Serghei Kliuka, economist la Gazprom, a fost descoperit împuşcat în cap la volanul maşinii sale Range Rover, într-un garaj subteran din capitala rusă, cu un pistol alături. De câteva săptămâni, serviciile de securitate anchetează cauzele morţii economistului, care lucra în departamentul economico-financiar al gigantului gazier rus, primul producător de gaz din lume. Poliţia privilegiază ipoteza sinuciderii, deşi nu a fost descoperită nici o scrisoare de explicare a gestului fatal. Arma găsită în maşină este un pistol de fabricaţie cehă oferit de premierul kazah lui Kliuka. Acesta este ultimul caz de moarte suspectă a unui înalt oficial de la Moscova dintr-un lung şir de decese la cel mai înalt nivel în structurile economice şi de informaţii ale Rusiei.
Anterior dispariţiei economistului Kliuka, fostul şef al serviciilor de informaţii ale forţelor ruse de Interne, generalul Viktor Cevrizov, a fost descoperit pe palierul locuinţei sale din Moscova cu un glonţ tras în cap. Şi cum alături se afla un pistol Makarov, primit când s-a pensionat ca recompensă pentru serviciile aduse patriei, Ministerul de Interne a anunţat, din nou, că este vorba de o sinucidere. Parchetul a deschis însă o anchetă pentru că apropiaţii generalului au declarat că nu prezenta nici un semn de depresie şi asupra lui nu a fost găsit nici un cuvânt de adio.
Dar şi sinuciderea lui Cevrizov, implicat în al doilea război lansat în Cecenia în 1999, a intervenit după un alt episod similar, cu ramificaţii la cel mai înalt nivel. E vorba de moartea misterioasă a generalului Iuri Ivanov, adjunctul serviciilor militare ruse de informaţii, GRU. Pe 16 august, corpul în stare de descompunere avansată al generalului Ivanov a fost descoperit pe o plajă în Turcia. Oficial, acest ofiţer de rang înalt a murit înecat în apele Mediteranei în timp ce se afla în inspecţie la baza navală rusă de la Tartous, în Siria. Nu se ştie mai mult şi media consideră dispariţia sa misterioasă, având în vedere că autorităţile au refuzat să comenteze moartea acestui important responsabil al unui serviciu secret, apreciat ca unul dintre cele mai puternice din Rusia. Având în vedere funcţia, este ciudat că generalul nu era însoţit în cursul deplasării în Siria.
Doar dacă nu a păcălit oamenii care trebuiau să îi asigure securitatea, pentru a se bucura de o baie în singurătate. Generalul Ivanov superviza asasinatele liderilor ceceni în străinătate. În 2004, o operaţiune de acest tip, realizată în Qatar, a sfârşit cu capturarea a doi agenţi GRU, extrădaţi în Rusia doi ani mai târziu pentru a-şi ispăşi pedeapsa dată de justiţia qatariotă. De atunci, cei doi au dispărut. Circumstanţele morţii lui Ivanov au alimentat speculaţii de tot felul, dar nu explică laconismul şi discreţia autorităţilor ruse privind dispariţia numărului 2 al GRU. Mai ales că nici nu este pentru prima oară când se produce un astfel de eveniment. În 1992, alt responsabil al serviciilor secrete ruse, Iuri Gusev, şi-a găsit moartea într-un accident de maşină. Un asasinat mascat, arată Svobodnaia Pressa, potrivit căreia „spionii de acest rang sunt bine protejaţi. Ca regulă generală, ei nu mor din întâmplare”.
Nici ziaristul Ivan Safronov nu a murit din întâmplare, căzând de la etajul patru al imobilului său din Moscova. Fost colonel care scria pentru Kommersant despre armată, Safronov ancheta în acel moment vânzări de arme ruseşti Siriei şi Iranului. Revenit de la Abu Dhabi, unde avusese loc cel mai mare salon de armament din Orientul Mijlociu, el le-a vorbit colegilor despre „semnarea de către Rusia şi Siria de contracte privind sisteme antiaeriene Panzir C1, avioane de vânătoare MiG-29 şi rachete tactice Iskander”.Le-a spus însă că nu poate scrie imediat despre subiect pentru că fusese avertizat contra riscului unui mare scandal internaţional şi o anchetă a FSB pentru divulgarea de secrete. Armele urmau să treacă prin Belarus pentru ca Vestul să nu acuze Moscova că înarmează „state fără lege”.
Ziariştii critici, ţinte de distrus
Aşa ajungem la morţile suspecte ale unor ziarişti din Rusia, cei mai cunoscuţi fiind Ana Polit-kovskaia, Serghei Makelov şi Natalia Estemirova. Toţi publicau reportaje despre violarea drepturilor omului şi corupţia în Cecenia sau despre afaceri oculte în Rusia. Potrivit Comitetului de protecţie a ziariştilor (CPJ), un ONG cu sediul la New York, 21 de ziarişti au fost ucişi în Rusia sub preşedinţia lui Vladimir Putin şi lista a continuat să se lungească şi sub mandatul actualului preşedinte, Dmitri Medvedev. Nu poate lipsi evocarea afacerii Litvinenko, ex-agentul KGB refugiat la Londra, ucis în 2006 prin otrăvire cu polonium 210, substanţă puternic radioactivă. Ancheta Scotland Yardului pentru stabilirea asasinului fostului agent secret rus – care ancheta circumstanţele uciderii Anei Politkovskaia – a dus spre un alt fost KGB‑ist, Andrei Lugovoi, între timp deputat în Duma. Afacerea a provocat o răcire în relaţiile dintre Marea Britanie şi Rusia, urmare a refuzului Moscovei de a-l extrăda pe Lugovoi pentru a fi judecat. În cursul recentei vizite la Moscova a şefului diplomaţiei britanice, subiectul a fost redeschis, dar omologul rus a continuat să ignore cererea Londrei.
Acuzaţii de dincolo de moarte
Novaia Gazeta a publicat facsimilul unei scrisori acuzatoare adresată de un colonel FSB preşedintelui Medvedev înainte de a fi găsit mort în bătaie în închisoare. Colonelul Oleg Efremov, arestat în 2008 sub acuzaţia că a revândut heroina capturată de serviciul secret în regiunea Nijni Novgorod, a fost descoperit în iunie 2009 mort în celulă, cu numeroase semne pe corp. Înaintea morţii, el a adresat o scrisoare Kremlinului, Consiliului Securităţii ruse şi procurorului general în care îşi acuză superiorul ierarhic, şeful FSB din Ninjni Novgorod, Oleg Khramov, şi responsabilul securităţii interne a acestui serviciu, Boris Petrov, că au ordonat uciderea lui pentru a ascunde fapte de corupţie. El preciza că a refuzat să execute ordinul superiorului său de a închide o anchetă contra soţiei fostului guvernator al regiunii. „Potrivit informaţiilor mele, Oleg Khramov a primit mită 100 milioane ruble (2,4 milioane euro) pentru a închide ancheta.” Ca represalii, şeful FSB regional şi cel al serviciului de securitate internă „au fabricat contra mea o afacere criminală absurdă”, mai scrie Efremov, care neagă traficul de heroină de care a fost acuzat.
Reţelele puterii secrete
În ultima perioadă, agenţii FSB au fost suspectaţi că au comis mai multe asasinate, printre care cel al a Anei Politkovskaia şi al lui Alexander Litvinenko, critici ai lui Vladimir Putin. Seria de crime şi sinucideri suspecte care lovesc disidenţi sau opozanţi ruşi, anchetele rămase fără rezultate au determinat analişti politici occidentali sau ruşi şi reprezentanţi ai media să evoce metodele FSB-ului, serviciile secrete ruse denumite altădată KGB. Au apărut cărţi în care sunt focalizate metodele brutale ale acestor servicii care nu sunt supuse nici unui control politic sau din partea Parlamentului. Se arată cum serviciile secrete au preluat controlul asupra pârghiilor statului după venirea la putere a lui Vladimir Putin, fost agent KGB, care şi-a plasat foşti colaboratori în posturi-cheie la Kremlin, în armată, mari corporaţii sau în fruntea regiunilor. Ziariştii ruşi Andrei Soldatov şi Irina Borogan, autorii cărţii „Noua nobilime”, dezvăluie că metodele FSB sunt mult mai dure decât cele ale KGB în epoca sovietică. Putin a creat în fruntea statului rus o „enormă şi nouă putere”, destinată să protejeze şi să servească interesele unui număr restrâns de indivizi rămaşi credincioşi foştilor şefi din KGB. A rezultat un serviciu de securitate mult mai periculos şi mai imprevizibil decât fostul KGB.
„Laboratorul otrăvurilor”
Potrivit defunctului Litvinenko, laboratorul otrăvurilor al FSB, inactiv de la finele anilor ’90, ar fi din nou în funcţiune. Fondat de Lenin în 1921, laboratorul otrăvurilor a trecut în epoca stalinistă sub controlul NKVD, viitorul KGB. Oficial suprimat în 1963, a continuat să funcţioneze în anii ’80 sub denumirea de „Laboratorul 12″ şi lovea în URSS „inamicii puterii sovietice”. Cercetătorii săi inventau procedee sofisticate şi de nedetectat, moartea putând trece drept urmarea unei crize cardiace sau altei maladii fulgerătoare. Otrăvirea nu a căzut în uitarea istoriei după încetarea războiului rece cum o dovedeşte faţa răvăşită a fostului preşedinte ucrainean, pro-occidentalul Viktor Iuşcenko, intoxicat cu dioxină în 2004. Otrăvirea presupusă a fostului premier liberal rus Egor Gaidar este o altă dovadă posibilă. În Rusia, războiul dintre clanurile rivale şi serviciile secrete a dus la revenirea metodelor vechi, dar eficiente.
