Corespondenţă de la Cairo
Viaţa începe să reintre în normal pe străzile din Cairo, însă zecile de mii de oameni strânşi în piaţa Tahrir nu se lasă impresionaţi de gesturile de pace ale lui Mubarak: ori el, ori ei. Chiar dacă Mubarak ar pleca, puterea ar rămâne tot în mâinile armatei care îi este apropiată, cred oamenii.
Pe străzile şi podurile din jurul pieţei Tahrir trebuie să faci slalom printre tancuri şi sârmă ghimpată ca să avansezi. Simţi însă că soldaţii înarmaţi până în dinţi nu mai au de gând să stea cu mâinile în sân, lăsând egiptenii să se omoare între ei. Spaima că susţinătorii lui Mubarak s-ar putea infiltra printre ei îi face pe protestatari să legitimeze şi să percheziţioneze pe oricine.
„Bine aţi venit în Egipt! N-am dormit de patru zile ca să păzesc piaţa”, ne bate prieteneşte pe umeri una dintre zecile de „gărzi” civile ale pieţei Tahrir, care te legitimează la fel de riguros ca filtrul de soldaţi. Nu mai au încredere în nimeni. Pe bordurile din piaţă sunt aranjate grămezi de pietre. Este muniţia de război din Tahrir şi oricând se dă alarma, prin bătăi repetate în balustradele de metal din piaţă, oamenii se reped, iau pietrele în mână şi fug spre locul agitaţiei, gata de luptă.
Cairo e strâmb. Lângă rozul Muzeului de Istorie Egiptean stă o clădire de vreo 15 etaje arsă de cocktailuri Molotov, trimise pe numele lui Mubarak. „Nu suntem speriate, avem o singură voce! Du-te Mubarak, toţi egiptenii te urăsc! Mubarak, te aşteaptă avionul. Eşti un trădător al americanilor!”, scandează un cor de zeci de femei înfofolite în vălurile lor bej, în timp ce bărbaţii din jur le privesc cu mândrie.
Poporul îl vrea pe Mubarack, dar în anumite condiţii
Totuşi, oamenii au început să mai lase de la ei. Bahaa Elden, care lucrează în publicitate, enumeră alături de prietenul său Muhamad, contabil, trei condiţii în schimbul cărora ar accepta ca Mubarak să îşi termine mandatul şi să plece abia la toamnă: „Să redea oamenilor libertăţile, să-şi ia mâinile de pe Guvern şi să aducă oameni cinstiţi şi măcar acum să înceapă să facă ce a promis. De 30 de ani, promite că face, că dezvoltă, dar egiptenii sunt foarte săraci. Unde sunt banii? Unde sunt banii de pe gazul pe care îl exportă în Israel?”.
Ghaya şi Hend, două fete din Cairo, spun că nu îl mai pot crede pe Mubarak. „Mai ales acum, după ce a făcut în piaţă, nu poate să ne mai prostească. Încearcă să se apere scoţând în faţă pericolul cu Frăţia Musulmană, dar nu e adevărat, majoritatea egiptenilor nu îi vrea la putere, pentru că egiptenii vor să aibă drepturi”. Un alt tertip al lui Mubarak, spune Hend, a fost sentimentul de protecţie pe care îl asigură egiptenilor.
„A retras poliţia de pe străzi, a lăsat deţinuţii să evadeze din închisori şi apoi ne-a lăsat să trăim în teroare. Acum e ordine iar, armata ne protejează. Şi normal că mulţi oameni sunt pro Mubarak pentru că le e frică. Spun, uite, Mubarak ne ţine în siguranţă. Dar asta trebuie să facă un guvern de la bun început!”.
Nimic nu se va schimba, armata rămâne la putere
Studenţii îi strâng mâna profesorului universitar de matematică Fouad Megahed, care e alături de ei în Tahrir. Profesorul e convins că, şi dacă Mubarak pleacă, locul lui va fi luat tot de un militar, pentru că societatea egipteană e condusă de armată de vreo 60 de ani.
„Ar fi oricum doar o cosmetică, şi-ar schimba înfăţişarea ca o femeie, dar tot armata ar fi la putere. Egiptul e împărţit în 29 de directorate, din care 27 sunt conduse de ofiţeri. Crezi că va renunţa armata la putere? Şi asta e rău, pentru că după atâta timp, tot ce au obţinut egiptenii e că au ajuns 85 de milioane. Acum 30 de ani, eram pe acelaşi loc la dezvoltare tehnologică cu Coreea de Sud sau cu Singapore. Acum, sunt oameni care trăiesc cu 2 dolari pe zi. Ăsta e un dezastru”, analizează posibila evoluţie a ţării matematicianul.
Printre pietre smulse din ziduri, cenuşă şi carcase de naşini carbonizate, nimic nu e sigur încă la Cairo, cu excepţia faptului că Mubarak şi protestatarii din Tahrir se menţin la fel de încăpăţânaţi pe poziţii.
Duminică, ziua în care viaţa revine la normal
La aproximativ două săptămâni de la începerea manifestaţiilor, apele încep să se liniştească în Cairo:
– vicepreşedintele egiptean şi lideri militari de rang înalt au analizat duminică ipotezele limitării autorităţii preşedintelui Mubarak fără ca acesta să renunţe imediat la preşedinţie.
– tot duminică au început discuţii legate de viitorul Egiptului între reprezentanţii Fraţilor Musulmani, ai partidelor Wafd (liberal) şi Tagammu (stânga), membri ai comitetului ales de grupările prodemocraţie ce au lansat mişcarea de contestare care cere, din 25 ianuarie, plecarea preşedintelui Hosni Mubarak, precum şi figuri politice independente şi oameni de afaceri.
– armata şi-a consolidat prezenţa, duminică, în piaţa Tahrir, epicentrul mişcării de contestare a preşedintelui Hosni Mubarak, menţinând liniştea printre demonstranţi.
– numeroase magazine, străzi şi poduri s-au deschis încă de duminică dimineaţa.
– străzile s-au umplut de şoferi şi pietoni, iar ambuteiajele şi claxoanele maşinilor au revenit.
