Evenimente care astazi ar fi disecate si intoarse pe toate partile in mass-media inainte de 1989 au fost fie ascunse de autoritatile comuniste, fie deformate si folosite in scop propagandistic. Despre multe dintre accidentele, catastrofele sau marile fraude de atunci nici macar astazi nu putem afla intreg adevarul, deoarece documentele care ar face lumina sunt inca ingropate in arhivele Securitatii sau ale Comitetului Central al PCR. "Romania libera" publica astazi povestea vaporului incarcat cu deseuri radioactive care a ajuns la Sulina in urma unei tranzactii secrete.
Cu doua decenii in urma, intr-o dimineata de primavara, in portul liber Sulina au fost descarcate sute de butoaie cu deseuri toxice. Romania acceptase sa depoziteze o adevarata bomba chimica dupa ce oameni de la varful Securitatii isi dadusera acceptul. Tranzactia a fost intermediata de o companie ecologica italiana, iar incarcatura provenea de la mai multe fabrici occidentale, una dintre ele cu sediul in Germania federala.
Unele surse sustin ca deseurile au fost introduse in tara din ordinul direct al Elenei Ceausescu – avida de valuta forte – si ca acestea urmau sa fie aruncate in Marea Neagra. Presa internationala are o alta varianta, sustinand ca tranzactia s-a facut prin intermediul Ministerului Comertului Exterior. Pentru ca stenogramele sedintelor Comitetului Central al PCR din acele vremuri sunt secrete, e greu de spus cu precizie cine a ordonat aducerea deseurilor in tara. Dupa cum ramane un mister modul in care, in 1991, deseurile toxice au disparut intr-o singura noapte din Sulina.
Un vapor-fantoma
Astazi in Sulina circula o serie de legende legate de modul in care bomba chimica a ajuns in port. Unii angajati ai Intreprinderii de Comert Exterior Portul Liber Sulina sustin ca s-au trezit cu cargoul "Prahova", desi nu exista vreun document care sa ateste ca cineva a comandat incarcatura de deseuri toxice, asa cum se intampla cu toate marfurile sosite in port. Directorul Mihai Micu ar fi fost singura persoana care stia despre sosirea navei de 18.000 tdw. Se spune ca el ar fi intervenit la vama si la capitanul portului, Mihai Ivenco, si, astfel, nava "Prahova" ar fi intrat necontrolata si neinregistrata in dana "Prospect" a Portului Liber.
A doua zi docherii au descarcat din respectivul vapor sute de butoaie pe care erau inscrise anunturi in limbile italiana si germana, care avertizau ca este vorba de substante chimice foarte periculoase.
Dupa cum sustin martorii la eveniment, cativa docheri ar fi lesinat din cauza mirosului foarte puternic degajat in timpul descarcarii. Pentru a diminua mirosul toxic, directorul Micu a dispus ca butoaiele sa fie spalate cu un jet de apa pompat din Dunare. Ulterior, au fost scoase de pe puntea vaporului.
Exista voci care afirma ca inalti functionari din Securitate ar fi ordonat intreaga operatiune.
Anchetati in miez de noapte
In vara anului 1987 a existat o scurgere de informatii. URSS a aflat ca in port sunt depozitate de mai multe luni deseuri radioactive. Informatia a "transpirat" din nou, de data aceasta dinspre Moscova spre redactia publicatiei franceze "Liberation". Fara prea multe investigatii, cotidianul a scris ca la Sulina se afla o cantitate imporanta de deseuri, care ar proveni dintr-o centrala nucleara germana.
Publicarea informatiilor in presa internationala l-ar fi infuriat pe Nicolae Ceausescu. Dictatorul ar fi solicitat Securitatii sa-i pedepseasca exemplar pe cei care au avizat depozitarea deseurilor toxice pe teritoriul Romaniei. In noaptea ulterioara publicarii stirii in "Liberation" un comando format din zeci de militieni, securisti si procurori a descins in Sulina. Mai multi salariati ai Portul Liber Sulina au fost ridicati de acasa si dusi sub escorta la locul de munca, unde au fost anchetati timp de cateva ore. La sfarsitul interogatoriilor, dimineata, directorul Portului Sulina, Mihai Micu, si contabilul-sef, Dumitru Gavanescu, au fost arestati. Alaturi de ei, alti cinci angajati au primit pedepse cu inchisoarea intre 11 si 18 ani. Au fost eliberati dupa decembrie 1989 pe motiv ca ar fi fost victime ale regimului Ceausescu. Cel mai probabil insa, adevaratii vinovati nu au platit niciodata.
Deseuri pe peretii caselor
In timp ce Romania astepta ca ecourile scandalului international sa se stinga, in oras s-a raspandit rapid informatia ca intr-un depozit din port se aflau butoaie cu substante misterioase. Desi degajau un miros puternic, localnicii au ignorat pericolul. De mai multe ori depozitul a fost spart, iar oamenii au furat deseuri cu galetile. Ei au utilizat pasta de culoare galbena extrasa la vopsirea gardurilor de pe strazile Doi si Trei ale orasului. si azi pe garduri mai sunt urme ale substantelor buclucase.
Anghel Smolnai, un batran din Sulina, povesteste: "In toamna lui 1987 am carat zeci de galeti de maglavais. Le-am dat si vecinilor. Am vopsit cu el tot ce aveam din lemn prin gospodarie. Mai putin portile, usile si ferestrele, pe care le-am lasat cum erau pentru ca vopseaua se usca greu si mirosea urat. Cei din port si de la primarie ne-au cerut sa nu mai vopsim, dar nu i-am ascultat. Niste vaci, care au pascut prin preajma depozitului de butoaie, s-au imbolnavit. Una a fost gasita moarta", spune mos Anghel. Sunt voci care sustin ca trei barbati care au intrat in contact cu deseurile au sfarsit tragic. Pe fisa de la morga cauza decesului a fost consemnata ca fiind necunoscuta.
Cum se scufunda 3 milioane de dolari
Dupa arestarile operate in 1987 de Securitate, comunistii au incercat, fara succes, sa scape de aceasta bomba ecologica.
Transportul nefiind inregistrat in evidentele contabile ale unei intreprinderi romanesti, autoritatile au demarat procedurile legale de abandon. Conform acestora, o nava parasita de armator si incarcatura de la bord trec in proprietatea primariei de pe raza careia se afla. Expertiza efectuata de Primaria Sulina in 1990 arata ca incarcatura ar fi valorat 3 milioane de dolari. Publicitatea facuta de primarie pentru valorificarea navei "Prahova" nu a dat
rezultate.
In februarie 1991 cargoul incarcat cu deseurile toxice a disparut la fel de misterios cum sosise cu aproape patru ani in urma. Unii localnici spun ca remorcherul turc "Ocean Asli" a tractat in noaptea de 24 februarie 1991 nava "Prahova" pana in apele internationale ale Marii Negre, unde ar fi fost scufundata.
Altii afirma ca doar butoaiele ar fi fost aruncate in mare, iar cargoul ar fi ajuns in portul turcesc Aliagra, unde s-a transformat in fier vechi.
Detaliile afacerii – care a supravietuit comunismului pentru a se pierde in zorii democratiei – nu au fost facute publice nici in ziua de astazi. Directorul de atunci al portului, Mihai Micu, si contabilul-sef Dumitru Gavanescu au plecat din Sulina si nimeni nu mai stie de ei. Intre timp, fostul capitan-sef Mihai Ivenco a decedat.
Toti cititorii care cunosc cazuri similare ni le pot semnala la adresa petre.badica@romanialibera.ro
URMaRI
Demisii la Ministerul Comertului Exterior
Presa occidentala, care a dezbatut cazul, sustine o alta versiune a modului in care deseurile au ajuns in Romania. Potrivit "The London Times", deseurile proveneau de la trei companii: Uniroyal, Acha Chimica Organica si Hoechst. Incarcatura ar fi fost adusa la bordul a doua vase: Corina, maltez, si Akbay II, care naviga sub pavilion turc. Compania exportatoare Sirteco Italia SRL – un operator ecologic – semnase un contract cu conducerea Portului Sulina. Aceasta din urma se obliga sa depoziteze temporar deseurile radioactive, cu posibilitatea ca la un moment dat incarcatura sa fie incinerata. Asta, chiar in conditiile in care Romania nu avea posibilitatea de a realiza nici una dintre cele doua operatiuni in mod ecologic si fara a pune in pericol sanatatea locuitorilor orasului. Incarcatura a fost depozitata in hangare fara ventilatie si intr-un loc cu un grad ridicat de risc in ceea ce priveste posibilitatea izbucnirii unui incendiu. Cargoul "Prahova" a servit ulterior ca loc de depozitare al deseurilor. "The London Times" sustine ca cinci inalti functionari din cadrul Ministerului Comertului Exterior au fost dati afara in urma scandalului international declansat.
Somati sa "consume" deseurile toxice
Victor Andrei, fost primar al orasului Sulina, isi aduce aminte greutatile intampinate in incercarea de a se debarasa de deseuri. "Primaria Sulina a primit somatii nenumarate, inainte si dupa decembrie 1989, sa preia in proprietate nava «Prahova» si incarcatura aflata la bordul acesteia.
In anii 1990 si 1991, cand vaporul se afla in Portul Sulina, eram somati sa consumam combustibilul din butoaiele cu deseuri aflate in acest vapor. Numai in acest mod, ele puteau fi sters din gestiunea comertului exterior.
Le-am raspuns ca in butoaie se afla o pasta care semana cu deseurile radioactive. Emanau un miros puternic, iar pe butoaie scria ca sunt substante
toxice periculoase. Nava
a disparut in 1991 in mod misterios din dana portului liber. La putina vreme la Sulina au venit niste
italieni, prin intermediul Ambasadei Italiei, care
pretindeau ca ar fi fost
proprietarii vaporului. Pentru ca nu au gasit nava «Prahova», italienii au plecat fara sa mai revendice ceva.
Presiunile functionarilor guvernamentali, de dinainte si de dupa decembrie 1989, pentru trecerea in gestiunea Primariei Sulina a vaporului si a butoaielor cu deseuri, arata ca directorii portului, care au facut puscarie, au fost doar intermediarii afacerii", spune Victor Andrei.
