„The Grand Design” propune viziuni tranşante asupra unor concepte care au preocupat umanitatea dintotdeauna: Creaţie, Dumnezeu, Realitate. Fireşte, dezbaterile pe aceste teme, care în acest caz par a friza blasfemia, nu pot rămâne fără reacţie. Lui Hawking îi răspund inclusiv câţiva teologi şi oameni de ştiinţă români.
Acum câţiva ani, consiliul local din oraşul italian Monza a interzis posesorilor de peşti să-şi ţină prietenii acvatici în recipiente curbate. Municipalitatea ajunsese la concluzia că este o dovadă de cruzime să pui peştele într-un acvariu curbat deoarece îi deformezi imaginea asupra realităţii.
Dar cum putem să avem, până la urmă, încredere în propria noastră percepţie a realităţii? Este o întrebare la care încearcă să răspundă oamenii de ştiinţă Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow în cartea „The Grand Design”.
Să revenim la cazul peştelui din acvariul curbat. Acesta va percepe orice traiectorie dreaptă ca fiind arcuită. Totuşi, o astfel de deformare ar putea fi aşezată pe un set de reguli reale. Ceva mai complicate, ce-i drept, dar în definitiv simplitatea ţine de interpretarea şi gustul fiecăruia, notează Hawking.
Şi Ptolemeu, şi Copernic au dreptate, spune fizicianul
Un exemplu celebru de imagini diferite ale realităţii este oferit de dezbaterea Ptolemeu-Copernic.
În jurul anului 150 î.H, astronomul grec Ptolemeu şi-a argumentat oficial teoria că Pământul este sferic, imobil şi poziţionat în centrul Universului.
Această interpretare părea normală deoarece oameni nu simt solul mişcându-se sub picioarele lor.
Biserica Catolică a adoptat teoria ptolemeică, menţinută ca doctrină oficială până în secolul al XVI-lea.
În 1543, Nicolaus Copernic a promovat teoria heliocentrică, potrivit căreia Pământul are trei mişcări de rotaţie: în jurul Soarelui, în jurul propriei axe şi în raport cu aşa-numitul plan eliptic.
Deşi s-ar putea spune că astronomul Copernicus i-a demontat teoria lui Ptolemeu, acest lucru nu este adevărat. Avantajul solid al modelului heliocentric este că foloseşte calcule matematice mult mai simple, aplicate pe concepţia că Sorele este corpul ceresc fix şi imobil.
Aşa că se poate concluziona: nu există nicio imagine sau teorie independentă asupra realităţii. Realismul se bazează pe observaţii, modele şi reguli.
Parafrazându-l pe Einstein, un model ar trebui să fie cât mai simplu posibil, dar nu mai simplu.
Cu toate acestea, nu pare să existe niciun model care să descrie fiecare aspect al Universului. Din contră, sunt mai multe şi din când în când apar noi teorii. Iar cu fiecare teorie, percepţia noastră despre realitate se schimbă.
Hawking: teologia nu este necesară
Deşi aceste afirmaţii respiră un aer al relativismului, Hawking apare drept foarte tranşant atunci când vorbeşte despre rolul Divinităţii în această lume a realului.
„Poate ca Dumnezeu există, însă ştiinţa poate explica Universul fără a fi nevoie de un creator”, a spus Hawking în cadrul emisiunii „Larry King Live”, de pe CNN, în 10 septembrie.
A continuat prin a spune că teologia nu este necesară, Universul fiind creat de „acţiunea spontană şi inevitabilă a legilor fizicii”.
„Gravitaţia şi teoria cuantică determină creaţia spontană a Universului din nimic”, a tranşat Hawking.
O dezbatere ar fi „un dialog al surzilor”
În România, comunitatea teologică nu a fost luată prin surprindere de teoriile omului de ştiinţă britanic.
„Afirmaţii dintr-acestea apar periodic, dar nu au şanse să clintească credinţa în Dumnezeu. Ortodoxia este o religie revelată, nu descoperită, cum sunt astfel de teorii”, spune publicistul Dan Ciachir, comentator al vieţii religioase din România.
Acesta consideră că lucrarea lui Hawking se înscrie în genul creaţiilor comerciale de tipul „Codul lui Da Vinci”.
„Dumnezeu îşi are început în El însuşi, asta nu pot să înţeleagă oamenii de ştiinţă. Trăim într-o lume desacralizantă care încearcă să-l explice pe Dumnezeu ca şi cum ai explica de ce înfloreşte zarzărul”, adaugă Ciachir.
Cât despre legile fizicii invocate de Hawking, publicistul replică simplu: tot Dumnezeu le-a creat şi pe acestea. Ciachir mai spune că „limbajul credinţei este supraraţional” şi că o dezbatere între perspectiva lui Hawking şi cea teologică ar fi un „dialog ar surzilor”.
Preotul Fotescu: „Hawking jigneşte creştinătatea”
Dimpotrivă, spune preotul ortodox Valentin Fotescu, „există mulţi fizicieni care cred în Dumnezeu”.
„Eu ştiu că şi filozoful Voltaire, care renunţase la creştinism, spunea: ‘Nici nu pot gândi măcar că ceasul poate exista fără ceasornicar’ „, mai spune părintele Fotescu.
El crede însă că Hawking jigneşte comunitatea credincioşilor atunci când afirmă că teologia nu ar fi necesară. „Eu n-aş putea să spun că astronomia, biologia sau fizica nu folosesc la nimic”, punctează Fotescu.
Preotul îşi exprimă însă speranţa că Stephen Hawking îşi va schimba opiniile, „aşa cum au făcut mulţi care l-au negat pe Dumnezeu”.
„Creaţia nu este ştiinţifică”
Rectorul Institutului Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, Viliu Dancă, vine cu o altă abordare asupra relaţiei ştiinţă-credinţă.
„Cercetarea ştiinţifică s-a născut la umbra reflexiilor teologice. De pildă, călugării benedictini făceau cercetare în secolul al V-lea d.H”, spune Dancă.
Din acest punct de vedere – adaugă rectorul – „metafizica lui Dumnezeu depăşeşte competenţa omului de ştiinţă”.
„Omul de ştiinţă poate să vorbească despre Dumnezeu, dar conceptul de Creaţie este teologic, nu ştiinţific”, concluzionează Dancă.
„Divinitatea şi legile naturii pot convieţui”
De partea cealaltă, mediul ştiinţific pare mult mai rezervat.
Directorul general al Institutului de Fizică Atomică din Măgurele, Florin Buzatu, spune că „la prima vedere, teoria lui Hawking despre creaţia Universului pare sa fie posibilă”.
El are totuşi o observaţie: legile fizicii s-au „născut” şi ele odată cu Universul.
„Religia şi ştiinţa au obiective şi metode diferite atunci când încearcă să înţeleagă lumea (inclusiv Universul). Între ele nu ar trebui să existe contradicţii, poate doar diferenţe de interpretare”, nuanţează Florin Buzatu.
Directorul Institutului de Fizică Atomică conchide că „Divinitatea şi legile naturii, printre care şi cele ale fizicii, pot convieţui fără antagonisme”.
Cine este Stephen Hawking
· Stephen Hawking are 68 de ani, din care mai bine de 40 i-a petrecut în domeniul fizicii şi cosmologiei.
· Prezenţele sale publice au fost marcate atât de teoriile sale privind gravitaţia cuantică sau găurile negre, dar şi de condiţia fizică în care se află.
· Hawking este imobilizat într-un scaun cu rotile, cu o paralizie aproape totală survenită în urma unei afecţiuni neuro-motorii care l-a „lovit” încă de la vârsta de 21 de ani.
· A reuşit să supravieţuiască în ciuda previziunilor sumbre ale medicilor, însă şi-a pierdut, pe rând, uzul braţelor, picioarelor şi vocii.
· Pentru a comunica foloseşte un sintetizator de voce.
