» Vidin si Calafat – doua orase care au facut impreuna istorie, asezate fata in fata pe cele doua maluri ale Dunarii, par acum doar amintirile a ceea ce au fost odata, dupa ce economia din zona s-a prabusit.
» Pana in 1989, locuitorii celor doua cetati se puteau vizita reciproc datorita pasului de frontiera, acesta fiind o portita legala care le permitea celor din zona sa treaca liber granita.
» Mirajul podului care va lega Calafatul de Vidin si va face sa dispara bariera milenara, Dunarea, a generat schimbari dramatice in mentalitatea locuitorilor, reflectandu-se in preturile imobilelor.
Trenurile jerpelite care taie in lene campurile din sudul Doljului pe un singur fir de cale ferata leaga Craiova de Calafat. De o parte si de alta – terenuri agricole cochetand cu saracia. Pe tot cuprinsul – porumb anemic, grau de o palma sau buruieni inalte cat vezi. Gara mica si veche din Calafat este pustie dimineata. Aproape intreaga forta de munca a emigrat prin alte tari europene ori pleaca in fiecare dimineata devreme la lucru la Craiova. In Calafat n-ai cum sa te ratacesti. Toate strazile micului oras dunarean sunt drepte si paralele, acestea compunand un mozaic cu "aroma" interbelica. Casele mici in majoritatea lor, si firmele din geam vopsit si inramat deasupra intrarii te duc cu gandul mult in trecut. Cele mai multe pravalii sunt magazine generale sau de imbracaminte si incaltaminte. De asta nu duc lipsa calafetenii. Ceea ce este de remarcat – toate strazile sunt strajuite de copaci imensi. Pentru cei obisnuiti cu metropolele, linistea Calafatului e apasatoare. Intr-un oras in care economia este in agonie este foarte greu sa vezi animatie. Pe scurt, Calafatul se poate defini ca o comunitate cu doi poli: unul este o firma italiana de croitorie, unde lucreaza aproximativ 1.500 de oameni, iar al doilea – portul si vama, tranzitate continuu. Hotelul lui Gica Popescu, dupa model olandez, face nota distincta cu intreaga arhitectura din Calafat. Este o cladire care imita piramida, ajunsa acolo parca dintr-o alta lume. Din pacate, afacerile nu merg asa cum si-a dorit celebrul fotbalist. Micul trafic de frontiera din zona este in floare. Balotii ancorati pe carucioare pliante au intrat in decorul natural al locului. Romanii cumpara si cara produse cu sacii din Vidin, pentru ca acolo este totul mai ieftin decat la noi. Cele mai cautate sunt semintele de floarea-soarelui. Bulgarii, in schimb, nu vin la noi, pentru ca venitul lor pe cap de locuitor este mai mic si decat al nostru, iar buzunarul lor nu le permite sa achizitioneze produse de pe piata romaneasca. Dar pentru a ajunge in "paradisul" bulgar din Vidin trebuie sa treci Dunarea cu feribotul sau cu bacul. Carausia o fac doar bulgarii. "Flota" romaneasca de un bac a SPET SA – firma a lui George Constantin Paunescu – sta de rezerva. Nu exista un anume program pentru traversarea Dunarii, pe care sa te poti baza. Navigatorii bulgari au o singura regula in activitatea lor: nu pleaca de la chei cu bacul pana nu se incarca la capacitatea maxima cu masini, orice s-ar intampla. Uneori, risti sa ramai peste noapte de o parte sau alta a Dunarii daca n-ai bafta sa pici atunci cand este traficul auto in toi. De regula, probleme de acest fel se intalnesc la Vidin, pentru ca din Bulgaria spre Romania trec mai putine autovehicule decat invers. De multe ori, pe malul romanesc mai raman masini care n-au loc pe bac. Tariful pentru traversarea Dunarii este de zece lei sau sase leva, adica trei euro daca mergi pe jos, respectiv 70 de lei sau 42 de leva pentru autoturisme. Din locul in care acosteaza feribotul pana in Vidin sunt sapte kilometri. Distanta nu-i o problema, pentru ca oferta de transport pe patru roti este bogata. O masina de ocazie, al carei proprietar prefera sa-i spuna "taxi", te poate duce cu 5 leva – sau 2,5 euro. Pretul se mai negociaza, in functie de numarul pasagerilor sau daca se face comanda pentru dus-intors. Destinatia cea mai frecventata de romani este unicul depozit en-gros din Vidin. "Pilotele cu asternut de pat, 30 leva setul complet, merg; detergentii lor cu balsam sunt cautati; branza Feta… Au produse bune si ieftine", spune Dalia Tulitu, turista din Craiova. Depozitul arata deplorabil, insa preturile te ajuta sa depasesti disconfortul vizual. Trei leva – o cutie de trei kilograme de detergent "Testmatic" cu un bidon de balsam "Oti"; 13 leva – un sac cu 50 de pungi de seminte de floarea-soarelui; 1,6 leva – un kilogram de rosii; branza "Feta" –33 de leva cutia de zece kilograme. In materie de mancaruri, micii de carne de magar cu fasole sunt in topul preferintelor. Pentru cateva leva poti servi o astfel de delicatesa locala, iar pentru 1,29 leva – o bere bulgareasca "Kamenitza". In Free Shop, in schimb, o bere Kaiser costa doar o leva, adica 1,5 lei. Tigarile la ei au acelasi pret ca la noi: 3,4 leva – 5,2 lei. Painea o cumperi cu 0,45-0,5 leva. "O ducem greu – spune Penca Ivanova, cadru didactic in Vidin, care vinde la unul dintre standurile depozitului. Eu, ca profesor cu multi ani de vechime, am un salariu de 300 de leva (600 de lei – n.r.). Lumea aici nu mai are de lucru. Toti pleaca pe unde se poate. Eu acum o ajut pe cumnata mea, pentru ca ea este plecata dupa marfa. stiu ca voua, romanilor, vi se par mici preturile de aici, pentru ca o duceti mai bine decat noi, aveti salarii mai mari. Pentru noi este greu."
Bulevardele Vidinului te imbie sa le colinzi. Copaci imensi mascheaza cladirile vechi si umbresc trotuarele, lasand impresia ca te afli intr-un imens parc. Un lucru mai putin obisnuit consta in faptul ca in centrul orasului, aproape de primarie, este batrana cladire a garii. Primaria, in schimb, este cea mai inalta cladire din Vidin, cu o arhitectura oarecum noua. Contrastul dintre cele doua constructii este tot atat de izbitor ca si cel dintre blocurile vechi din centru, cu fatade darapanate, si panourile publicitare cu manechine apetisante. Totusi Vidinul, construit in jurul cetatii medievale Baba-Vida, este plin de viata. Sute de tineri ai Liceului Tih – fostul liceu al intreprinderii de anvelope si unul dintre cele zece licee din Vidin – au sarbatorit in parcul central, cu lautari, terminarea scoli. Bucuria si-o manifestau dansand, fluierand si strigand (in limba bulgara, desigur) "Unu, doi, trei… 11, 12, oooooooooo!". Suflatul in fluiere semnifica, in opinia lor, ultimul clopotel care anunta incheierea anului patru, iar numaratul si ovationatul in cor – anii de scoala. Evenimentul a fost stropit din plin cu bere si tarie, chiar si de catre fete. Acestea goleau sticlele, iar "obiceiul casei" era sa danseze desculte pe mese. Atmosfera a fost incinsa la maximum in parc, pret de cateva ore. "Nu am ce sa fac in Vidin. Exista o singura universitate, care nu ne ofera nici un viitor. Eu am sa-mi fac studiile intr-un oras situat la 32 de kilometri de Vidin. Dar asta va fi! Acum, ma bucur nespus impreuna cu colegii mei ca am termnat liceul. Imi pare rau ca n-au venit aici sa bea o bere cu noi si elevii celorlalte noua licee din Vidin, dar cred ca sunt acasa cu tati si mami si beau lapte cu ciocolata", a spus Penev Dobromir, unul dintre proaspetii absolventi de la Tih. In entuziasmul general, un alt absolvent, Anatoli Gheorghiev, a spus in romana: "Eu dau la facultate in Romania. Vreau sa merg la Cluj, la Babes-Bolyai, si dupa ce voi termina plec sa muncesc in Occident". Multi insa prefera Sofia sau alte centre universitare din Bulgaria. La inapoiere, omul care ne-a plimbat cu masina ne-a aratat fosta fabrica de anvelope, unde lucra jumatate din populatia activa a Vidinului, intreprindere furata cu bucata si inchisa. z
SARACIE
» "Asa a inteles
bulgarul democraTia: sa fure!"
"Vidinul a fost oras mare. Pe vremea lui Jivcov, avea cam 80 de mii de locuitori. Acum, nu stiu daca mai sunt 50 de mii – spune Anatoli, taximetrist din Vidin. Am avut cea mai mare fabrica de anvelope auto. Jumatate din oras lucra acolo. Am mai avut o fabrica de burghie si o fabrica de pompe de tras apa de sub pamant. Nu mai avem nimic, acum, din toate acelea. Toate au fost furate bucata cu bucata si inchise. Asa a inteles bulgarul democratia! Lumea a fugit de saracie. Foarte multi au plecat in Italia si in Spania. Altii, la Sofia, Varna, pe unde au gasit de lucru. Aici nu mai merg decat restaurantele si comertul. Salariile sunt mici, sub patru sute de leva (aproximativ sase sute de lei – n.r.), dar terasele sunt pline. De cand s-a spus ca se construieste podul, o garsoniera in Vidin a ajuns la 12 mii de euro de la 6 mii, iar un apartament cu doua camere – la 25-30 de mii de euro. Sunt inexplicabile preturile, pe saracia asta."
FALIMENT
» Pestele, legumele
si fructele, sterse
din economia
Calafatului
"Calafatul abia mai misca – spune Ionel Dumitrescu, om de afaceri. La noi, cei mai multi locuitori lucreaza la firma de textile a unui italian: Maglierie Cristian SRL. Cred ca sunt 1.500 de angajati. In rest, doar restaurante, magazine mici si mic trafic de frontiera. Am avut de pe vremea lui Ceausescu intreprinderile Navodarul SA si Conserv Calafat SA. Acolo lucrau majoritatea oamenilor de aici. Acum sunt inchise amandoua." Conserv Calafat a pierdut terenurile in urma retrocedarilor, ramanand astfel fara obiectul muncii – fructele si legumele. Navodarul Calafat avea mai multe balti de puiet de peste si de peste adult. Initial s-a divizat in doua, Navodarul SA ramanand doar cu puietul. Ulterior, o firma din Bucuresti a luat luciul de apa, lasand Navodarul doar cu birourile din Calafat.
