La un an de la tragedia din clubul Colectiv, supraviețuitorii și rudele celor care au pierit în tragedie au rămas cu numeroase semne de întrebare și simt că nu s-a făcut dreptate. Încă sunt mulți părinți care își plâng copiii, care simt că au trebuit să plătească pentru lipsa de responsabilitate a autorităților și corupția din sistemul public. Un astfel de exemplu este familia Istrate.
Gabriela și Laurențiu Istrate și-au pierdut fiul, pe Bogdan Claudiu, la 13 zile de la incendiu. Tânărul gălățean avea 22 de ani. Absolvise Facultatea de Cibernetică din cadrul Academiei de Științe Economice și era masterand în Analiza Afacerilor și Controlul Performanțelor. Iubea muzica bună și asta l-a adus, în noaptea de vineri spre sâmbătă în clubul Colectiv, la concertul formației Goodbye to Gravity.
Cine a fost Bogdan Claudiu
Părinţii îl alintau „Dani”. Potrivit acestora, tânărul a fost, de mic, iubitor al muzicii.
„Ai fost un băiat model, extrem de motivat și determinat, în tot ce ai făcut. Ca și copil, ai fost un mare iubitor de jocuri, iar când ți-ai propus să te dedici muzicii, m-ai surprins că ți-ai vândut singur toate jocuriloe, consolele și ți-ai investit banii în chitară, efecte, pedale și amplificatoare. M-ai surprins cu rezultatele tale bune la învățătură și îmi aduc aminte cu drag cum ai terminat tu clasa a VIII-a în primii 100 din cei 14500 de absolvenți din București. M-ai surprins că, după ce tot liceul ai cochetat cu chitara și cu muzica rock, când te-ai hotărât să faci altceva, ai luat bac-ul cu media 9,61 și ai intrat și la electronică cu 9,75, refuzând locul în favoarea ciberneticii. Și când ai terminat facultatea și masterand fiind, aveai aripi puternice să poți zbură singur în viață, cei care în mod normal ar fi trebuit să îți asigure integritatea și siguranță în locurile publice, iar mai apoi cei care trebuiau să îți asigure condiții de spitalizare și tratament specifice arsurilor tale, au făcut cu totul altceva. Te-au abandonat, dragul meu și ți-au schimbat aripile tale puternice, antrenate pentru o viață lungă și frumoasă, cu aripi fragile de înger”, scria tatăl tânărului, Laurențiu Istrate, pe Facebook, în luna mai, la șase luni de la pierderea fiului său.
Când Bogdan Claudiu a ajuns la Spitalul „Bagdasar Arseni” din Capitală, în 30 noiembrie 2015, avea arsuri pe corp și de căi resporatorii. Cu toate acestea, părinții susțin că era lucid și că a fost răpus de bacterii. Astfel, în 12 noiembrie, familia Istrate avea să își ia rămas bun de la fiul lor.
Tatăl lui Bogdan Claudiu, Laurențiu Istrate, a povestit, pentru România Liberă, cum fiul său a ajuns la Spitalul „Bagdasar Arseni” din Capitală cu arsuri pe 45-50% din corp. Cu toate acestea, el părea să se simtă relativ bine, la telefon, putea vorbi și era lucid. Însă ceea Bogdan Claudiu a fost răpus de infecțiile contractate în unitatea medicală, susține Laurențiu Istrate.
„Bogdan a fost declarat cu 45-50% arsuri, dar povestea lui e cam așa. Noi am aflat în noaptea aia, la 11.15 – 11.30 când ni s-a spus că în București e incendiu la o lansare de album a unei trupe rock și am știut instant, pentru că nu sunt prea multe concerte în cluburi într-o zi. Așa că l-am sunat imediat, nu a răspuns de prima dată. A răspuns la un al treilea – al patrulea apel cineva, probabil asistenta de la UPU, care ne-a spus că este la Bagdasar Arseni. A lăsat telefonul deschis lângă el și noi am auzit tot ce s-a întâmplat în cele 45 de minute din momentul în care am sunat și până am ajuns acolo. El probabil că abia ajunsese, pentru că printre gemetele multora răniți și ale lui, a fost la un moment dat întrebat cum îl cheamă și el a răspuns, cu o voce foarte normală și foarte lucid, a spus numele întreg, vârsta. După care am mai auzit gemete și, la un moment dat, probabil că a venit din nou asistenta, căreia i-a spus <<Faceți-mi ceva că nu mai pot, mor!>>. Și după aceea nu am mai auzit nimic și nici nu am mai putut vorbi cu el, pentru că l-au intubat imediat, pentru că așa era prudent. Doctorița a încercat să ne liniștească, să ne spună că nu este foarte grav, că respiră, dar că este mai prudent să îl intubeze. Și de atunci s-a umflat. A avut o perioadă mai bună, de cinci – șase zile, după care bacteriile l-au răpus”, a precizat Laurențiu Istrate, pentru România Liberă.
În opinia sa, dacă Bogdan Claudiu ar fi fost transferat la un spital din străinătate „cu siguranță avea o șansă”. „Eu nu pot să accept că care se duce conștient la spital și care vorbește și respiră și stie ce-i cu el să moară. Nu pot să pun asta decât pe seama tratamentului nepotrivit și a bacteriilor”, a mai spus Laurențiu Istrate.
Și Gabriela Istrate, mama tânărului, împărtășește sentimentele soțului ei. Într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, în urmă cu o săptămână, ea scria că încă nu poate înțelege cum de s-a ajuns la o asemenea tragedie. „Un an mai târziu si mulți, mulți ani încă, ultima zi fericită din viața familiei mele, așa cum era ea, întreagă… 30 Octombrie 2015. De atunci, totul s-a schimbat. Și încă nu înțeleg… cum e posibil?”, se întreabă mama tânărului.
La un aproape un an de la pierderea lui Bogdan Claudiu, Laurențiu Istrate se declară dezamăgit de modul în care evoluează anchetele.
„Sunt foarte trist. Asta nu încape îndoială și nici nu cred că trebuie să mai spun. Și sunt și dezamăgit de ce nu s-a întâmplat în acest an. Ce mă așteptam să se întâmple? În general, nu am așteptări. Dar de data aceasta, fiind vorba despre viață și moarte, aveam mari așteptări. Așteptam să se găsească vinovații. Să fie o anchetă în care măcar noi, victimele, răniții și părinții să fim într-un fel sau altul implicați. Să fie, totuși, procese începute. Știu că sunt procese de lungă durată, dar după un an să nu ai un proces început mi se pare deja că ne ducem spre derizoriu. Adică hai să vedem cum disipăm chestiunea asta, hai să îi facem pe oamenii ăia să uite și să le mai treacă și poate scăpăm mai ușor. Mă așteptam (n.r) să fie căutați vinovații până în vârful piramidei, chiar dacă este greu de stabilit cauzalitatea directă dintre crimă și poziția unui funcționar care nu a făcut nimic, sau care nu a făcut în mod intenționat. Pentru că asta se poate stabili – dacă nu a făcut niște controale sau nu a luat niște decizii în mod intenționat și care au dus la atâtea nereguli în acel club nenorocit și care, în final, au dus la o tragedie. Pentru mine, există logică, există o cauzalitate. Se pare, însă, că pentru justiție nu există. Sunt dezamăgit pentru că nu au fost, nu sunt anchetate neregulile din spitale și din timpul intervenției. Acum știm că au fost bacterii, că au plecat atâția cu bacterii afară. Noi avem dovada scrisă că, în toate documentele, rapoartele medicale scrie că copii noștri au avut bacterii, nu este nimeni anchetat pentru asta. Și sincer nu este dintr-un sentiment de răzbunare, ci din dorința ca, în țara asta, să ajungem odată să se respecte legea. Trebuie dat un exemplu, indiferent care sunt vinovații, să se dea un exepmplu foarte dur și foarte clar și un semnal către toți care vor să evite respectarea legii. Să nu se mai gândească să încalce legea, ci să se gândească să respecte legea (…) Nu pot să înțeleg, cererea de funcționare a fost emisă în aceeași zi cu avizul de funcționare. Acel aviz de funcționare în care îți cere ce să faci a fost emis în 14 ianuarie 2015, la fel și autorizația. Este strigător la cer și, totuși, nimănui nu i se pare că este o încălcare fragrantă a legii”, a precizat el.
Scrisoare deschisă managerului de la Spitalul Bagdasar Arseni
Dincolo de tragedia provocată de pierderea fiului lor, familia Istrate s-a lovit și de o inflexibilitate venită din partea autorităților, atunci când a solicitat eliberarea dosarului medical al lui Bogdan Claudiu. În 7 aprilie, familia Istrate a publicat o scrisoare deschisă, în numele fiului lor, în care este prezentata situația cu care familia Istrate s-a confruntat, astfel că șeful Spitalului Bagdasar Arseni nu a dorit ca părinții tânărului să aibă acces la dosarul medical al acestuia, pe motiv că el nu și-a dat acceptul, în această privință, înainte să moară.
„DA, domnule manager al Spitalului Bagdasar Arseni, vă dau acordul meu POSTUM, pentru a elibera părinților mei, dosarul meu medical! Cum puteam să vă dau eu acordul altfel, când eu am ajuns prin jocul sorții în spitalul în care urma să mă ucideți cu bună știință, într-o stare în care numai la asta nu m-aș fi gândit atunci?(…) Îmi cer scuze că nu am avut prezența de spirit să va întreb atunci, pe loc, dacă voi mai ieși viu de acolo sau, măcar, dacă voi mai avea vreo clipă de luciditate că să pot semna actul care să le dea acest drept. Poate ați fi intuit răspunsul… cine știe?! Pentru că, vedeți dumneavoastră, după ce am fost intubat, imediat ce am ajuns la urgență, eu nu am mai fost nici o clipă, cu adevărat conștient de mine și de ceea ce mi se întâmplă, iar în politicile spitalului nu intră și cererea acestui acord de principiu pacientului internat. Pentru că, nu-i așa, spitalul actionează că o mare fraternitate, supusă unui cod secret de procedură, ce nu ar dezvălui nimănui mizeria (și aici mă refer strict la bacterii!) în care sunt tratați bolnavii. Singurele acorduri cerute de spital, sunt cele solicitate aparținătorilor, în situația în care gravitatea cazului sau dificultatea intervenției pun în pericol viața pacientului, iar medicii vor să aibă o asigurare <<în alb>>, așa, de principiu, că nereușita intervenției lor nu va fi interpretată că malpraxis și sanctionată că atare mai târziu. De unde să știe niște părinti înnebuniți de groază pentru viața copilului lor, părinti care speră în fiecare secundă într-o imbunătătire a stării lui și care refuză cu obstinație să cedeze luptă, că trebuie să aibă acordul meu pentru a primi dosarul medical, după ce eu nu voi mai fi? Cum ar fi fost să mă întrebe: <<Bogdan, știi, există riscul, foarte mare, că tu să mori aici. Ești de acord că după aceea să putem lua dosarul tău medical, să aprofundăm pe îndelete prin ce chinuri groaznice ai trecut?>>. <<Da, mamă, da tata, sunt total de acord! Unde trebuie să semnez? Ups!!! Nu mai am mâini???… Ce ne facem?!?>>. Voi, managerii de spitale care invocați o lege greșită pentru a nu ne da aceste dosare, vă dați seamă de absurdul situației? Va protejați cu o lege strâmbă, care trebuie urgent schimbată, dacă chiar există… (…) E inuman, pur și simplu, să lași atâtea intrebări fără răspuns, atâtea frămantări în mintea unor părinti îndurerați pentru tot restul vieții lor… (…) Încredere în medici, în tot personalul medical, în voi ca manageri, că veți face tot ce vă stă în putință și veți veghea să întruniți toate condițiile necesare asigurării unui tratament adecvat, a condițiilor de igienă și asepsie, obligatorii în cazul marilor arși. Și totuși, cam așa, în mare secret s-au întâmplat lucrurile, pe tot parcursul acestui travaliu medical. Puse cap la cap, toate discuțiile părinților mei, avute cu medicii timp de 13 zile, nu au depăsit cu mult o oră, poate chiar mai puțin… și se simțeau vinovați de fiecare dată că răpesc din timpul lor. Pentru că ei doreau să îi lase să ne îngrijească, să ni se dedice nouă, răniților. Și în condițiile astea, vă mirați că vor să afle acum cum am murit?!? Cum de ne-am infectat cu bacterii și mai ales când anume? Va este frică sau rușine de faptul că vor realiza momentele în care i-ați mințit că faceți tot ce este omenește posibil să ne salvați, deși știați că odată infectați, nu mai avem nici o scăpare, data fiind întinderea arsurilor? Cum ați avut cruzimea și nerușinarea să vă asumați aceste morți, cu bună știință? Sunteți Dumnezei? Dacă nu, atunci ce fel de oameni sunteți? Total abrutizați? Eram niște tineri sanatosi, plini de viata si de visuri îndrăznețe”.
Dincolo de toate chinurile îndurate, Laurențiu Istrate speră ca situația din România să se schimbe, astfel încât tragedii similare celei din Colectiv să nu se mai repete.
„Eu sper să se schimbe. Și nu numai că sper. Sunt una dintre persoanele care lupt și voi lupta pentru asta. Cred că am primit o misiune de la fiul meu să lupt pentru dreptate, pentru adevăr și pentru respectarea legii în țara asta. Așa că, atât cât voi trăi și voi putea, voi fi un participant activ”, a mai spus Laurențiu Istrate, pentru România Liberă.
În tragedia de la Colectiv, și-au pierdut viața 64 de oameni, iar 147 de persoane au rămas cu răni grave. În urma incendiului din 30 octombrie 2015, au ieșit la suprafață nenumărate nereguli din sistemul public – funcționari care nu își fac treaba, lipsă de coordonare între echipajele de intervenție, lipsa unei reacții prompte a autorităților, infecții intraspitalicești. Au fost deschise mai multe dosare penale și mai mulți lideri politici au demisionat, ca urmare a protestelor care au scos în stradă mii de persoane. „Corupția ucide!”, au scandat ele, timp de o săptămână, în Piața Universității.
