» Dupa exemplul magazinelor online, meseriasii din Romania au intrat si ei in spatiul virtual. Chiar si meserii pe care multi le considerau pe cale de disparitie reinvie acum pe Internet.
» Mircea Popa, un cizmar cu 30 de ani de experienta, s-a hotarat sa-si faca o pagina de Internet. Rezultatele nu au intarziat sa apara: numarul comenzilor a crescut de sapte ori.
Strada Alunis incepe din bulevardul Brancoveanu cu un bloc inalt de vreo zece etaje. La parter se vad insirate sedii de banci, magazine alimentare si vestimentare ai caror proprietari au platit bani buni pentru a obtine un spatiu cu vad. "Am vrut si noi sa obtinem un loc la strada, dar preturile sunt prea mari. Mie imi trebuie un spatiu mic, unde sa-mi tin pantofii si sa primesc un client", imi spune Mircea Popa. Confruntat cu preturi prohibitive, mesterul a reusit sa inchirieze de la asociatia de locatari un spatiu in spatele blocului pentru care plateste o chirie lunara de 50 de euro. Cizmarul Mircea Popa, in varsta de 54 de ani, a inceput sa fie mai cautat la adresa de pe Internet, www.reparatii-incaltaminte.ro. Mircea Popa si-a publicat lista cu serviciile pe care le ofera, preturile pe care le practica si harta zonei. si tot aici, clientii sunt ademeniti cu o superoferta: posibilitatea de a comanda online si, pentru o suma infima, de a le fi ridicate incaltarile si, in final, livrate la domiciliu.
Incurajat de copil pe drumul catre capitalism
Cel care a avut ideea deschiderii unei noi locatii, de data asta virtuala, pentru cizmaria lui Mircea a fost Cornel, fiul sau. El a creat site-ul si tot el strabate Bucurestiul pentru a livra incaltamintea reparata la clienti. Cornel este un fel de manager al cizmariei virtuale si cauta cele mai bune metode de promovare. Pentru a se putea dedica, in totalitate, afacerii de familie tanarul a renuntat la o cariera in domeniul graficii pe calculator. Am patruns in incaperea, nu mai mare de patru metri patrati, fara geamuri, unde pe jos stateau intinsi, in dezordine, pantofi de toate felurile, in culori mai degraba sobre: bej, negru, gri, alb-galbui. Un raft inalt plin cu incaltari, majoritatea de dama, cateva dispozitive, unul cu ac, probabil pentru cusut, apoi un polizor intregesc decorul de lucru al mesterului. Un radio vechi, ramas fixat cine stie de cand pe Radio Romania Actualitati, suspendat intr-un cui de perete, se aude neclar in surdina. Mircea sta aplecat asupra unei cizme din piele si ne priveste rar… tinand in mana un ciocan in timp ce incearca sa fixeze o talpa. "Inainte de 1989, tata a lucrat la un atelier, se numea Dambovita, unde a invatat meserie adevarata. Dupa ‘89 era platit tot mai prost, iar colegii lui mai tineri, dupa ce invatau meserie de la el, plecau si munceau pe cont propriu. Intr-o zi m-am dus la tatal meu si l-am intrebat: daca toti ceilalti care erau mai slabi pregatiti decat tine au avut curajul sa plece de la patron, tu de ce nu o faci?", isi aminteste fiul Cornel, "purtatorul de cuvant" al familiei. Initiativa de a porni o afacere pe cont propriu a avut-o tot tanarul in varsta de 24 de ani. Lucrase ca grafician in mai multe locuri unde era prost platit: "In februarie 2005 am depus actele pentru ca tata sa devina persoana fizica autorizata".
O afacere care hraneste o familie
Dupa ani de zile de lucru la program fix, in care salariul se ridica invariabil in aceeasi zi, mesterul s-a aratat neincrezator in sansele de reusita. "M-am gandit ca mai rau de atat nu poate fi. Mi-am dat demisia si patronul mi-a acceptat-o imediat. Nici nu am avut nevoie de preaviz, ca sa vezi cat de mult insemnam eu pentru el", spune Mircea razand. Produsele aflate pe piata i-au dau curaj maestrului: "Incaltarile de azi nu sunt bune de nimic. Dupa cateva luni se rup". Despre moda? "Multi oameni aduc la reparat niste pantofi de zici ca sunt facuti pentru morti. Inainte de 1989, eu vedeam modele identice expuse in magazinele de unde puteai cumpara sicrie, coroane, costume, batiste si pantofi. Azi ii poarta pe strada." Investitia initiala a fost de 40 de milioane de lei vechi, dar ea s-a amortizat rapid. Chiar daca nu se castiga sume mari, este suficient pentru ca o familie sa poata trai decent. "Am facut flyere pe care le-am introdus in cutiile postale, dar nu am reusit sa atragem prea multi clienti", spune fiul. De la acest esec i-a venit ideea de a-si muta afacerea si pe Internet: "Oamenii vor avea mereu nevoie de doua sau trei perechi de pantofi. In plus, tot mai multi au acces la calculator si sunt din ce in ce mai comozi".
Curierul merge cu autobuzul
Domeniul de pe Internet a costat doua milioane de lei. Designul a fost creat de Cornel, care a avut de infruntat scepticismul tatalui. "Nu credeam ca cineva o sa te cheme la el acasa, iti va da pantofii pe mana si va avea incredere ca tu o sa-i aduci inapoi gata reparati. Pai, nu vezi ce arata pe la televizor, ca vin necunoscuti care iti iau gatul in propria casa?" Cizmaria virtuala este functionala de numai trei luni. Clientii care sunau ne intrebau adesea daca nu cumva este vorba de o gluma. La inceput, existau doi sau trei oameni care apelau saptamanal la serviciile online ale cizmariei. Acum exista doua cereri in fiecare zi. O crestere a numarului de comenzi de sapte ori mai mare fata de acum trei luni. (In ultima saptamana, potrivit www.trafic.ro, 250 de oameni au vizitat site-ul cizmarului Mircea Popa.) "Cred ca peste an, vom avea cate zece clienti atrasi numai prin intermediul Internetului", isi face Cornel planurile de viitor. Comanda se face prin telefon sau prin e-mail, iar pretul pentru transport este derizoriu. "Le iau pantofii fie de la locul unde clientul este angajat, fie de acasa. Tariful pentru deplasarea mea este de 5 RON, iar plata se face la livrare", spune Cornel. Pentru a putea onora comenzile, Cornel si-a dat demisia de la ultimul loc de munca. Tanarul foloseste doar mijloacele de transport in comun: metroul si autobuzul. "Daca m-as deplasa cu masina personala, prin traficul din Bucuresti, toti banii mi s-ar duce pe combustibil. Pentru a onora o comanda am nevoie de doua ore, mai ales ca unii clienti stau in zone departate, cum ar fi Drumul Taberei sau Pipera. Uneori am avut cinci comenzi pe zi si nu le-am putut onora pentru ca nu am avut timpul fizic necesar."
In timp ce imi iau la revedere, Cornel ma intreaba daca il pot duce in Piata Unirii pentru ca are de facut un drum in apropiere, la Dristor, de unde l-a apelat un client. Pe drum, telefonul ii mai suna de doua ori. "Clienti", imi spune tanarul.
» De pe stalpi, pe Internet
Meseriile si "produsele" traditionale au patruns si ele in spatiul virtual. Daca pana de curand sobari, tinichigii sau tamplari atrageau atentia asupra serviciilor oferite prin anunturi atarnate de stalpi de electricitate, astazi ele s-au mutat si pe Internet. La www.meserias.ro, am gasit peste 150 de tamplari si 25 de sudori. Matei, unul dintre acestia, ne-a declarat ca a postat anuntul in urma cu un an si ca de reactualizarea lui se ocupa copiii. "Luna trecuta am prins de pe Internet o lucrare cu 20 de milioane de lei, iar luna aceasta am avut doua solicitari din care am castigat 8 milioane. In medie, in urma anuntului, primesc trei telefoane si bat palma cu unu sau doi", spune meseriasul. Cum percepe tarifele? "In functie de om. Daca e mai amarat, pentru o zi de munca cer 40-50 de euro. Sa nu mor de foame nici eu, nici el. Daca vad ca are Mercedes in curte, ii iau 75. Oricum, clientul e fericit ca o firma nu se deplaseaza fara 100", explica sudorul. Zilnic, potrivit www.trafic.ro, peste 150 de persoane se intereseaza de serviciile acestor meseriasi.
» Au Inceput magazinele
Magazinele online au dat tonul afacerilor pe Internet nu cu multi ani in urma, afaceri care acum cresc spectaculos. Conform estimarilor "GeCAD e Payment" (una dintre cele mai mari companii din tara care asigura servicii pentru comert electronic), in Romania se lanseaza in fiecare luna 20 de magazine online care accepta modalitati de plata electronice. La sfarsitul anului 2007 numarul acestora era in jur de 750, cu 50% mai multe decat la 31 decembrie, anul precedent. Valoarea totala a pietei de comert electronic cu plata online prin card a crescut in 2007 cu 263% fata de anul 2006, atingand suma de 34,8 milioane de euro.
