Manastirea Corbii de Piatra, sapata in inima unui perete de stanca aflat la poalele muscelelor din judetul Arges, pare ca a fost creata o data cu facerea lumii. Prima impresie a celui care ajunge la Corbi este aceea ca a ajuns intr-un alt timp, pe care l-au trait inaintasii inaintasilor nostri. Aici, stancile de gresie calcaroasa, roca improprie zonei, care isi itesc formele ciudate in culoarea mierii, sunt primele semne ale unei enigme ce inca nu s-a dezlegat in totalitate.
Despre manastire, traditia mai intai si mai apoi istoria spun ca initial ar fi fost o grota in care oamenii locului se adaposteau din calea navalitorilor, dar si un loc de reculegere. Documentele si traditia mai spun ca la Corbii de Piatra, inainte de a fi lacas de cult, si-ar fi avut pestera secreta regele dac Dromichetes. Aici si-ar fi ascuns el, in vreme de razboi, tezaurul. De altfel, in fata paraclisului si clopotnitei manastirii, ambele construite in 1890, se afla o imensa piatra ce pastreaza urmele unui altar dacic. „Se vede ca acolo a fost un jertfelnic, unde dacii oficiau ritualuri inchinate zeului Zamolxe”, spune localnicul Ioan Vasai.
Monument fara varsta
Studiile au demonstrat ca pictura de la Corbii de Piatra a fost realizata undeva in perioada 1290-1330. Prin urmare, inaintea celei de la Biserica Domneasca din Curtea de Arges. Nu a fost niciodata restaurata, dar scenele, cel putin pe peretele sudic, se vad inca bine. „Pictura de aici nu este valoroasa doar datorita vechimii, ci si pentru ca este un ansamblu foarte frumos, este o pictura in stil bizantin autentic”, spune parintele ieromonah Ignatie Gorunescu. A doua particularitate a manastirii este altarul dublu, racordat la un singur naos, totul sapat in stanca, o caracteristica a lumii bizantine din secolul al X-lea. Si din acest punct de vedere biserica este unica in Romania. La inceput, lacasul nu a avut pronaos, nu avea nici o legatura cu exteriorul, decat o intrare mica, ascunsa, care permitea accesul doar taras. Acest element indreptateste localnicii sa creada ca la Corbii de Piatra se savarsea Sfanta Liturghie inca de pe la sfarsitul secolului al II-lea d.H.
„Trecute vieti de doamne si domnite”
In anul 1512, monahia Magdalina, sotia boierului Hamza Comisul, proprietara a toata mosia Corbilor, reinfiinteaza manastirea Corbii de Piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o inchina domnitorului Neagoe Basarab. Asezamantul trece de atunci in patrimoniul manastirilor domnesti si primeste anual din partea lui Neagoe Basarab 700 de aspri, „sa fie de intarire sfintei manastiri la trebuinta si nevoile acestui sfant lacas si dumnezeiestilor calugari de hrana”. Doar trei ani functioneaza ca manastire de calugarite, intrucat maicutele aduse aici nu au rezistat conditiilor nefavorabile. Dupa aceasta perioada, maicile au fost transferate la Manastirea Cornetu, pe Valea Oltului, si in locul lor au fost adusi calugari de la Manastirea Curtea de Arges. Trapeza manastirii, daltuita tot din vechime, folosea si ca divan. Traditia spune ca atunci cand domnitorul Neagoe Basarab participa la sarbatoarea de hramul manastirii judeca aici si unele procese. Dupa moartea domnitorului, sotia sa, Despina Doamna, s-a calugarit sub numele de Platonida monahia si si-a dus restul zilelor alaturi de obstea de maici care vietuisera la Corbii de Piatra.
Jinarii Sibiului si biserica de mir
Din anul 1809, asezamantul monahal de la Corbi este transformat in biserica de mir. In urma persecutiilor religioase din secolul al XVIII-lea, crestin-ortodocsii din Jina Sibiului isi „iau traista'n bat”, trec muntii si ajung la Curtea de Arges.
Episcopul Iosif al Argesului i-a calauzit la Corbi, spunandu-le ca aici isi vor gasi pacea si linistea. Totodata, hotaraste extinderea sfantului lacas si transformarea lui in biserica de mir. Astfel se construieste pronaosul si se sparge zidul care despartea cele doua sfinte altare. Tot atunci se construieste catapeteasma, a carei pictura este realizata de zugravul Stefan. In anul 1887, chiar in noaptea Invierii, toata partea vestica a bisericii s-a surpat, fara a fi ranit insa nici un credincios. In vara aceluiasi an, credinciosii au cioplit stanca prabusita in cuburi mari si au rezidit toata partea care se surpase. In acelasi timp au taiat in noul perete si doua ferestre.
In biserica insa se slujea doar o singura data pe an, de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, praznic care a fost preluat in mod gresit de catre localnici ca fiind hramul manastirii.
Dupa 200 de ani
In martie 2003, Preasfintitul Calinic Argeseanul reinnoada firul vietii monahale de la Corbii de Piatra intrerupt in urma cu mai bine de 200 de ani. Au fost stabiliti la Corbi trei calugari de la Manastirea Slanic si a fost inscaunat ca staret parintele Ignatie Gorunescu. Scopul final al acestui demers este initierea unui program de restaurare a ansamblului pictural, program in care trebuie insa sa se implice si cei de la Ministerul Culturii si Cultelor, institutie care are in grija monumentele istorice.
Uriasul din curtea mamei Uta
La poalele stancii in inima careia se afla manastirea se afla ograda mamei Uta.
Multi au ravnit de-a lungul timpului la acest colt de rai si multi bani i-au fost oferiti mamei Uta pentru a renunta la el. Ea insa rezista tuturor ispitelor financiare, care de care mai tentante, pentru a-si duce zilele in casa construita de tatal sau in anul 1890. O casuta albastra si mica, asezata pe o pajiste verde, care este strajuita de doua stanci – una se ridica spre cea a manastirii, cea de-a doua pare ca vrea sa se imbine cu prima, iar din impreunarea lor a luat nastere un fir de apa. Este o mica cascada, a carei cadere de apa se transforma intr-un paraias ce strabate curtea pe langa casa. Din peretele de piatra ce pare totuna cu cel al manastirii se iveste privirii un urias. Cel mai bine conturat este piciorul, cu calcaiul iesit in afara. Capul uriasului se odihneste in iarba, alaturi de alte pietre, pe care mama Uta spune ca acolo le-a pomenit de cand se stie.
Geneza comunei
Satul Corbi a fost atestat documentar initial abia pe 15 aprilie 1465, printr-un act emis de cancelaria domneasca a voievodului Tarii Romanesti Vladislav al II-lea, dar geneza localitatii este mult mai veche. Nucleul initial al asezarii s-a format in zona deluroasa din dreapta Raului Doamnei. Ulterior, asezarea s-a extins si pe latura cealalta a albiei raului. Corbul, pasarea semirapitoare care popula banchizele de marna de pe versantii ce delimiteaza, la est si la vest, localitatea, a devenit un autentic simbol heraldic local. Astazi, comuna Corbi este formata din satele Corbi, Corbsori, Jgheaburi, Poduri, Poenarei si Stanesti.
Legende, legende…
Stanca lui Zdrelea haiducul intampina calatorii in drumul catre manastire. Legenda spune ca Zdrelea ar fi fost unul dintre capitanii lui Tudor Vladimirescu si chiar frate de cruce cu acesta. Undeva mai sus de esafodajul de pietre supranumit Stanca lui Zdrelea se afla o lespede circulara, masa lui Mihai Viteazul.
Inspirat din folclorul local, scriitorul Alexandru Odobescu consemna, intr-un raport din anul 1861, prezenta la inceputul veacului al XVII-lea a unei alte ostiri in preajma bisericii rupestre: „La satul Corbi este o bisericuta sapata in stanca, unde se zice ca s-au adunat ramasitele ostirii lui Mihai Viteazul dupa uciderea de la Turda”.
Folclorul local, dar si unele documente istorice spun ca neamul Corvinestilor din Corbi a plecat spre Ardeal. Astfel, Voicu, tatal lui Iancu de Hunedoara, s-ar fi nascut aici, transformand numele localitatii sale de origine in renumele unei familii intrate in istorie.
„Iancu Corvin de Hunedoara aici s-a nascut, in preajma Corbilor, la 3 kilometri mai sus de manastire, spre nord. Ruinele castelului mai existau in 1960. Acum nu se mai pot vedea. Doar daca cineva va fi interesat sa faca sapaturi. Acolo unde erau ruinele era un izlaz unde pasteau vitele, care, de-a lungul anilor, au nivelat terenul.
Dar eu am mai apucat sa vad acele ruine. Plaiul din Mijloc, asa se numea locul in care s-a nascut Iancu Corvin”, povesteste Ion Vasai.