Pana si aerul rarefiat al Vaii Bargaului are in aceasta perioada un parfum puternic de tuica, ce patrunde pe geamul deschis al masinii. Intrarea in Uniunea Europeana nu a schimbat, practic, cu nimic obiceiurile producatorilor locali de tuica.
Ca opresti sau nu in zona este totuna. Insa nu te poti impiedica sa opresti. Tuica de prune care a facut Bistrita celebra isi lasa amprenta peste trecator. Clocotesc cazanele pe Bargaie, ca in fiecare an, intr-o febrilitate neschimbata de secole, sfidand reclamele TV conform carora alcoolul dauneaza grav sanatatii, sfidand normele europene care impun distilerii moderne, si nu cazane de alama. Oficial, cei 205 de producatori de tuica inregistrati in Bistrita-Nasaud au declarat ca au produs, in noua luni ale acestui an, doar 795 de litri, ceea ce inseamna, in medie, mai putin de o suta de litri pe luna. Doar 196 de gospodarii individuale autorizate pentru producerea de alcool, care detin 338 de cazane, au fost declarate la Finante si au putut fi accizate. In zona Bistritei sunt autorizate 23 de cazane, in zona Beclean – 60, in zona Nasaud – 108, in zona Lechinta – 98, insa in zona Vaii Bargaului, cunoscuta pentru productia masiva de tuica, sunt inregistrati doar trei producatori individuali, cu numai patru cazane.
Despre Valea Bargaului se poate spune ca are o istorie seculara in producerea tuicii. Bargauanii sunt renumiti pentru faimoasa tuica de Bargau, fabricata din fructele livezilor (prune, mere, pere, cirese). Tuica distilata de doua ori, comparabila cu cele mai renumite produse din Ardeal, este apreciata atat pentru taria, cat si pentru aroma ei fina.
Pe Valea Bargaului duduie la ceas de toamna zeci, sute de "velnite", facand sa fiarba sangele bargauanilor care au strans fruct cu fruct ca sa aiba ce sa duca la "fiert", sa aiba cu ce sa-si incalzeasca sufletul la iarna.
Povestea tuicii
Badea Gheorghe din Rusu Bargaului fierbe tuica din mosi-stramosi. Nu vrea sa-si dea numele intreg, pentru ca al sau cazan nu e autorizat: "La ce sa dau la stat? Nici tuica sa nu mai facem? Sa bem prostiile de la televizor? Tuica noastra este curata. Se culeg prunele, ori merele, ori perele si se pun in butoaie de lemn, la fermentat. Nu se mesteca, daca vrei sa-ti iasa tuica buna. Daca n-ai butoaie de lemn, pui si in butoaie de plastic. Nu se mai adauga nimic, nice apa, nice zahar, sa fie curata tuica. Se lasa in butoaie pana se dau prunele la fund si se radica zama. Dupa aceea se duce la fiert, la cazan, unde, dupa primul fiert, iese susla, mai slaba si tulburie. Apoi, susla se mai da o data la fiert, la limpezas (tistulas), si iese tuica purificata, de 55-56 de grade".
Bargauanii sunt mandri de tuica lor, careia ii atribuie, mai in gluma, mai in serios, virtuti curative. Tot ei vorbesc cu scarba despre tuica puturoasa fabricata prin alte zone ale tarii din te miri ce: faina furajera, suba ori gainat. "Tuica noastra ii licoare vrajitoreasca. Numa’ noi ii stim secretul. Io cat oi trai oi fierbe, sa am ce pune pe masa la musafiri", intareste laudaros badea Gheorghe.
» Fructe coapte
Cu cat sunt fructele mai coapte, cu atat e tuica mai buna. Dar si cazanele (velnite sau horincase, cum li se mai spune), amplasate neaparat pe malul apei, trebuie sa fie din alama de calitate, ca sa iasa tuica buna, sa nu se afume, sa nu se degradeze. Cazangiii sunt platiti in natura, adica in tuica, pe care mai apoi o vand sau o consuma. Sunt din ce in ce mai putini cazangii, insa atatia cati au ramas spun ca tuica de Bistrita nu va disparea niciodata, nici nu va fi egalata din punct de vedere calitativ de productia industriala.
