Istoria omenirii este plină de evenimente tragice în urma cărora milioane de oameni au fost omorâţi sau torturaţi. Şi întotdeauna în spatele acestor acte de sadism stau persoane a căror cruzime este greu de imaginat şi de explicat.
Iată care sunt cei mai diabolici oameni din lume, potrivit Litverse:
Iosif Stalin
Stalin a fost Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică din 1922 până la moartea sa în 1953. În această perioadă, Ucraina a trecut printr-o mare foamete cauzată de deciziile politice şi administrative ale dictatorului. Între trei şi 10 milioane de oameni au murit în urma acestui genocid.
Dar regimul impus de Stalin a făcut mult mai multe victime-între 10 şi 60 milioane de oameni datorită politicii acestuia de epurare a Uniunii Sovietice de orice persoană care era considerată a fi inamicul statului.
Adolf Hitler
Adolf Hitler a fost numit Cancelarul Germaniei în 1933, devenind „fuhrer-ul” din 1934 până la sinuciderea lui din 1945. Politicile lui Hitler care vizau cuceriri teritoriale şi subjugarea rasială au dus la uciderea a milioane de oameni nevinovaţi. Cel mai dramatic eveniment din perioada conducerii lui Hitler a fost genocidul a şase milioane de evrei, cunoscut în istorie ca Holocaustul.
Sfârşitul regimului lui Hitler s-a încadrat în acelaşi tipar al tragediei pentru că în 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis împuşcându-se, dar şi luând o capsulă cu cianură.
Heinrich Himmler
Heinrich Himmler este cunoscut ca fiind arhitectul Holocaustului şi cel mai mare criminal al tuturor timpurilor. El a încercat să creeze o rasă superioară de oamenii- „arienii” care trebuiau să fie blonzi, cu ochi albaştri. Pentru a-şi îndeplini scopul, Himmler a încercat să elimine orice persoană care făcea parte din „rasa inferioară” ca evreii, ţiganii, homosexualii, comuniştii.
După ce războiul s-a terminat, Himmler a fost capturat şi a fost şocat de faptul că era tratat ca un criminal şi că negocierile cu vestul nu au avut succes. La scurt timp, bărbatul a avut aceeaşi soartă ca şi Hitler şi şi-a pus capăt zilelor zdrobind o capsulă cu cianură între dinţi.
Pol Pot
Pol Pot a fost conducătorul organizaţiei „Khmerii roşii” şi prim-ministru al Cambodgiei între 1976-1979. În această perioadă, el a impus o versiune extremă a unui comunism agrar. În timpul regimului său, locuitorii din mediul urban au fost trimişi la ţară pentru a lucra în cadrul unor ferme colective pentru proiecte de muncă impuse cu forţa.
Sclavia, malnutriţia, îngrijirile medicale proaste şi execuţiile din timpul regimului au ucis aproape două milioane de cambodgieni, apoximativ o treime din întreaga populaţie. Dictatura groazei instaurată de Pol Pot a devenit cunoscută şi pentru că prim-ministrul a acuzat toţi intelectualii şi „alţi duşmani burghezi” de crimă.
„Khmerii roşii” au comis execuţii în masă în locuri cunoscute sub denumirea de „Câmpurile morţii”. Cei executaţi erau înmormântaţi în gropi comune şi pentru a se economisi muniţie, oamenii erau adesea omorâţi cu ciocane, topoare sau beţe din bambus ascuţite.
Jiang Qing
Jiang Qing a fost soţia lui Mao Tse-tung, dictatorul comunist al Chinei. Ea a reuşit să ocupe cea mai importantă poziţie din Partidul Comunist, cea de preşedinte şi se crede că a fost principala forţă din spatele Revoluţiei Culturale din China. În timpul acestei mişcări, majoritatea activităţilor economice a ţării au fost oprite şi nenumărate clădiri vechi, artefacte, antichităţi, cărţi şi picturi au fost distruse de” Gărzile Roşii”.
De asemenea, în cei 10 ani de „revoluţie culturală”, sistemul de învăţământ s-a prăbuşit, iar oamenii au fost persecutaţi constant. Intelectualii au fost trimişi în lagăre în timp ce alte milioane de chinezi au fost strămutaţi cu forţa. În cei mai sângeroşi ani ai revoluţiei, din 1966 până în 1969, peste 500 de mii de oamenii au fost omorâţi. Se estimează că din cei 36 de milioane de oameni persecutaţi, trei milioane au fost ucişi.
Oliver Cromwell
Cucerirea „cromwelliană” a Irlandei (1649-1653) se referă la ocuparea Irlandei de către armata Parlamentului englez conduse de Oliver Cromwell din timpul Războielor celor Trei Regate. Rezultatul acestei cuceriri a fost moartea a 200 de mii de civili din cauza foametei şi a bolilor răspândite după război. Soluţiile drastice şi teroarea impusă de regimul „cromwellian” în Irlanda au fost o puternică sursă pentru naţionalismul scoţienilor care a rezistat din secolul 17 şi până acum.
Oliver Cromwell a murit în 1658 , dar oamenii îl urau atât de mult încât au decis să îl exhumeze pentru a-l executa postmortem. Astfel, în 1661 corpul său a fost atârnat în lanţuri la Tyburn şi a fost dezmembrat, rămăşitele fiind aruncate într-o groapă. Capul său însă a fost înfipt într-o prăjină şi expus în faţa unei clădiri timp de 20 de ani.
Ivan al IV-lea al Rusiei
Bărbatul, cunoscut şi ca”Ivan cel Groaznic” a fost duce al Moscovei din 1533 până în 1547. El a fost primul conducător al Rusiei care şi-a asumat titlu de ţar. În 1570, Ivan credea că elita din oraşul Novgorod plănuia să fugă în Polonia şi a pornit cu o armată pentru a-i împiedica.
Soldaţii lui Ivan au ridicat ziduri în jurul oraşului pentru a opri oamenii să evadeze, iar în fiecare zi capturau între 500 şi 1000 de oameni care erau torturaţi şi apoi omorâţi în faţa lui Ivan şi a fiului său.
În 1581, Ivan şi-a bătut nora însărcinată pentru că nu era îmbrăcată decent şi i-a provocat pierderea sarcinii. Când fiul conducătorului a aflat despre incident şi-a înfruntat tatăl cauzând o cearta. Ivan cel Groaznic şi-a lovit fiul cu sceptrul în cap, lovitură care s-a dovedit a fi mortală.
Shirō Ishii
Ishii a fost un microbiolog şi un general locotenent al Unităţii 731. Această unitate era special construită pentru războiul biologic al Armatei Imperiale din Japonia din timpul celui de-al doilea război Chinezo-japonez.
După ce a studiat medicina la Universitatea imperială Kyoto, Shirō Ishii a început să lucreze într-un proiect secret al armatei japoneze. În 1936, unitatea 731 a fost formată, iar Ishii a construit un complex uriaş cu peste 150 de clădiri.
Vivisecţile unor oameni, inclusiv femei gravide, amputarea membrelor unor prizonieri, părţi care erau ulterior reintegrate în alte zone ale corpului au fost doar câteva dintre atrocităţile comise de Ishii şi de alţi oameni de la conducerea unităţii. Prizionerii mai erau folosiţi pentru a testa grenadele şi erau injectaţi sau infectaţi prin violuri cu anumite boli pentru a le studia apoi efectele.
Pentru că a primit imunitate de la Forţele Armate de Ocupaţie la sfârşitul războiului, Ishii nu a fost niciodată închis pentru crimele lui şi a murit la 67 de ani de cancer.
Ilse Koch
Cunoscută şi ca „Afurisita de la Buchenwald” datorită cruzimii cu care trata deţinuţii închisorii, femeia era cunoscută datorită comportamentului său depravat, a cruzimii şi a lipsei de respect pentru viaţa umană. Ea se folosea de puterea sexualităţii sale plimbându-se prin lagăr dezbrăcată şi dacă vreun bărbat îndrăznea să o privească era executat pe loc.
Unii au acuzat-o pe Ilse Koch că obişnuia să îi selecteze pe deţinuţii cu tatuaje interesante pe care îi executa şi le folosea pielea pentru a confecţiona lămpi. După război, femeia a fost arestată şi închisă sub diferite acuzaţii. Ilse Koch s-a spânzurat în celula sa în 1967, aparent din cauza sentimentului de vinovăţie.
Delphine LaLaurie
LaLaurie a făcut parte din înalta societate din New Orleans, America, însă a rămas cunoscută ca fiind cea mai diabolică femeie. În 10 aprilie 1834, după ce un incendiu a izbucnit în casa lui Delphine LaLaurie, pompierii au găsit doi sclavi încătuşaţi de cuptor. Se pare că ei au provocat focul pentru a atrage atenţie.
Cei doi sclavi nu au fost singura supriză pe cate au avut-o pompierii. Ei au descoperit în podul casei mai multe persoane desfigurate şi mutilate legate cu lanţuri de pereţi şi podea.
Sclavii din pod au fost supuşi unor operaţii sadice, unul dintre bărbaţi trecuse printr-o schimbare de sex bizară, o femeie a cărei mâini i-au fost amputate şi rearanjate pentru a arăta ca un crab era închisă într-o mică cuşcă şi o altă sclavă nu avea mâini şi picioare, iar pielea îi era tăiată circular pentru a arăta ca o omidă. Unii dintre sclavi aveau buzele cusute şi muriseră de foame, în timp ce alţii aveau mâinile cusute de diferite părţi ale corpului.
Majoritatea deţinuţilor au fost găsiţi morţi, iar cei care erau vii implorau să fie omorâţi pentru a scăpa de durere. LaLaurie a dispărut înainte de a fi acuzată şi nu a fost prinsă niciodată.
