Un drum noroios, marginit de gramezi de tulpini de porumb in putrefactie si de PET-uri care dospesc pe camp de ani intregi, duce spre cabana de vanatoare a lui Nicolae Ceausescu. Drumul de pamant porneste din comuna Bichis si o ia la dreapta, peste o punte ingusta de beton, aruncata peste un parau tulbure, chiar inainte de satul Ozd. Dupa un kilometru, in care masina se balangane prin hartoape, drumul coteste catre un palc de brazi, nefiresc de verzi la marginea padurii despuiate de stejari. Printre brazi se afla pitita o cabana durata din barne cafenii. Odinioara, cabana era folosita de cateva ori pe an de fostul dictator comunist Nicolae Ceausescu.
Pe atunci, drumul de acces era pietruit cu grija in fiecare primavara. Curtea cabanei era plina de flori, presarate pe gazonul impecabil. Fundatia de ciment si trotuarele erau intretinute cu atentie iar in curte se inaltau reflectoare care noaptea scaldau cabana intr-o lumina galbuie. Cabana se compune de fapt din doua constructii. Cea folosita de familia Ceausescu avea la demisol o pivnita plina de vinuri fine, dar si de tuica tare de prune pregatita de localnici, alaturi de afinata care era preferata Elenei Ceausescu. La parter se intindea un salon, in mijlocul caruia se afla un semineu destinat butucilor de stejar adusi din padurea care incepe chiar de langa cabana. Salonul, podit cu parchet, avea podeaua acoperita de covoare groase de Persia. In camera se aflau doua mese din lemn masiv de brad pentru servirea mesei, alaturi de niste canapele, oferite de fabrica de mobila de la Bistrita. Pe acestea isi faceau siesta Nicolae Ceausescu si invitatii sai. Cabana dispunea de servicii de masa din portelan, fabricate la Alba Iulia, precum si de seturi de pahare fabricate din rubin albastru la Sticlaria din Ludus. Dormitorul era amenajat la etaj. Camera acoperita cu lambriuri avea un aer romantic de mansarda si se termina cu un balconas din care sotii Ceausescu puteau sa admire platoul de vanatoare care se intindea pana la marginea satului Ozd, plin de case saracacioase, in mijlocul carora se inalta un castel baronial in ruina, precum si turla alba si semeata a unei biserici protestante.
Colonistii Mariei Tereza, iobagii lui Ceausescu
Populatia satului este compusa aproape in intregime din maghiari colonizati de imparateasa Maria Tereza. Langa cabana cuplului Ceausescu se inalta o alta constructie din barne. Aici locuiau securistii din garda personala a dictatorului si tot aici, bucataresele aduse din sat pregateau mancarea pentru oaspetii din cabana principala. Ilus Mago este una dintre satencele unguroaice chemate sa gateasca pentru familia Ceausescu. Ea spune ca, in general, Nicolae Ceausescu le ordona sa pregateasca mancare din carnea mistretilor vanati, dar sotii Ceausescu nu dispretuiau nici bucatele traditionale din zona, cum ar fi lucskos-ul, ciorba de varza creata, sau gulasul, tocana de cartofi si de carne servita cu mamaliguta. Padurea Ozdului era declarata rezervatie cinegetica inca din timpul primului conducator comunist al Romaniei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, si adapostea una dintre cele mai impresionante populatii de mistreti din Europa. Printre ramatori se gaseau exemplare uriase, de sute de kilograme fiecare. Administratorii fondului de vanatoare interzisesera cu strictete uciderea lor. Vanarea mistretilor era un privilegiu rezervat tovarasului si invitatilor acestuia. Asa ca de multe ori, satenii din Ozd trebuiau sa priveasca neputinciosi navala mistretilor prin culturile lor. La fiecare partida de vanatoare, satenii erau transformati in gonaci, isi aminteste fostul ingrijitor al cabanei, Janos Mago. El spune ca, de pilda, in toamna anului 1988, Nicolae Ceausescu si prietenii sai au ucis, intr-o singura dupa-amiaza, 37 de mistreti. Unii dintre ei erau atat de mari, spune Janos Mago, incat au fost tarati in curtea cabanei cu ajutorul cailor. Elena Ceausescu admira masacrul din balconul prezidential. Doi dintre mistreti au fost opriti la cabana pentru masa vanatorilor, iar 35 au fost incarcati in remorca unui tractor, care i-a dus la Reghin, unde exista o fabrica de preparate vanatoresti.
Vizite cu elicopterul
Unul dintre sateni, Istvan Horvath, isi aminteste ca vizitele prezidentiale erau cele mai importante evenimente din viata satului. Autoritatile incepeau sa se agite cu cateva saptamani inainte de vizita primului vanator al tarii. Acesta venea cu un elicopter, care ateriza pe platoul din fata cabanei. Desi venea des la cabana sa de vanatoare din Ozd, Nicolae Ceausescu nu a calcat niciodata in satul propriu-zis.
Acum cabana de vanatoare a devenit un tablou al descompunerii. Intrarea in curte se face printr-o poarta de lemn care abia se mai tine intr-o balama. Gazonul de odinioara nu mai exista decat in amintirea satenilor. In locul lui se afla un strat gros de frunze de fag si de stejar, presarat cu gunoaie. Drept in mijlocul trotuarului se afla trunchiul unui brad uscat, ramas probabil de la ultimul Craciun serbat in cabana. Pivnita de vinuri s-a transformat intr-o adevarata groapa de deseuri. In ea s-a strans de mai mult de un deceniu apa de ploaie scursa pe treptele pline azi de muschi verde. Cele doua corpuri de cladire care compun cabana au geamurile sparte. Fundatia cladirilor s-a crapat in mai multe locuri. Semineul din salon este distrus iar usile sunt inchise cu gratii groase din fier. Barnele si lambriurile sunt pe jumatate putrezite. In cladirea garzilor de corp, paturile de fier au ruginit iar saltelele au devenit un adevarat paradis al gandacilor. Soba de teracota folosita pentru gatit este pe jumatate naruita. Pe gardul de sarma musteste de umezeala o pereche de izmene, atarnate cine stie cand.
Ingrijitorul cabanei, Janos Mago, isi aminteste ca devastarea acesteia a inceput chiar a doua zi dupa caderea lui Nicolae Ceausescu. Cladirile au fost administrate teoretic de Ocolul Silvic, dar practic au fost lasate la voia intamplarii. Cativa ani, cabana a devenit gazda chefurilor sefilor locali ai Politiei si ai Ocolului Silvic, dupa care a fost pur si simplu abandonata.
