De-a lungul istoriei, atunci când oamenii au fost puşi în faţa unor evenimente inexplicabile, incredibile sau a unor tragedii, persoane sau grupuri au creat poveşti care simplificau acele întâmplări. Aşa zisele teorii ale conspiraţiei au apărut pentru că oamenii au avut nevoie să creadă în anumite idei care să explice fenomenele frapante.
După fiecare eveniment care a şocat la nivel global, teoreticienii conspiraţiilor şi-au făcut apariţia cu propria lor viziune sinistră asupra lucrurilor. Cele mai cunoscute teorii ale conspiraţiei sunt că SIDA a fost creată în laborator, Elvis Prestley trăieşte şi americanii nu au ajuns de fapt pe Lună.
Alte teorii ale conspiraţiei, mai puţin mediatizate, sunt legate de dispariţia unor cercetători care făceau ocolul lumii, de un proiect care ar ascunde de fapt existenţa extratereştrilor sau chiar de moartea celebrului muzician Mozart. Site-ul listverse.com a realizat un clasament al celor mai surprinzătoare astfel de teorii.
Dispariţia Ameliei Earhart
Earhart a vrut să fie prima persoană care înconjoară Pământul pe la Ecuator. După o prima încercare eşuată, a plecat din California cu un prieten, Fred Noonan, spre Miami. Apoi, ultima lor oprire înainte de Pacific a fost în Lae, Noua Guinee, pe 29 iunie 1937. Cei doi au părăsit locul pe 2 iulie, cu destinaţia Insula Howland, la 40 de kilometri distanţă, dar nu au ajuns însă niciodată acolo. Singurele informaţiile rămase sunt transmisiile radio ale lui Earhart, în timp ce încerca să găsească Howland.
Paza de coastă din Itasca, SUA, i-a recepţionat vocea şi a încercat să îi răspundă, fără success, însă. Înregistrările relevă faptul că erau în imediata apropiere a insulei pe 3 iulie dimineaţa. „Probabil am ajuns, dar nu vedem nimic, iar combustibilul e pe sfârşite”, a transmis Earhart. Nimeni nu i-a mai văzut pe Earhart şi Noonan de atunci. Există mai multe teorii pentru ce s-a întâmplat, iar cea mai plauzibilă este eroarea de pilotaj, epuizarea combustibilului şi prăbuşirea în mare. O teorie a conspiraţiei susţine însă că au aterizat pe o insulă controlată de japonezi ostili, care i-au omorât pe amândoi sau, cea mai extremă, că Earhart a intrat într-o fisură temporală, cum este Triunghiul Bermudelor.
Proiectul Phoenix de căutare a extratereştrilor
Proiectul Phoenix este o fundaţie independentă care caută inteligenţa extraterestră. Multe alte organizaţii şi chiar persoane sunt implicate în această misiune, care ar dezvălui dacă suntem singuri în Univers. Phoenix, aşa cum susţine o teorie a conspiraţiei, conduce în secret toate organizaţiile mari care aşteaptă semnale extraterestre. Fundaţia foloseşte cel mai mare telescop din Emisfera sudică şi nu scanează tot cerul, ci doar sistemele aflate la 200 de ani lumina de noi, adică în jur de 800 de stele. Până acum, nu au existat semnale extraterestre.
Teoria spune că proiectul este de fapt o acoperire pentru comunicaţiile secrete dintre Pământ şi inteligenţa extraterestră. Extraterestii ştiu acum de existenţa omenirii şi vor veni pe Pământ, posibil cu gânduri de război. Membrii proiectului, adică cei mai puternici oameni din lume, au semnat deja un acord cu extraterestii, prin care ei vor fi lăsaţi în viaţă. Oamenii nu vor fi însă anunţaţi până când sosirea extratereştrilor nu va fi încheiată, pentru a se evita cât de mult posibil panica generală.
Moartea lui Mozart
Tot ce se ştie despre moartea celebrului muzician Wolfgang Amadeus Mozart este că, pe 6 septembrie 1791 s-a simţit brusc rău, în timp ce susţinea premiera La clemenza di Tito, în Praga, apoi că, pe 5 decembrie, la 35 de ani, a murit. Există în jur de 120 de diagnostice diferite care i-ar fi adus sfârşitul muzicianului: otrăvire, epuizare, ciroză, trichinoză, sau, cea mai comună teorie, reumatism articular acut. Cauza oficială a fost înregistrată ca „febra miliară severă”, ceea ce poate însemna, practic, orice.
O teorie a conspiraţiei susţine însă că Antonio Salieri, unul dintre rivalii lui Mozart, l-ar fi otrăvit, pentru că nu suporta să existe altă persoană mai bună decât el, mai ales „un băiat lăudaros, desfrânat, negricios şi infantil”. Totuşi, Salieri nu îşi ascundea nici dragostea şi admiraţia pentru muzică lui Mozart, deci pare foarte improbabil că ar fi pus capăt vieţii unui asemenea geniu.
Sâmburii de caise, remediu pentru cancer
Sâmburii de caise, ca multe alte seminţe de fructe, conţin glicozide cianogenice, similare cu cianida, care poate ucide. Aceste glicozide conţin însă şi o substanţă numită letril, despre care teoriile spun nu numai că previne cancerul, dar îl identifică în corp, apoi îl poate distruge. Asociaţia americană de cercetare a cancerului susţine însă că iradierea şi chimioterapia sunt momentan cele mai bune modalităţi disponibile de tratament.
Teoria conspiraţiei spune că letrilul este remediul pe care toată lumea îl aşteaptă, dar că instituţiile medicale de profil refuză să accepte şi să dezvăluie acest lucru, pentru că, odată ce leacul este disponibil, întreaga industrie a cancerului va dispărea. Există documente care susţin că sâmburii de caise au fost utilizaţi în anii ‘50 în Europa, pentru a reduce cu succes dimensiunea tumorilor. Cercetătorii au spus însă că sâmburii de caise sunt extrem de periculoşi pentru consum, riscul de otrăvire fiind mare, dar şi că letrilul nu are nici un efect asupra cancerului.
Identitatea omului cu masca de fier
Eustache Dauger, un prizonier din timpul regelui Luis al XIV-lea al Franţei, arestat în 1669, a fost transferat dfintr-o închisoare în alta, timp de 34 de ani, până la moartea sa. Pentru un timp, Dauger a purtat o mască de oţel pe faţă, cu găuri doar pentru ochi, nas şi gură. Totuşi, în marea parte a încarcerării, a fost mascat cu catifea neagră. Prizonierul era închis într-o celulă specială, cu multe uşi de fier, astfel încât nimeni din afară să nu îl audă, şi nu îi era permis să spună decât „mâncare” sau „apă”. În caz contrar, ar fi fost omorât imediat.
Enigma din spatele acestui prizonier se leagă de identitatea sa. Având în vedere că nu a fost ucis pur şi simplu, teoriile conspiraţiei spun că ar fi fost de viţă nobilă, iar persoanele cu sânge regal nu puteau fi omorâte. Dauger ar fi putut fi fratele geamăn al regelui, deci o ameninţare pentru tron sau, cum credea Voltaire, fratele nelegitim al regelui. Alte teorii spun că mascatul ar fi fost un general care l-ar fi înfuriat pe rege, sau chiar fiul regelui Charles al II-lea al Angliei.
Codurile de bare, semn al Apocalipsei
În Apocalipsă este scris: „Şi îi va face pe toţi, pe cei importanţi şi pe cei neînsemnaţi, săraci şi bogaţi, liberi şi deţinuţi, să poarte un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Şi nici un om să nu poată vinde sau cumpăra fără acest semn. Numarul bestiei va fi numărul unui om: 666”.
Creştinii sunt mai speriaţi ca niciodată şi sunt împotriva încercării de a omogeniza lumea cu implanturile comerciale: coduri de bare în frunte sau pe mână, create să faciliteze comerţul. Aceste implanturi nu au apărut încă, dar teoria conspiraţiei susţine că mai este foarte puţin până când codurile de bare de pe produse vor dispărea şi fiecare persoană va avea, fie că doreşte sau nu, un cod unic, care va fi scanat direct din corpul acelui individ.
Această teorie merge chiar mai departe, susţinând că aceste coduri de pe ambalaje, carduri de credit sau cecuri personale ascund în secret un număr 666. Teoria este adesea coroborată, într-un mod neplauzibil, cu faptul că aceste coduri de bare au apărut abia după 1947, acelaşi an în care evreii au obţinut în sfârşit un loc pe care îl puteau numi „acasă”. Potrivit teoriei, Bernard Silver, inventatorul codurilor, a fost ajutat de forţe supranaturale: cel care i-a sugerat ideea, preşedintele unui lanţ local de magazine, ar fi fost de fapt Satana.
Instituţia NSA şi conspiraţiile lumii
Agenţia naţională de securitate (NSA) chiar există, cu sediul în oraşul Fort Meade. Parcarea are 18000 de locuri, majoritatea ocupate în timpul zilei, iar autostrada Interstate-295 are o ieşire exclusiv pentru angajaţii NSA. Agenţia lucrează în tandem cu CIA şi FBI, dar activităţile lor sunt atât de secrete încât doar câţiva oameni din toată lumea le cunosc. Oficial, sunt responsabili de „colectarea şi analiza comunicaţiilor şi informaţiilor externe, dar şi a analizei datelor criptate”.
NSA ştie adevărul din spatele fiecărei conspiraţii existente vreodată, pentru că are toate informatille la degetul mic. Agenţia a fost acuzată că ar deţine şi ar ţine ascunse informaţii despre atacurile teroriste de la 11 septembrie, aterizarea extratereştrilor la Roswell, localizarea Chivotului legământului, identitatea antihristului, care ar trăi, asasinările Kennedy, protecţia naziştilor importanţi după război, inclusiv Hitler, data când va fi sfârşitul lumii şi multe altele.
Hitler şi rasa subterană
Timp de secole bune, oamenii au crezut că Terra este goală în centru, că nu ar exista o manta supraîncălzită în jurul unui nucleu de fier solid, ci că ar fi mai degrabă o sferă goală de scoarţă, ca o bilă de gumă de mestecat. Teoriile conspiraţiei nu s-au concentrat însă asupra grosimii scoarţei, ci a ceea ce s-ar putea afla înăuntru.
Edmund Halley, cel care a dat numele cometei Halley, a creat în 1692 o teorie conform căreia Pământul este o scoică de 800 de kilometri grosime, cu inele concentrice înăuntru. În mijloc ar fi un miez solid, iar între inele s-ar afla diferite atmosfere de gaze fluorescente. Când aceste gaze sunt eliberate pe la poli, se creează aurora boreală şi cea australă.
În secolul 20, Halley a fost contrazis de oamenii de ştiinţă, dar i-a atras atenţia lui Adolf Hitler, care a trimis o misiune la Polul Sud pentru a găsi spărtura de a cărei existenţă era convins. Aceasta ar fi dus spre lumea de dedesubt, unde Hitler credea ca se află o rasă subterană, înaltă de patru metri şi foarte inteligentă. A vrut să îi convingă să urce la suprafaţă şi să lupte pentru Germania nazistă sau măcar să le dea naziştilor nişte informaţii futuriste. Nu se ştie dacă Hitler chiar a trimis această misiune, dar membrii ei nu s-au mai întors, pentru că, potrivit teoriei, ar fi fost ucişi de rasa subterană.
Uciderea lui Tom Ogle
Americanul Tom Ogle a inventat în 1977 un sistem de admisie a vaporilor de combustibil pentru automobile. Invenţia se ataşa oricărui motor şi maşina putea astfel circula 160 de mile cu patru litri de benzină. În plus, Ogle pretindea că emisiile erau suficient de curate încât îţi puteai usca părul la ţeava de eşapament a autoturismului.
Mecanismul a uimit industria auto şi Ogle a fost abordat în 1978 de Shell Oil, cu propunerea de cumpărare a patentului şi planurilor invenţiei, pentru 20 de milioane de dolari. A refuzat însă, motivând că Shell va abandona pur şi simplu ideea.
În 1981, Tom Ogle a fost găsit mort, aparent din cauza unei supradoze cu un analgezic puternic şi a intoxicaţiei cu alcool. Bărbatul nu utiliza în mod normal medicamentul şi nici nu avea înregistrate în fişa medicală episoade de durere. Teoria conspiraţiei spune că Ogle a fost omorât de un asasin angajat de Shell, în aşa fel încât să pară sinucidere.
La trei luni după moartea sa, schema şi planurile invenţiei au dispărut de la Biroul de patentare din Washington. Unele scheme au apărut pe Internet, dar nu suficiente cât să reconstruiască invenţia.
