Una dintre cele mai vechi și mai avansate tehnici de citire a feței umane este Al Ferasa („ferasa“ descriind, în arabă, acțiunea de „a privi profund la ceva și a-i înțelege sensul“). Tehnica a fost descoperită de beduinii din Peninsula Arabică, cu secole înaintea Islamului. Cunoașterea aceasta a fost transmisă și îmbogățită generații la rând, până astăzi.
Specialiștii spun că mediul în care trăim ne determină gândirea și emoțiile, acestea, la rândul lor, având efect asupra felului în care ni se modelează forma, trăsăturile feței. Ele spun despre noi o poveste: povestea vieții fiecăruia.
Citirea feţei permite specialistului Al Ferasa cunoașterea acestor povești individuale, indicarea cu exactitate a personalității şi psihologiei unui om într-o manieră atât de profundă, încât triburile de beduini ştiau exact cum să se comporte cu oaspeţii sau cu duşmanii lor, pentru a garanta siguranţa şi bunăstarea întregului trib. Este, de fapt, ceea ce facem mulţi dintre noi, zi de zi, fără să ne dăm seama.
Wael Abdul-Hamid este nepotul ultimului preot sufit care a ținut cheile de la Kaaba, lăcaș de cult din Mecca, epicentrul Islamului. Wael a moștenit de la bunicul său o parte din textele străvechi ale tehnicii Al Ferasa. Fizionomiile, însă, nu doar lumea, s-au diversificat, iar azi suntem mai bine de șapte miliarde de oameni pe planetă. De aceea, tehnicile Al Ferasa au avut nevoie de o actualizare. Drept urmare, Wael a plecat prin lume, vizitând peste 90 de țări, pentru a aduce la zi cunoașterea moștenită. După acest periplu, este recunoscut drept cel mai bun practicant Ferasa.
Discipolul cel mai priceput al lui Wael Abdul-Hamid este Stephen Paul, căruia i-am propus un exercițiu: să facă profilul șefilor de stat ai României din ultimul secol, mai exact, de la Regele Carol I la Traian Băsescu (rugămintea sa a fost să alegem doar șefi de stat care nu mai sunt în funcție), folosind imagini cu fețele acestora din diferite perioade ale vieții lor.
Regele Carol I (1839-1914)
Avea structura facială tipică unui militar aristocrat, care credea în patria sa şi în propria supravieţuire. Aceste lucruri se pot vedea pe multe părţi ale feţei sale, nasul, însă, ne indică stricteţe în personalitate şi o pretenţiozitate extremă. Pisălog din fire, era o persoană foarte greu de mulţumit. Ar fi insistat mereu să afle cum funcţionează lucrurile din punct de vedere ştiinţific, deoarece pentru el partea emoţională sau afişarea emoţiilor era o slăbiciune. Avea o capacitate de memorare extraordinară atunci când un subiect îl interesa cu adevărat. Chiar dacă pentru a fi un bun conducător trebuie să deţii informaţii din mai multe domenii, el nu ar fi ascultat dacă subiectul nu avea și un rost practic. A fost o persoană foarte mândră, dar serioasă, cu un control al minţii deosebit, nu însă și al emoţiilor. A avut în personalitatea sa o parte gata oricând să se sacrifice pentru alţii, datorită modului idealist de a-i privi pe cei din jurul său, lucru care nu-i reușea totdeauna. Pentru că se vedea un mare strateg, cu o minte mereu activă, celor din jur le venea greu să se relaxeze în compania sa.
Regele Ferdinand (1865-1925)
Întâlnim din nou nasul tipic aristocrat, de om foarte pretenţios şi mofturos, având nevoie mereu de motive pentu orice lucru care se întâmpla. Din punct de vedere al tehnicii Ferasa, ochii săi trădează o tristeţe creată de o forţă (presiune) exterioară, modul de gândire ori sentimentele fiindu-i impuse. Era neîndemânatic încă din copilărie, datorită faptului că i s-a impus modul de gândire şi i s-a permis să-şi neglijeze îndatoririle.
Cele mai evidente trăsături transmise de faţa lui sunt tristeţea şi vina, cauzate, probabil, de aşteptările aristocrate ce planau asupra lui. Aşteptările sale în ceea ce priveşte propria persoană erau mai mari decât aptitudinile sale.
Regele Carol al II-lea (1893-1953)
Forma feţei ne spune că a fost educat şi într-o oarecare măsură chiar forţat să-şi stăpânească emoţiile. Un lucru care i s-a părut dificil, având dese răbufniri. A fost ceea ce numim un neîndemânatic, iar după trăsăturile sale, un om care decidea greu, deşi nu ar fi recunoscut asta niciodată. A strâns multe resentimente şi a simţit că nu este luat în serios.
Nasul său ne spune că nu a ajuns niciodată la un adevărat nivel de maturitate şi că lăsa viaţa să curgă de la sine, pe lângă el, în loc să-şi găsească preocupări firești sau să caute răspunsuri logice. Tot nasul trădează o gândire agresivă, fiind gata să reacţioneze fizic, în forță, atunci când lucrurile nu se întâmplau aşa cum își dorea. Acest lucru era în strânsă legătură cu dorinţa lui sinceră de pace şi armonie între oameni. Se simţea în largul său doar în grupuri de oameni pe care îi cunoştea, viaţa publică sau vorbitul în public nefiindu-i la îndemână.
Regele Mihai (n. 1921)
Încă din tinereţe a fost un strateg, capabil să profite de orice oportunitate care se ivea, trăsături date de faptul că a fost mereu forţat să se comporte aşa pentru a supravieţui. A fost ceea ce în Ferasa numim o companie plăcută, care în tinerețe își folosea mintea şi calitățile de strateg pentru a obţine de la viață ceea ce-şi dorea. Un om inteligent şi foarte hotărât să-şi ducă la capăt planurile, având nevoie să dețină controlul. Uneori era copleşit de emoţii, trăind plin de nostalgie, lucru care de altfel i-a și dat viață lungă.
Pe măsură ce s-a maturizat, a dezvoltat un mod foarte direct de a vorbi despre dragostea de ţară şi despre viziunea lui asupra societăţii. Un om foarte determinat, care a învăţat să comunice la foarte multe niveluri. O persoană generoasă pe multe planuri, fără însă a fi slab, la care generozitatea e o virtute.
Vede societatea în nevoia ei de a avea o direcţie şi o voinţă puternică şi vrea să-i protejeze pe cei pe care îi iubește. O persoană nobilă, câteodată înţeleasă greşit, cu intenţii bune.
Mareşalul Ion Antonescu (1882-1946)
O personalitate rece şi calculată, un om care îşi asuma și riscuri atunci când lua o decizie. Totuşi, luarea deciziilor era făcută într-un mod idealist, în funcţie de propriile convingeri, iar în momentul asumării lor ar fi mers până în pânzele albe, fără să aibă dubii şi gata să sacrifice totul.
O persoană foarte strictă şi foarte directă atunci când comunica cu cineva, stil de comunicare completat de o agresivitate în vorbire. Fiind un om capabil să vadă imaginea de ansamblu, se înfuria tot mai tare atunci când era forţat să fie atent la detalii. A avut o copilărie dificilă, în special din pricina tatălui său.
După forma ochilor, ne dăm seama că în ultimii ani de viaţă devenise o persoană temătoare, că era foarte pisălog şi îi cicălea pe cei din jur pentru a-i face să acţioneze aşa cum gândea el. A fost un foarte bun ascultător, dar şi un uituc. Naţionalist, răzbunător, pesimist, serios, inteligent şi generos cu oamenii pe care îi iubea.
Gheorghe Gheorghiu Dej (1901-1965)
Acest domn, din punct de vedere al tehnicii Ferasa, are ochii celui care îi susţine pe cei slabi şi va lua mereu apărarea celor cu şanse mai puţine. Nu înseamnă că le şi înţelegea suferinţa, el însuşi fiind un om care se ridicase din nefericirea în care fusese crescut. Era necioplit în gândire şi cu o personalitate invidioasă, dobândite în urma nedreptăţilor suferite în anii fragezi ai copilăriei. Avea un mod agresiv de gândire şi o viteză de reacţie rapidă, îndreptată împotriva oricărei ameninţări la adresa lui sau a protejaţilor săi.
Acest gen de oameni cunosc câte puţin din multe domenii, lăsându-te în urma unei discuţii cu un sentiment de neclaritate. Foarte determinat, cu dorinţa de se controla pe el şi pe cei din jur, cu o atitudine nesinceră şi tendinţa de a exagera. După schimbările observate la forma nasului, deducem că avea o atitudine nesinceră şi în problemele financiare, pentru că, odată cu înaintarea în vârstă, se obişnuise cu bunăstarea care i-a lipsit în anii copilăriei.
Nicolae Ceauşescu (1918-1989)
După pozele din tinereţe, vedem un om cu idei fixe, care ar fi profitat de orice oportunitate ce se ivea. În Ferasa numim oamenii cu ochi ca ai lui „oportunişti nemiloşi“. Aceste persoane nu respectă nicio regulă, lucru care este de obicei rezultatul unei copilării dificile, dar pot fi şi alte motive. Aceşti oameni au idei măreţe şi aleg orice cale în viaţă pentru a le duce la îndeplinire, putând să formeze bande sau chiar grupări paramilitare pentru a-şi atinge ţelul. În cazul în care aceasta formă de ochi nu se schimbă în anii adolescenţei, acest mod de gândire va însoţi persoana pe întreaga durată a vieţii adulte, până când frica se instalează în personalitatea sa, lucru care s-a întâmplat şi în cazul său, mai târziu. Nu avea aptitudini de a: nu știa nici să obțină profit, nici să economisească, nici să se organizeze. Era însă un om foarte pretenţios şi veșnic nemulţumit.
Avea un univers emoţional bogat, pe care îl afişa deschis, şi o determinare adeseori fracturată, fapt care ne arată că nu reușea să facă chiar tot ce-și dorea, deşi era un încăpăţânat.
După urechi, ne dăm seama că era nevoie să i se repete de mai multe ori un lucru până să îl priceapă. Avea nevoie să deţină controlul asupra lucrurilor din propriul cămin, dar şi din spațiile în care își desfășura activitatea. Personalitatea i-a fost guvernată de multe frustrări acumulate în copilărie, frustrări pe care le-a dus cu el până în ultima sa zi de viață.
Ion Iliescu (n. 1930)
Forma feţei şi a gâtului trădează o persoană încăpăţânată, cu idei fixe, greu de schimbat, şi căreia nu îi este ușor să se răzgândească odată ce o idee i-a intrat în cap. Este o persoană care se documentează interacţionând cu altele, învăţând repede, supravieţuirea fiind foarte importantă pentru ea. Combinând aceste lucruri cu modul idealist de a vedea lucrurile şi personalitatea carismatică, este o persoană care îi poate convinge ușor şi pe alţii în privința orientărilor sale. Are faţa tipică a liderului de partid şi, chiar dacă uneori s-ar putea să se fi orientat greșit, intenţiile sale au fost bune. Cândva ar fi acceptat uşor o provocare, dar înaintând în vârstă a devenit foarte pragmatic și temător, atât în privința propriei vieţi, cât şi în cea a bunăstării sale materiale. S-a temut că o va vedea diminuându-se sau chiar că o va pierde pe toată. Devine din ce în ce mai puţin hotărât, iar acest proces este în continuă accelerare.
Emil Constantinescu (n. 1939)
Forma feţei transmite stabilitate emoţională, lucru care în anumite situaţii l-a făcut să pară o persoană rece sau lipsită de sentimente. Totuşi, a avut o mare dorinţă de a trăi şi o minte ageră, folosită într-un mod inteligent. Diplomat înnăscut, are o mare doză de idealism, nesecondată şi de capacitatea de a lua decizii. Fire prea analitică şi mai degrabă gânditoare decât de acţiune.
Traian Băsescu (n. 1951)
O persoană încăpăţânată cu o latură emoţională puternică, pe care o și poate afişa în public cu uşurinţă. Este un luptător, se bate pentru propriile idei. În anii tinereţii îi era ușor să ia decizii, dar odată cu trecerea anilor a devenit ezitant. Foarte pretenţios în viața sa sentimentală, dar totodată foarte fidel. Un om foarte inteligent, căruia îi place să deţină controlul. Un bun ascultător, dar acţiunile pe care le întreprinde au la bază doar propriile credinţe, indiferent de ce i se spune, din cauză că memoria îi joacă uneori feste. E o persoană precaută, căreia îi place să se supună regulilor. De asemenea, este o persoană foarte analitică, plină de viaţă, dar care se teme foarte tare de moarte.
