile reuşite ale acestor experţi a fost să depăşească standardele de criptologie Vericrypt and Cryptophon, care erau folosite până în 1980.
Acest lucru însemna că erau capabili să decodifice transmisii radio criptate de cele două agenţii secrete ale Germaniei de Vest, şi anume Biroul pentru Protecţia Constituţiei şi Serviciul Federal de Informaţii (BND) şi Poliţia de frontieră a Germaniei de Vest. Specialiştii în decodificare au reuşit să decripteze şi ordinele date de BND membrilor grupului clandestin „Gladio”, care aveau sarcina de a-şi continua operaţiunile anti-comuniste în cazul unei invazii dictate de Pactul de la Varşovia în Europa de Vest.
Datorită abilităţilor şi a informaţiilor pe care le deţineau, criptologi STASI reprezentau un mare interes pentru guvernul Germaniei de Vest. De aceea oficialii din Vest erau hotărâţi să facă orice pentru a-i împiedica pe aceşti specialişti să lucreze pentru alte ţări. Ei doreau în primul rând să evite posibilitatea ca acei criptologii care erau familiarizaţi cu metodele de codificare ale Germaniei de Vest să înceapă să lucreze pentru ţările din Orientul Mijlociu, cum ar fi Siria.
Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, munca BND ar fi fost compromisă pentru că specialiştii din Germania de Est ar fi putut cripta comunicaţiile agenţiilor din Orientul Mijlociu, iar BND nu ar mai fi putut intercepta transmisiile din acele ţări.
De asemenea, guvernul de la Bonn spera să se folosească de abilităţile acestor experţi pentru a decripta transmisiile din unele regiuni pe care propriile agenţii nu le-au putut intercepta. Datorită acetor motive, criptologii din fosta STASI trebuia să fie recrutaţi de Vest prin orice modalitate.
Cum s-a făcut alegerea experţilor
Pentru a se stabili ce criptologi urmau a fi recrutaţi, membrii guvernului de la Bonn au decis să apeleze la un expert care să evalueze abilităţile profesionale ale oamenilor din STASI.
Până în anii ’70, Otto Leiberich, matematician şi şeful Biroului Central de Criptologie, echivalentul STASI din Germania de Vest, a fost consilierul guvernului în această problemă.
Leiberich îşi aminteşte şi acum, cu lux de amănunte, prima misiune oficială care a avut loc în oraşul Hoppegarten, situat lângă Berlin. Atunci a fost impresionat de fapul că unul dintre criptologii din Gemania de Est a întâmpinat delegaţia din vest numindu-i „tovarăşi”.
„Erau nişte matematicieni excelenţi, care nu puteau fi învinovăţiţi niciodată de un comportament neprofesional”, spune el despre criptologii STASI. Leiberich spune că i-ar fi angajat pe toţi acei oameni datorită competenţelor remarcabile pe care le aveau. El l-a apreciat în special pe şeful departamenului, Horst M. A., despre care îşi aminteşte că era un bărbat slab ce avea întotdeauna o ţigară aprinsă în colţul gurii şi care purta ochelari cu ramă de corn.
Horst era născut în 1937 şi obţinuse diploma în matematică la Universitatea Humboldt din Berlin. Din păcate, consilierul guvernului din vest nu îi putea angaja pe toţi criptologii, el trebuia să îi aleagă doar pe cei tineri, care erau consideraţi o valoare în noua eră a calculatoarelor.
Stigmatul criptologilor din Est
După 1990, Biroul Central de Criptologie din Germania s-a desprins de BND şi a fost înfiinţat noul Birou Federal de Securitate a Informaţiilor (BSI). Primul preşedinte a noului departament a fost Leiberich, care a condus o echipă formată în principal din foşti colegi criptologi.
Specialiştii din Germania de Est nu au fost integraţi în acest departament datorită activităţilor pe care le-au avut în trecut şi care erau considerate a fi nepotrivite cu birocraţia unei Germanii unificate.
Neusel, un membru al Ministerului de Interne din Germania de Vest, a catalogat această soluţie ca fiind prea riscantă. De asemenea, a fost ridicată problema unor potenţiale trădări, după cum îşi aduce aminte una dintre persoanele implicate în acest proces. Din aceste motive, niciun expert din fosta STASI nu a fost transferat într-o agenţie de informaţii din Germania de Vest. Decizia a fost influenţată şi de faptul că Germania de Vest a decis să nu permită niciunui membru al Ministerul de Interne de Est să lucreze într-o agenţie federală.
Prin urmare, guvernul din Vest avea nevoie de o altă soluţie pentru a-i integra pe aceşti experţi în Vest. Oamenii responsabili cu problema criptologilor din est au ajuns la concluzia că singurul loc în care rezoluţiile guvernului nu se aplicau era economia de piaţă liberă. De aceea ei au apelat la Hermann Schwarz, unul dintre cei doi fondatori ai firmei Rohde & Schwarz, pentru a le oferi o soluţie.
O slăbiciune pentru Est
Fondată în 1933, compania Rohde & Schwarz era dependentă de contractele încheiate cu guvernul german şi era un colaborator de încredere pentru agenţiile de informaţii ale Germaniei de Vest. În plus, Schwarz avea o slăbiciune pentru partea de Est a Germaniei, deoarece locuise în oraşul est-german Jena. Acolo a obţinut, în 1931, diploma de doctorat şi tot acolo şi-a întâlnit viitorul partener de afaceri, pe Lothar Rohde.
În ciuda acestor lucruri, Schwarz considera că a înfiinţa un sediu în Berlin, care să fie folosit ca acoperire pentru activităţile foştilor criptologi ai STASI, era prea riscant. Era „extrem de îngrijorat că toată afacerea va fi făcută publică într-o zi”, potrivit unei persoane care cunoaşte detaliile aceastei operaţiuni.
Dar după ce a fost presat de guvernul din vest, Schwarz a acceptat să fie implicat în această activitate. Probabil că a fost convins şi de promisiunile unor contracte federale de care a beneficiat firma sa.
Preşedintele BSI, Leiberich, şi un ministru de interne au decis care dintre foştii experţi STASI urmau să fie angajaţi la firma Rohde & Schwarz. Printre ei s-a numărat şi fostul preşedinte al departamentulul STASI, Horst M., care a fost angajat la această firma, alături de soţia sa.
Lui Ralph W., care atunci avea aproximativ 30 de ani şi fusese angajat STASI timp de opt ani, i-a fost oferit un serviciu pe o funcţie similară. Alături de el au mai fost recrutaţi şi colegii săi Wolfgang K. şi Volker S.
În total, zeci de foşti angajaţi STASI, cei mai mulţi matematicieni excelenţi, au avut ocazia de a-şi continua cariera în criptologie la firma Rohde & Schwarz SIT. Sediul firmei a fost iniţial amplasat în Grünheide, în partea de Est a provinciei Brandenburg.
„Cosmic Top Secret”
Angajarea criptologilor din Germania de Est a fost efectuată atât de discret încât nici membrii agenţiilor de informaţii din Vest nu ştiau de această operaţiune. Un episod din anii ’90 arată cât de secretă a fost ţinut acest transfer.
Atunci, BND a avut nevoie de un filtru de canal D, un precursor al firewall-ul de azi, pentru a proteja reţelele de comunicare, şi a apelat la Biroul Federal de Securitate a Informaţiilor (BSI). Membrii BND au rămaşi surprinşi când au aflat că acest aparat era realizat de o companie privată, adică Rohde & Schwarz SIT. BSI i-a asigurat că totul era în ordine şi chiar şi-au asumat responsabilitatea pentru produsele acelei companii.
Sediul din Brandenburg a devenit după puţin timp de la înfiinţare cea mai profitabilă filială a companiei Rohde & Schwarz. Acest sediu a preluat divizia de criptologie a companiei Siemens şi acum are aproximativ 150 de angajaţi, matematicieni, ingineri şi specialişti IT.
SIT, care s-a autoproclamat „furnizor privilegiat de servicii de criptografie de maximă securitate” pentru NATO, produce o linie de aparate denumite „Cosmic Top Secret”. Această titulatură este folosită pentru informaţiile NATO cu cel mai înalt grad de securitate.
Produsul Elcrodat al companiei, folosit în echipamentul standard NATO pentru submarine, fregate şi elicoptere militare, a asigurat firmei comenzi în valoare de milioane timp de mai mulţi ani.
Iar pentru a-şi arăta recunoştiinţa pentru eforturile companiei, Guvernul federal din Germania a oferit firmei mai mult decât câteva contracte.
Pentru serviciile aduse statului, fostul manager al SIT a fost premiat cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania de către Eckart Werthebach, reprezentantul Ministerului de Interne. Bărbatul a primit decoraţia într-o ceremonie oficială la vila Hammerschmidt din Bonn, fosta reşedinţă oficială a preşedintelui Germaniei.
