Un imobil, aproape egal prin dimensiuni cu Biserica Evanghelica situata deasupra, dincolo de unul dintre braurile de piatra ale vechiului Hermannstadt, este adapostit in perimetrul vechiului azil de batrani din Sibiu, cladire declarata inca din 1965 imobil cu valoare istorica. Aflata in proprietatea publica a municipalitatii sibiene, Biserica Azilului a devenit de ani buni teatrul unor cercetari arheologice ce scot uneori la lumina interesante dovezi despre trecut, alteori teribile vestigii ale unor timpuri apuse.
Calatorie in timp
Profesorul arheolog Petre Muntean Besliu, de la Muzeul National Brukenthal din Sibiu a dedicat multi ani din cariera sa profesionala studiului Bisericii Azilului si spune ca acestea sunt departe de a fi terminate. Masuri grabnice de protectie a imobilului (ros de propria-i varsta, de umezeala si de bolile specifice vechilor constructii) au facut cercetarile arheo-logice sa se desfasoare uneori cu avant sau alteori cu sfiala. Cu sfiala, pentru ca solul pe care sunt cladite biserica si azilul, abia zgariat cu lopata, scoate la iveala osemintele unor oameni de mult trecuti la cele vesnice. "A fost aici un cimitir, putem spune cu mare probabilitate. Am gasit la sapaturi obiecte vechi de aproape 800 de ani, dar si oseminte ce dateaza aproximativ din anii 1280, din secolul XIII. Cand se aduna mai multe asemenea ramasite chemam crestineste preoti ai mai multor culte si le facem o slujba de inmormantare. Le-am tulburat odihna, dar incercam sa le-o redam in acelasi loc”, spune profesorul Petre Muntean Besliu. Un om modest, sfios, foarte apropiat de cele sfinte. Si-a dedicat ani buni din cariera studiului pe santierul arheologic de la Biserica Azilului si peste tot in jurul sau rezultatele se vad. Nea Finck, ajutorul voluntar al profesorului Besliu, se ocupa grijuliu de sapaturi. Intr-o groapa de 1,5 metri adancime tocmai dezvaluie un craniu de om. Deasupra se vad alte oseminte. "Pe acesta l-am gasit astazi. Cred ca a fost un soldat, calaret, pentru ca are oasele picioarelor strambe”, spune nea Finck. Initial o constructie din lemn si, mai tarziu un edificiu din piatra, construit in stil gotic. "Din cauza degradarii biserica nu mai poate fi folosita pentru slujbe, dar exista planuri pentru restaurarea ei completa. Luptam cu infiltratiile de apa, cu umezeala ce favorizeaza aparitia unei ciuperci cu efect distructiv asupra zidurilor si tencuielii vechi si incercam sa obtinem fonduri pentru lucrarile de restaurare necesare. O parte din zidul exterior a fost deja reparat cu sprijinul societatii GTZ, dar mai sunt foarte multe de facut”, spune profesorul Petre Muntean Besliu.
Repusa in valoare in 2007
Asezata in "Sibiul vechi” sau "Orasul de jos”, Biserica Azilului ramane pentru ochiul privitorului o constructie surprinzatoare prin dimensiuni si trainicie. Nu mai poate fi folosita pentru slujbe religioase, iar credinciosii ortodocsi din vecinatate (peste 800 de familii) participa la slujbele religioase oficiate intr-o capela micuta sapata parca in coasta bisericii mari. Oamenii din zona sunt modesti si merg acolo pentru a cauta linistea sufleteasca, atunci cand au nevoie. De cativa ani, biserica a devenit un inedit decor pentru spectacole de teatru, pentru expozitii de pictura si fotografie, iar in incinta vizitatorii pot admira inca liniile arhitectonice superbe si chiar o inedita colectie de pietre funerare ale vechilor breslasi sasi. Imobilul a fost inclus, de asemenea, in categoria locatiilor ce au gazduit reprezentatii in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, iar in anul 2007, anul in care Sibiul va detine titlul de capitala culturala europeana, va redeveni utila pentru asemenea evenimente. Pana atunci, cei care-i sunt apropiati fac mari eforturi sa-l salveze de la o prea grabnica degradare.
