Acum două luni, apariţia unui partid părea inevitabilă. Un proiect cu totul nou, bazat pe integritate şi promovat pe Internet. Câţiva intelectuali au început să-l pună la cale. A pornit o dezbatere entuziastă despre despre ideologie, lideri şi strategie. Apoi totul a murit subit. Unde şi de ce a dispărut Noul Partid?
În 1996, Alianţa Civică câştiga alegerile ca parte a CDR. De atunci, nici o formaţiune în afară de partidele clasice nu a reuşit să intre în Parlament. Nu pentru că n-ar fi încercat – chiar acum sunt o mulţime de iniţiative care vor „o altfel de Românie”. Dar ceva nu s-a închegat. Am urmărit cea mai recentă dintre ele ca să aflu de ce mai toată lumea huleşte partidele de acum, dar nimeni nu reuşeşte să pornească o alternativă.
„Reţeta noului partid”
Acum două luni, toată lumea aştepta cu sufletul la gură schimbarea din temelii a politicii româneşti. PDL dădea de pământ cu iniţiativele „aripii reformiste”, formată din fix trei oameni. Sociologul Sebastian Lăzăroiu, pe atunci consilier prezidenţial, prevestea partidul Albă ca Zăpada. Mircea Cărtărescu scria că visează la un partid mic, „cu care să mă pot identifica, pe care să-l pot vota ştiind că nu are şanse, dar măcar s-o fac cu inima împăcată”.
Ideea plutea în aer când Cristian Ghinea, directorul de 34 de ani al Centrului Român de Politici Europene, a publicat în România Liberă un articol cu reţeta pentru un altfel de partid: un soi de corporaţie politică în care posturile se ocupă prin concurs de proiecte, iar deciziile se iau prin votul membrilor, pe Internet. Finanţarea s-ar face în primul rând din cotizaţii, iar o Comisie de Etică ar judeca rapid orice acuzaţie.
„Într-un mediu corupt şi haotic, un partid cu adevărat revoluţionar trebuie să fie o instituţie cu reguli”, scria Ghinea. „Va câştiga alegerile în 2012? Nu. Va intra la guvernare după 2012? Va trebui să-şi propună că nu. Va schimba mediul politic şi le va forţa şi pe celelalte să se schimbe? Da.”
Articolul, simplu şi la obiect, a fost republicat pe site-ul Contributors, unde a strâns peste 300 de comentarii, majoritatea de la oameni încântaţi care veneau cu idei şi voiau să se implice.
„Generaţia ZERO a politicii româneşti”
După comentarii, a venit avalanşa de replici – multe dintre ele pesimiste. Scriitorul Vasile Ernu spunea că noul partid nu are o ideologie sau un proiect de societate. Pare un simplu SRL fără şanse de reuşită, lansat de „Generaţia ZERO a politici româneşti”.
Publicistul de 45 de ani Dragoş Paul Aligică, doctor în ştiinţe politice, economie şi sociologie, recunoştea că „traversăm vremuri ce ne provoacă mintea, inima şi imaginaţia”. Apoi desfiinţa ideea noului partid, invocând moleşeala naţională, ca în proverbul „Se apucă românul cu greu de câte ceva, dar de lăsat se lasă uşor”.
Nu e pragmatic să faci un astfel de partid, spunea şi Alin Fumurescu, doctor în filosofie politică la Universitatea Indiana. Dar, continua el, toate revoluţiile s-au născut din entuziasmul oamenilor au uitat să fie pragmatici. „Pragmatismul e bun în teorie. Practica îl omoară cu o precizie matematică de-a lungul istoriei. Mai devreme sau mai târziu. Cine (mai) are răbdare?”
Parcă alimentat de critici, valul de entuziasm a crescut şi mai mult. Jurnalistul Mihnea Măruţă propunea un Partid Virtual, pe Internet, ai cărui lideri să răsară din reţele sociale. O zi mai târziu, apărea pe Facebook grupul „Direcţia nouă în politica românească„.
Facebook-ul Salvării Naţionale
Grupul a fost creat de Lavinia-Cristina Iosif-Lazăr, masterandă la Copenhaga, şi a strâns în scurt timp peste 400 de membri. Fondatoarea a spus că vrea doar să pornească scânteia, nu să conducă grupul, şi a făcut administratori pe zeci de membri dintre primii înscrişi.
A urmat o explozie de mesaje pline de speranţă, apeluri agramate la luptă, mici analize politice pertinente, amestecate într-o avalanşă de linkuri şi îngropate în măruntaiele Facebook-ului. S-a discutat despre nume (CIP 2011, Alternativa Europeană, România Virtuală?), ideologie, lideri şi platformă (clasic sau online?).
Adunătura de administratori alimenta paranoia: Ne şterge cineva comentariile? Ne sabotează partidele? Cine sunt teroriştii? Un membru compara atmosfera cu îmbulzeala la FSN-uri, în timpul revoluţiei. Alţii o descriau ca un freamăt creator. Cert e că se scriau zilnic zeci de mesaje şi mişcarea lua avânt.
„Asta nu e România Noastră!”
Cum ar fi dacă ai reuşi să faci un partid de manageri tineri, care să însufleţească voluntari, să deschidă filiale locale, să aibă o mulţime de apariţii în media, susţinerea unor intelectuali cunoscuţi şi sprijin extern? Nişte oameni au reuşit deja să-l facă. S-a numit Uniunea pentru Reconstrucţia României şi a fost un eşec răsunător. Cosmin Alexandru, liderul său, spunea că au eşuat în 2004 din lipsă de oameni şi de bani. Dar a mai contat şi că Alianţa „DA” le-a preluat o parte din mesaje, iar electoratul lor, oamenii educaţi din oraşele mari, a ales „votul util”.
Mai recent a fost manifestul „Treziţi-vă! Asta nu e România Noastră!”, lansat în 2009 de Alexandra Svet, o antreprenoare de 32 de ani. După ce a făcut vâlvă în presă şi a strâns 10.000 de membri pe Facebook, nu s-a mai întâmplat nimic interesant.
Conform unui sondaj recent al sociologului Vasile Dâncu, 51% dintre români cred că un nou partid are şanse. Din jumătatea care vrea partidul, 40% l-ar prefera de centru, 22% de dreapta şi 21% de stânga. Din start, felia de alegători ar fi limitată. Ce poţi face când şi iniţiativele făcute ca la carte au eşuat, iar sondajele îţi lasă puţin spaţiu de mişcare?
Schimbarea vine din Cehia
În urmă cu doi ani, în Cehia domnea o atmosferă similară cu cea din România de azi – multe scandaluri de corupţie şi o încredere minimă în politicieni. Atunci au apărut două partide care au întors lucrurile pe dos. Primul se numeşte „Afaceri Publice” şi e condus de Radek John, un jurnalist de investigaţii. În loc de ideologie, are ca scopuri lupta împotriva corupţiei şi transparenţa.
Celălalt e TOP 09 (Tradiţie Responsabilitate Prosperitate), înfiinţat cu puţin timp înaintea alegerilor de o aripă reformistă a unui partid de dreapta. TOP 09 s-a mişcat rapid, a avut o campanie foarte bună pe Internet şi a devenit un model de transparenţă. Dar marele salt a avut loc când l-au convins pe cel mai iubit dintre politicienii cehi să-i fie lider – ministrul de externe Karel Schwarzenberg. La alegerile din 2010, TOP 09 a luat 16,7%, iar „Afaceri Publice” 10,9%. Cele două partide sunt acum în coaliţia de guvernare, alături de un alt partid de dreapta.
Aripa reformistă cu trei pene
Soluţia cehilor a fost schimbarea radicală – n-au mai făcut partide după regulile clasice. Dar cele două nu ar fi reuşit fără nişte lideri puternici. Românii care puneau la cale Noul Partid au dezbătut intens soluţiile cehilor şi au realizat că, pe lângă principii şi competenţe, au nevoie şi ei de o locomotivă. De un lider.
Aproape toţi s-au gândit la Monica Macovei, Cristian Preda şi Sever Voinescu, cei trei reformişti din PDL. Dar popularitatea lor nu e tocmai ridicată. De exemplu, în sondajul din februarie al lui Dâncu, nici unul nu apărea printre răspunsurile la întrebarea „Cine credeţi că ar trebui să fie următorul Prim-Ministru al României?”. Apăreau, în schimb, nume ca Gigi Becali sau Dan Diaconescu.
L-am sunat pe Sever Voinescu, un deputat de 42 de ani, şi l-am întrebat dacă îşi dă seama că e locomotiva pe care o aşteaptă fantoma Noului Partid. „Ştiu”, mi-a răspuns. „Am discutat şi eu cu mulţi. Dar pentru mine, în momentul de faţă, preocuparea politică principală e o cale de relansare a PDL.”
„Ce se întâmplă cu partidul, domnilor?”
După ce au scris tot felul de analize despre noul partid, editorialiştii au făcut un pas în spate. Era rândul membrilor să decidă, democratic, în ce direcţie o va lua mişcarea. Dar lumea a tăcut. Doar câţiva s-au mai mişcat, au format un „grup de iniţiativă”, s-au întâlnit de câteva ori şi au elaborat un fel de statut al partidului.
Asta i-a speriat definitiv pe ceilalţi, care numai de documente scorţoase n-aveau chef. Ultimul mesaj de pe grupul „Direcţia nouă în politica românească” e acesta: „Ce se intampla cu partidul domnilor? Cand am dat sfaturi ati spus ca sunt prea tanar si nu inteleg politichia cum „trebe”. Aroganta voastra va fost fatala. Acum nu va ramane decat sa comentati ce spun ziarele. Unde sunt „liderii cu experienta” care organizau comitete si comisii in timp ce ignorau sfaturile unui tanar? Desigur, ma astept sa argumentati ca poporul e devina ca nu va intelege ideiile.”
În concluzie, sunt şanse slabe să apară în curând un partid al integrităţii, împins de o mişcare populară şi tras de un lider carismatic. Dar strădania celor care au încercat nu e în zadar – discuţiile lor sunt o mană cerească pentru „Partidele Poporului”, a căror apariţie e aşteptată în următoarea perioadă. Chiar şi partidele parlamentare pot ciuguli mesaje care să sune reformist, în care să se îmbrace pentru alegeri.
>>Conform unui sondaj recent al sociologului Vasile Dâncu, 51% dintre români cred că un nou partid are şanse. Din jumătatea care vrea partidul, 40% l-ar prefera de centru, 22% de dreapta şi 21% de stânga.
