» Criza financiara afecteaza nu doar marile companii multinationale, ci si firmele mici din zonele rurale care au activitati in constructii, masini, unelte sau agricultura.
» Patronii de la sat se plang ca bancile le-au majorat ratele, au mai putine comenzi de la clienti, iar statul nu da semne ca ar vrea sa-i ajute.
» La magazinul alimentar dintr-o comuna din Ardeal, patroana nu mai vinde pe datorie decat dupa o selectie atenta a clientilor, iar plata trebuie facuta in cel mult doua saptamani, si nu dupa cateva luni, asa cum se intampla pana de curand.
Comuna Sibot, situata in judetul Alba, are 1.400 de locuitori si patru patroni. Cel putin atatia am descoperit intr-o sambata de Sfantul Nicolae, cu strada principala forfotind de oameni care se indreptau spre targul amenajat pe pasunea comunala. Inainte de Revolutie, majoritatea locuitorilor munceau la "Uzina Mecanica" din Cugir, oras aflat la vreo 10 kilometri. Colosul industrial a ajuns, intre timp, falimentar.
O estimare facuta la carciuma din sat a relevat faptul ca acum doar aproximativ 40 de sateni mai fac naveta catre vechea fabrica. Cei mai multi au iesit pe ordonanta atunci cand s-au facut primele disponibilizari, cativa norocosi si-au gasit de lucru la fabrica de cherestea "Kronospan" din Sebes, altii pe la diversi "particulari" din Orastie. Nu putini au fost aceia care, incepand cu anii ’90, au ales sa munceasca peste granita.
Lantul slabiciunilor
Vreo 30 de oameni lucreaza pentru cei patru patroni din sat. Criza financiara i-a lovit din plin si intreprinzatorii admit ca asta e doar inceputul. Problemele li se trag de la faptul ca firmele lor au legaturi comerciale cu o serie de companii prinse in vartejul crizei financiare mondiale: "Ambient", "Metro", "Real", "Transavia" si chiar Mercedes.
"Aveam programate pentru luna ianuarie doua lucrari de renovare de locuinte in valoare de cateva mii de euro. Clientul lucreaza la firma Star Transmission din Cugir, care asambleaza cutii de viteze pentru Mercedes. Cum piata auto este in declin, le-a scazut si lor numarul comenzilor pentru masini noi. Asa ca cei din Cugir au decis, la randul lor, sa trimita lumea in somaj timp de o luna. Din cauza asta, banca i-a refuzat viitorului meu client creditul pentru renovare. Angajatii mei nu mai au ce sa lucreze, iar dupa 15 ianuarie, i-as putea trimite in somaj", explica Marcel Filimon, care are o echipa de muncitori in constructii si un magazin care comercializeaza materiale de constructii.
Oamenii se asteapta la ce e mai rau. "O luna buna inseamna pentru magazin vanzari de jumatate de miliard de lei vechi, dar ma astept ca activitatea sa se reduca la jumatate. Cei care construiesc o fac cu banii de la banci, care aproape nu mai acorda credite. Altii, cu banii primiti de la cei plecati la munca afara. Dar si ei sunt stramtorati, cred ca o sa inceapa sa fuga de saracie incoace. Doar 5-10% din populatie are bani sa renoveze o casa din salariu, fara sa apeleze la credite", zice intreprinzatorul. Banca i-a mai facut o "bucurie", majorandu-i rata la un credit pentru investitii de la 14 la 18 milioane pe luna.
"Sfat de la patroni: angajati-va la stat!"
In agricultura, lucrurile merg si mai prost. Angelica Szekely a infiintat o ferma agricola in 1992. Cultiva cereale pe 370 de hectare, dintre care 50 le detine in proprietate, iar restul sunt luate in arenda. In urma cu doi ani, a investit 700 de mii de euro pentru a pune pe picioare o ferma zootehnica, iar SAPARD a ajutat-o cu jumatate din bani. Astazi, investitia a ajuns la un milion de euro, iar pentru a obtine banii necesari a girat cu locuinta ei, a parintilor si cu ferma. A luat banii cu o dobanda de 11%, care a crescut, dupa declansarea crizei, la 19%. "Nimeni nu face in Europa agricultura imprumutandu-se de la banci cu dobanda de 20%. Daca eu ajung sa nu mai pot plati, banca ce face? Imi ia casa, sediile si depozitele si se transforma in agentie imobiliara? Crede ca va gasi cumparatori pentru ele la un pret corect? Ma indoiesc."
Blocajul financiar nu a ocolit o comuna care nu figureaza pe agenda de prioritati a Executivului. "Noi avem in depozite 1.200 de tone de porumb, 300 de tone orz si 200 tone grau din care nu am vandut nimic. Pana de curand vindeam cerealele catre Transavia (n.r. – companie specializata in cresterea si comercializarea carnii de pui). De anul acesta, patronii s-au reorientat catre cerealele din Ungaria. Fermierii unguri primesc subventii importante de la stat si isi permit sa vanda sub pretul nostru."
Daca vede vreo rezolvare pentru iesirea din criza? "Trebuie reduse cheltuielile la stat pentru ca noi, astia care producem, tinem prea multi in spate. Pentru cei care au chef acum sa faca investitii sau afaceri, le dau un sfat: sa se angajeze la stat."
Profit de 10%, dobanda dubla
La firma lui Pavel Hurduban, ca si la ferma doamnei Angelica, ajungi dupa ce parcurgi un drum desfundat, fara asfalt, plin de balti si gropi. Patronul are cinci angajati si spune ca este printre putinii producatori de trolii (n.r. – utilaje de tractiune) din tara. Printre clientii "cu greutate" se numara si hidrocentrala de la Portile de Fier. "Criza este numai la inceput si se va simti cel mai puternic prin martie, cand comenzile se vor reduce drastic. Noi le cerem clientilor un avans de 30% pentru inceperea lucrarilor, dar firmele se plang ca nu au bani sa plateasca."
Precedentul Mercedes poate fi folosit si in cazul firmei lui Hurduban. "Aveam un parteneriat cu Ambient (companie care are ca obiect de activitate comercializarea materialelor de constructii si instalatii – n.n.), dar comenzile venite din partea lor au scazut cu 50-70%. Pe undeva, e normal, dupa ce firma a trebuit sa concedieze 300 de oameni", spune patronul.
Din ianuarie, firma va incepe sa lucreze pe stoc; cat despre investitii, nici nu poate fi vorba. "Noi avem un profit de 10%, iar dobanda la credite este de 10% plus comisioanele ascunse ale bancilor", explica Pavel strategia de viitor.
"Ne selectam clientii atunci cand dam pe datorie"
Cozmina are doua baruri, trei magazine, 11 angajati si este cel mai putin afectata de criza. "Oamenii trebuie sa manance, sa bea si sa fumeze, iar concurenta la tara nu este atat de acerba. La noi, o zi buna inseamna vanzari de 40-50 de milioane de lei. Oamenii cumpara mai mult in prima saptamana de dupa salariu. Apoi, de pe data de 1 pana pe 10, cand se ia urmatorul salariu, e jale. Dupa ce oamenii fac vinul si tuica, se cumpara mai putin alcool, iar dupa ce se taie porcii, se orienteaza doar dupa minimul necesar."
Patroana a devenit mai vigilenta in ultima vreme si pentru ca furnizorii au devenit mai nemilosi. "In trecut dadeam produse pe datorie si cate 60 de milioane in total, de la o luna la alta. Pe unii ii pasuiam luni de zile. Acum, fac o selectie riguroasa, nu mai dau pe datorie mai mult de 15 milioane de lei pe luna si le cer oamenilor sa plateasca in maximum doua saptamani. Nu imi mai permit sa astept", zice Cozmina. E de inteles, daca socotesti ca supermarketurile de unde se aprovizioneaza Cozmina, precum "Real" sau "Metro", au scumpit bautura, mezelurile sau cafeaua cu 5-15%. "Criza este peste tot in tara. Inteleg ca nu se vede de la Bucuresti, pentru ca noi suntem cei care o simtim cel mai tare", a fost concluzia unuia dintre patroni.
» Treci criza cu porcul viu sau mort?
Lumea merge la targ pentru ca e un eveniment care nu poate fi ratat, oamenii isi pun hainele de sarbatoare, se saluta zgomotos, dar asta nu inseamna ca si cumpara. Doua lucruri sunt la mare cautare: micii, virslii si vinul fiert, unde e o coada foarte mare, pe de o parte, si porcii, pe de alta. La tarabele cu haine, cizme, chiar cele cu turta dulce – pustiu. Porcii s-au scumpit aproape de doua ori fata de anul trecut, asa ca a aparut o dilema: mai merita sa pastrezi traditia si sa sacrifici un animal de Ignat sau e mai rentabil sa cumperi de la supermarket? Discutia se leaga rapid. "Cu banii pe care ii dau pe un porc de 100 de kilograme, in viu, cumpar 40 de kile de carne fara oase si slanina de la magazin si nu mai imi bat capul sa il tai, sa il prepar, sa afum", zice un barbat cu atitudine de orasean.
"Da, da’ carnea aia ii adusa de afara, ii congelata, habar nu am ce le da sa mance la porci. Poate nici nu sunt porci (rade omul). Apoi, ce fac, ma duc la supermarket ori de cate ori mi-e pofta de un antricot sau o ceafa?" Lucrurile sunt cantarite la sange de Mircea, care are in gospodarie sapte porci, o vaca, vreo 40 de gaini, cinci oi, munceste la fabrica din Cugir si zice ca nu simte nici o criza finaciara. "Lumea zice ca porcii sunt scumpi, dar nu pentru toti. Am vandut un porc de 140 de kile cu 11 milioane de lei, dar io stiu pe multi care au salarii de peste 15 milioane. Ei uita ca eu, timp de un an intreg, trebuie sa intru de cinci ori pe zi la porc, sa ii dau sa manance, sa il curat". Concluzia. "Porcii aia de la Bucuresti is de vina ca am ajuns sa dam pe un porc doua pensii din alea marite, asa sa scrii", zice o femeie care tocmai isi cumpara un carton cu mici.
