Unde exista aer conditionat, batranii asistati social nu-l vor in camera, ca sa-si pazeasca salele si plamanii, si prefera clasicele ventilatoare si evantaie. Unde nu e, ii duc dorul si isi conditioneaza aerul de curentii usilor. Toti insa folosesc arma clasica anticanicula: ziarul in geam.
caldura din ultimele zile, care i-a facut pana si pe maidanezi sa caute cu disperare adapostul vreunei incinte cu aer conditionat, i-a gasit pe batranii din caminele bucurestene de asistenta sociala impartiti in doua. Unii au aer conditionat, dar doar pe holuri, ca sa nu le cauzeze la sanatate, altii dau canicula afara cu evantaiul si prosoapele ude. Nu i-ar deranja un aparat de aer conditionat, dar se resemneaza la gandul tineretilor lor modeste, cand infruntau caldura la camp si nici nu visau la "luxul" unei camere cu termopan si gresie lucioasa pe jos.
La Complexul de servicii sociale Straulesti, proverbul "afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul" functioneaza in sens invers: vopseaua coscovita de pe zidurile si balcoanele macinate de timp ale caminului de batrani de aici nu te lasa sa ghicesti curatenia dinauntru. Cei 104 locatari de varsta a treia, cazati cate doi in camera, se bucura de aer conditionat pe holuri si la "club", cum i se spune salii intesate de fotolii aliniate in fata unui ditamai televizorul. E racoare, dar ce-i prea mult strica – cred batranele de la etajul 1, in camerele carora tot ventilatorul si evantaiele sunt la putere.
"Merg pe hol sau la televizor, stau la racoare cat rezist si dup’aia vin in camera. Nu putem sa stam prea mult, la varsta noastra. O data mi s-a facut rau, mi-a cazut tensiunea", explica Ecaterina Sarateanu, locatara de sapte ani la camin, de ce nu vrea aer conditionat in camera si tine soarele afara cu ziarul lipit de geam. Directoarea institutiei spune ca i-a intrebat pe batrani daca vor sa le bata briza in camere, dar cei mai multi au refuzat. Diferenta prea mare de temperatura le face rau, iar cei cu afectiuni pulmonare se feresc ca dracul de tamaie de aerul conditionat.
Multi dintre cei aproape 200 de batrani de la Complexul de servicii sociale Odai ar da orice sa aiba aerul conditionat al celor de la Straulesti. N-au. Folosesc evantaie, prosoape ude pe frunte si deschid usile astfel incat sa le transforme in surse de curent racoros. "Eu nu-s rea de caldura, io-s de la tara si-s obisnuita. La camp mergeam in haine de lana. Mai dau cu apa rece pe fata, sa ma racoresc", spune, razand ca un copil, Genoveva Bratosin, multumita ca, dupa ce au dat-o afara din casa proprietarii, are cine sa-i poarte de grija. Nu la fel de resemnata e insa doamna Ileana Grigorescu, fosta asistenta medicala: "E cuptor aici, singura sursa de aer sunt usile si geamurile deschise. Azi ne-am inchinat, dupa canicula de zilele trecute. Noi am vrea aer conditionat, n-ar fi nici o problema. Am eu 78 de ani, dar parca n-as vrea inca sa mor", mai are puterea sa rada batrana, cand aude cum cei de la Straulesti tin aerul conditionat cat mai departe de oasele lor. Stela Metcaniuc, asistent social si inspector de specialitate aici, ii asigura pe toti ca, azi chiar, domnul director a facut cerere pentru aparate de aer conditionat. "Uite, tu esti prima care beneficiezi de aer conditionat", glumeste doamna Stela, in timp ce-i face vant cu un plici de muste pisicii doamnei Grigorescu. "A fost foarte rau, noaptea nu e pic de aer in camera asta mica. Ne plimbam noaptea pe holuri si prin curte, sa mai prindem putina racoare", e nemultumita si Maria Nita, a carei singura sursa de frig din camera cu geamuri blindate de ziare este un prosop imbibat cu apa. "stiti cum e, unii vor, altii nu; e greu sa-i multumesti pe toti", ne asigura doamna asistenta Stela ca cererea pentru aer conditionat facuta de director nu e praf in ochii presei.
In complexul din Odai totul luceste: termopanele, gresia, toaletele, parchetul din camere. E curat, e ingrijit, e ca o reclama la detergent. Pentru unii batrani, asta provoaca efecte adverse. "Daca mai pretindem si aer conditionat, cred ca suntem prea pretentiosi. Noi suntem oameni batrani, aruncati in strada, aici simtim ca putem sa traim. Uitati-va ce curat e aici! Nu putem pretinde ce n-am avut toata viata", o face modestia sa uite de canicula pe batrana Maria Negrut.
