Prima creaţie artistică a lui Kris Kuksi a fost un model în miniatură a unei rulote Winnebego, completat cu o baie făcute din hârtie. Petrecându-şi copilăria în anii ‘70 în zona rurală a Kansasului, imaginaţia şi lipiciul erau uneltele de bază ale distracţiei şi jocului său. Kuksi a dezvoltat un adevărat talent pentru construcţia miniaturilor complexe făcute din truse de modelaj, părţi mecanice şi soldăţei de jucărie. Astfel, şi-a descoperit pasiunea pentru perioadele mistice baroce şi gotice, potrivit revistei Intelligent life.
Fascinaţia faţă de meşterire şi gusturile retro l-au făcut un fan al steampunkului, o subcultură care combină estetica erei victoriene, a motoarelor cu aburi, cu tehnologia modernă. Inspirat de scrierile science-fiction timpurii ale lui Jules Verne şi H.G. Wells, steampunkul are o sensibilitate romantică, fantastică. Este „o urmă de tehnologie cu puţină antichitate şi poate un dram de macabru. Este umanitate…si poate chiar puţină rebeliune socială şi transgresiune”, a spus Kuksi.
Kuksi a fost printre cei 18 artişti din toată lumea ale căror creaţii au fost parte din „Steampunk”, o expoziţie dedicată acestui gen de la Muzeul de istorie a ştiinţei din Oxford, de la începutul acestui an. Acesta a fost încă un semn că steampunkul începe să fie la modă, în videoclipurile muzicale, aplicaţiile iphone şi pe Internet.
În nordul Angliei, unele şcoli gimnaziale au introdus chiar câteva materii opţionale de artă inspirate din acest curent, în anul şcolar trecut, proiect finanţat în parte de Consiliul englez de artă. Numit „O călătorie fantastică”, proiectul a organizat ateliere ţinute de designeri locali, sculptori şi artişti steampunk, pentru mii de elevi. Rezultatele atelierelor vor putea fi văzute într-o expoziţie la Muzeul descoperirilor din Newcastle, luna aceasta.
„Cultura steampunk este foarte des întâlnită în momentul de faţă. Reprezintă o modalitate de implicare a tinerilor în designul şi literature victoriană”, a spus Judith Cashman, coordonator de proiect pentru „O călătorie fantastică”.
Curentul scoate la lumină invenţii uitate
Steampunkul este fratele retro al curentului cyberpunk. Arta, moda şi ornamentele sunt puternic anacronice, aproape asemenatoare obiectelor pe care le-ai putea găsi pe submarinul din romanul „20000 de leghe sub mări”, a lui Verne. Ceasuri vechi, lămpi de gaz, dirijabile, submersibile, ochelari de protecţie, căşti, busole şi diverse mecanisme sunt obiectele comune produse de artişti, de obicei cu alamă, mahon, piele şi nituri. Invenţiile steampunk nu funcţionează întotdeauna: estetica învinge funcţionalitatea.
Revistele de benzi desenate au introdus acest curent în anii ‘80, dar Internetul a permis oamenilor să îşi împărtăşească invenţiile şi să socializeze cu alţi fani. Blogul britanic „Brass Goggles” şi Steampunk Tribune sunt forumuri de discuţie pentru orice lucru din categoria steampunk, iar Boing Boing postează regulat materiale pe acest subiect. Steampunk are mai multe pagini pe Facebook, dar şi conturi de Twitter. Un cont canadian are peste 9000 de membri.
Stilul steampunk, cu nuanţe de sepia, amestecă obsesia trecutului cu un strop de eroism romantic. Fanii curentului sunt adesea serioşi şi foarte destepţi. Revista britanică Steampunk, înfiinţată din 2007, pune punctul pe i:
„Înainte de era omogenizării şi micro-tehnologiei, înainte de eficienţa tiranică a combustiei cu ardere internă şi răspândirea la scară largă a energiei electrice, existau maşini superbe, înfiorătoare, care au trăit, respirat şi explodat neaşteptat, în momente nepotrivite. Era o vreme în care arta şi meşteşugul erau unite, în care minuni unice au fost inventate şi uitate, iar golanii umblau pe străzi, trăind în case părăsite şi luptând împotriva guvernării despotice prin spirit, voinţă şi viclenie”.
Expoziţia de la muzeul Oxford a fost realizată în momentul în care Art Donovan, un artist steampunk american, a contactat directorul muzeului, Jim Bennett, pentru a-i arăta o sculptură pe care o făcuse inspirat de unul dintre astrolaburile antice ale muzeului. Cei doi au convenit că, din moment ce steampunkul are multe dintre influenţele tehnice şi estetice luate din ştiinţa victoriană din secolul XIX, o expoziţie de artă ar completa dispozitivele ştiinţifice din colecţia muzeului. Muzeul l-a numit pe Donovan responsabil de acest eveniment.
O eră a inventatorilor excentrici
„Intr-adevăr, mulţi practicieni steampunk nu sunt foarte interesaţi de ştiinţă. Dar când vedem un curent care utilizează acest capital cultural într-un mod original şi atractiv, ne dorim să fim parte din el. Din punctul nostru de vedere, este o mişcare artistică cu răspândire şi popularitate”, a spus Bennett.
Expoziţia prezintă felinare, ceasuri de perete, dispozitive nefuncţionale pe bază de aburi, ceasuri şi inele, stereoscopuri, o maşinărie electrostatică cu două plăci şi o presă de copiere de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Multe dintre invenţii sunt complet bizare, precum „Masca pahidermă”, un dispozitiv de respirare ataşat unei căşti din piele, în formă de elefant.
În timpul vizitelor, atmosfera este efervescentă. „Ce pervers!”, a exclamat un bătrân către soţia sa în timp ce privea nişte ochelari de piele cu tentacule de alamă. Despre acelaşi obiect, un bărbat i-a spus copilului său: „Îţi imaginezi cum ar fi să întâlneşti pe cineva care poartă asta? Cred că ai rupe-o la fugă”.
Bennet a fost uimit de „volumul mare de interes” pe care l-a generat expoziţia. „Numărul de vizitatori s-a dublat”, a spus el. Donovan are o teorie proprie pentru această fascinaţie generală: „Steampunkul promovează interesul şi implicarea individului în ştiinţa tradiţională, fizică”.
Poate că într-o era în care cultura a devenit atât de întâlnită în mediul virtual, este satisfăcător să vizualizezi o epocă de exploratori îndrăzneţi şi inventatori excentrici, de eroi şi maşinării care funcţionează cu aburi.
Tobias Slater lucrează pentru White Mischief, o organizaţie cu sediul în Londra, care organizează periodic petreceri şi evenimente steampunk pentru fani. „În fiecare zi îmi verific profilul de Facebook şi găsesc două-trei cereri de prieteni de la persoane interesate de perioada neo-victoriană”. Totuşi, Slater este de părere că acest curent va rămâne unul de nişă. „Poate steampunkul să devină la fel de popular ca punkul, în anii ‘70? Nu. Categoric nu. În timp ce fiecare copil de la periferie poate să fie punker, cu un tricou rupt şi nişte ace de siguranţă, pasiunea pentru steampunk necesită foarte mult timp şi răbdare”.
Totuşi, steampunkul nu ţine numai de aspect, ci reprezintă o împletire între era aproape mitică a oamenilor de ştiinţă trăsniţi şi a invenţiilor ciudate, într-o perioadă în care oamenii îşi foloseau rareori mâinile pentru a inventa sau descoperi ceva. Este o subcultură care foloseşte unelte virtuale- bloguri, pagini Flickr pentru fotografii, Twitter şi iphone-uri. „Steampunkul nu înseamnă să fii la modă. Înseamnă să fii puţin tocilar, să te intereseze ştiinţa, să fii atent la detalii şi să îţi placă să meştereşti, mai degrabă decât să mori de curiozitate care vor fi blugii din sezonul 2010. Înseamnă să fii atât conservator, cât şi progresisist, să priveşti în trecut şi în viitor în acelaşi timp”.
