» De ce nu au fost reprimate protestele din Timisoara de la prima scanteie? Cine a tras dupa 22 decembrie si cine au fost, pana la urma, teroristii? Acestea sunt doar cateva dintre marile intrebari care i-au urmarit pe romani in ultimii 20 de ani si la care incearca sa raspunda profesorul american, Richard Andrew Hall, un analist consultat de CIA, in teza sa de doctorat, "Rescrierea istoriei Revolutiei. Triumful revizionismului securist in Romania". Concluziile specialistului american? Nu vreo conspiratie, nici contributia Securitatii n-au doborat regimul comunist, ci expansiunea rapida a protestelor. Proteste care, duse zile in sir in strada au facut numeroase victime. La ele au participat inclusiv unele fete bisericesti din sanul BOR, precum parintele Galeriu si actualul Patriarh Daniel. Potrivit lui Nick Teodoreanu, nepotul prozatorilor Ionel si Pastorel Teodoreanu, cei doi ierarhi s-au aflat in seara zilei de 21 decembrie 1989 la baricada de la Inter, el insusi fiind unul dintre participantii prezenti in acel loc. Baricada se afla chiar in apropierea Ambasadei SUA la Bucuresti. Diplomatul Jeri Guthrie-Corn se afla atunci la post in Romania si, intr-un interviu acordat R.l., isi aminteste ca s-a tras in acea zona inclusiv cu mitraliere Kalasnikov AK-47, iar ambasada a fost evacuata si personalul transportat la Sofia. Astazi, doamna Guthrie-Corn este adjunct al sefului de misiune al Ambasadei SUA la Bucuresti si da asigurari ca "nimeni nu a sunat la ambasada americana in decembrie 1989 sa ne spuna cine este si ce vrea.
In vinerea din 15 decembrie 1989, cateva sute de enoriasi maghiari din Timisoara incepeau sa protesteze impotriva evacuarii pastorului calvinist Laszlo Tokes. In scurt timp li s-au alaturat largi grupuri de romani. In urmatoarele doua zile, toata Timisoara a fost cuprinsa de manifestatii in care demonstrantii nu se sfiau sa-si faca auzit tonul impotriva regimului. Pe 17 decembrie, autoritatile au deschis focul, ucigand in jur de 100 de demonstranti si ranind peste 300. In jur de 900 de persoane au fost arestate. Orasul fusese impanzit de forte armate si represiunea a continuat pana spre seara. Surprinzator, scanteia protestelor s-a reaprins pe 19 decembrie. Fortele regimului au dat semne de retragere si s-au deschis negocieri cu demonstrantii, care preluasera controlul. O asemenea rasturnare de situatie trezeste suspiciuni in orice tara, cu atat mai mult in Romania, este de parere profesorul american Richard Andrew Hall, care si-a dedicat cativa ani din viata studiului Revolutiei romane. "Pentru ca aceste evenimente s-au petrecut intr-una dintre cele mai controlate societati din lume si pentru ca protestul popular fusese atat de rar si atat de eficient si brutal reprimat in trecut, aproape imediat au aparut intrebari cu privire la spontaneitatea protestelor si asupra surprinzatoarei incapacitati a regimului de a le stinge", scrie Hall in capitolul intitulat "Inceputul sfarsitului: Timisoara, 15-17 decembrie 1989", din teza sa de doctorat, "Rescrierea istoriei revolutiei. Triumful revizionismului securist in Romania".
"Meritul revolutionar" al Securitatii
Autorul enumera cateva dintre intrebarile care i-au pus pe ganduri pe romani timp de 20 de ani: de ce au permis fortele regimului ca restransul protest in cazul pastorului Tokes sa ia o asemenea amploare, avand in vedere situatia tensionata in care se afla regimul Ceausescu in decembrie 1989? De ce au asteptat atat de mult inainte sa stinga protestele si cum de a esuat aceasta incercare de reprimare? Cum a putut acest regim considerat invincibil pana atunci sa cedeze orasul protestatarilor, avand in vedere ce se intamplase cu regimurile comuniste din Europa de Est in acea toamna? Aceste contradictii au alimentat suspiciuni in doua directii, spune Hall: implicarea unor forte straine sau contributia unor elemente din interiorul regimului. "Fosta Securitate de obicei o prefera pe prima, pentru ca tinde sa nege dimensiunea spontana si populara a evenimentelor din decembrie, si ii prezinta pe ei si pe Ceausescu drept victime ale unei conspiratii internationale diabolice", explica Hall. Profesorul american adauga insa ca si cea de-a doua varianta serveste intereselor Securitatii, pentru ca sugereaza ca cel putin o factiune din Securitate a tinut cu protestatarii. "Cu alte cuvinte, ii confera Securitatii merit revolutionar."
La prima vedere, comportamentul fortelor de ordine in cazul pastorului Tokes pare straniu si chiar ilogic, dar privit in contextul strategiei regimului de a se purta cu disidentii de alta nationalitate, totul are sens, potrivit lui Hall. "Nu exista dovezi convingatoare ca Securitatea – sau o factiune a ei – a incercat sa dea nastere unei demonstratii in speranta ca va duce la caderea lui Ceausescu. Potrivit unor oficiali inalti ai fostei Securitati, incapatanarea lui Nicolae Ceausescu sa aprobe masuri definitive cerute de Securitate a lasat cazul Tokes nerezolvat", explica Hall, precizand ca Laszlo Tokes era, cu mult inainte de proteste, un inamic al regimului, atent monitorizat. Astfel, desi Securitatea ar fi dorit sa-l inlature prin metodele specifice, Ceausescu se temea de reactii din Vest.
Nici o vorba despre "turistii strainih" la sedinta CPEx
Richard Hall ia in discutie si celebrii turisti rusi brusc interesati de atractiile din Romania, care s-ar fi inmultit considerabil in decembrie 1989, ceea ce sugereaza inca o data implicarea unor forte straine. In carca acestor turisti a cazut si vina distrugerilor din Timisoara, estimate la aproximativ 5 miliarde lei (circa 50 de milioane de dolari la acea vreme): mii de geamuri sparte, sute de magazine si masini incendiate. Hall il citeaza pe fostul director al Securitatii Iulian Vlad: "Actele de vandalism nu puteau fi opera enoriasilor lui Tokes sau a revolutionarilor. Au fost produse de elemente care doreau sa creeze o anumita atmosfera de tensiune".
Specialistul american nu exclude posibilitatea ca revolutionarii sa nu fi fost vinovati de aceste distrugeri, dar are o alta explicatie: "Este mai probabil sa fi fost vorba de forte ale regimului care incercau sa submineze protestatarii decat de agenti straini care sa provoace o revolta impotriva regimului". Mai mult, profesorul american atrage atentia ca, in sedinta CPEx din 17 decembrie, nici unul dintre comandantii dictatorului nu a spus o vorba despre existenta si posibila problema pusa de acesti "turisti straini". La aceeasi sedinta, comandantii au fost mustruluiti de Ceausescu pentru incapacitatea lor de a reprima protestele. Acestia s-au aparat spunand ca au crezut ca este un protest de mica amploare. "Incapacitatea lor de a stinge demonstratiile pare produsul colosalei increderi in fortele proprii si al unei serioase subminari a proportiei revoltei. Nu exista probe pe baza carora sa tragem concluzia ca Securitatea vroia sa-l abandoneze pe Ceausescu; din contra, dovezile sugereaza ca Securitatea, obedienta, i-a indeplinit ordinele fara mila", concluzioneaza Hall.
Teroristii si gloantele dum-dum
Zvonul cel mai des auzit in acele zile incendiare ale lui decembrie 1989 a fost ca in tara au patruns teroristi. Termenul, desi cu semnificatie necunoscuta pentru multi dintre romanii tinuti in carapacea comunismului, a prins la public si a creat panica. Acesta este motivul pentru care consultantul CIA Richard Hall acorda un intreg capitol din teza sa de doctorat acestui subiect, in care enumera zeci de marturii care duc la aceeasi concluzie: teroristii erau de fapt cadre ale Directiei a V-a si ale Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista, ambele afiliate Securitatii. Unul dintre indiciile care ii incrimineaza pe securistii de la Directia a V-a si pe soldatii USLA este munitia folosita de acestia in timpul Revolutiei, mai ales dupa data de 22 decembrie, spune Hall. "O privire aruncata asupra evidentei balistice – nu numai din Bucuresti, dar si din diverse parti ale tarii – sugereaza un sablon clar: ÇteroristiiÈ ucideau cu munitie care nu facea parte din arsenalul Armatei", arata americanul, facand referire la asa-numitele gloante explozibile dum-dum.
Vizita dictatorului in Iran, o sansa ratata de participantii la complot?
Analistul CIA ridica in teza un alt argument impotriva teoriei potrivit careia Securitatea ar fi contribuit la inlaturarea regimului comunist: de ce nu a preluat Securitatea puterea in timpul vizitei lui Ceausescu in Iran, intre 18 si 20 decembrie? "Acesta este un argument puternic impotriva sugestiei ca subordonatii lui Ceausescu planuiau sa-l inlocuiasca", spune Hall, care vede in plecarea dictatorului in Iran intr-un moment atat de delicat pentru stat "o dovada a cat de increzator si detasat de realitate devenise". Analistul foloseste acelasi argument al lipsei de initiativa a posibililor participanti la complot si in cazul presupusilor agenti straini care ar fi pus umarul la rasturnarea regimului. Mai mult, in cazul acestui scenariu, autorul se intreaba de ce aceste elemente straine, presupus vinovate pentru revolutia de la Timisoara, nu au "raspandit revolutia" si la Bucuresti in acele zile de la mijlocul lui decembrie. "Regimul Ceausescu pare sa fi cazut pe 22 decembrie 1989 nu in urma vreunei conspiratii sau a marinimiei Securitatii, ci ca rezultat al expensiunii bruste a protestelor", concluzioneaza acesta. Deciziile unor comandanti de Armata aflati in mijlocul evenimentelor de a nu lua actiune impotriva multimii au avut un rol esential, potrivit lui Richard Hall: "Securitatea a fost pur si simplu depasita de evenimente, de protestatari si de comportamentul Armatei".
22-24 decembrie 89: Cum am tiparit primele trei numere din noua "Romania libera"
Forfota existenta in redactie in dimineata zilei de 22 decembrie a fost exemplificativa pentru dorinta de a gandi si exprima liber idei si convingeri despre o realitate insangerata de fortele represive ceausiste. Redactia a fost in acea zi parca mai plina ca niciodata. Redactorul-sef de atunci nu a mai putut fi contactat pentru a stabili programul editorial pentru numarul viitor al ziarului, sefii din esalonul doi – ma refer la redactorii-sefi adjuncti – fiind, la randu-le, dezorientati din cauza evenimentelor politice din tara. Toata lumea astepta intoarcerea ziaristilor arestati in 1989 de Securitate, printre ei aflandu-se Bacanu, Uncu si Creanga, jurnalistii de la care trebuia sa vina noua linie editoriala a Romaniei libere. A existat o adevarata imbulzeala in biroului redactorului-sef, fiecare incercand sa vina cu pareri si propuneri in legatura cu asigurarea conducerii ziarului si, evident, cu articolele despre cronica evenimentelor petrecute in strada si nu numai. S-a luat decizia ca primul editorial al noului ziar necenzurat sa fie scris de secretarul general de redactie, urmand ca reporterii sa vina cu reportaje de la fata locului despre intamplarile dramatice din Bucuresti si din tara. Fotografiile folosite au fost facute de fotoreporterii R.l., unul dintre ei locuind foarte aproape de baricada organizata in Piata Universitatii. Toata lumea dorea sa scrie ceva, fiind revoltata si, deopotriva, rascolita de cele vazute si auzite in diferite locuri. Nu credeam ca putem sa relatam fara sa fim cenzurati. In noaptea de 21 decembrie, fiind in echipa de serviciu pe redactie, coordonatorul de numar mi-a facut la un moment dat o remarca pe care nu o voi uita niciodata: "Daca Nicolae Ceausescu a tras in popor, s-a terminat". Intr-adevar, se terminase cu directivele Sectiei de Presa, cu indicatiile venite de la CC sau cu teama de a nu fi anchetati pentru cele aparute in ziar. Incepand cu ziua de 23 decembrie 1989, situatia in redactie a intrat pe un nou fagas. Intoarcerea jurnalistilor care patimisera de pe urma Securitatii a dat ritm si culoare activitatii publicistice, fapt demonstrat prin cresterea tirajului Romaniei libere la peste 1,6 milioane de exemplare. Ziarul se vindea ca painea calda datorita informatiilor inedite si a curajului iesit din comun dovedit de echipa de reporteri care a asigurat materia editoriala necesara aparitiei ziarului. A fost o experienta unica. Fulgerul Revolutiei intrase definitiv in redactia Romaniei libere. Parca aud: "Libertate, te iubim! Ori invingem, ori murim!". (Eliade Balan)
Martor ocular: "PF Daniel a fost la baricada"
Nepotul prozatorilor Ionel si Pastorel Teodoreanu vorbeste pentru "Romania libera" despre cum a trezit prabusirea Ceausestilor sentimente amestecate in sanul clerului, despre cum unii s-au temut de marele viraj, iar altii, preoti cu initiativa, au tras clopotele libertatii si s-au alaturat multimii din strada si de la Comitetul Central
"Nimeni nu a sunat la ambasada americana in decembrie 1989 sa ne spuna cine este si ce vrea"
Interviu cu Jeri Guthrie-Corn, adjunct al sefului de misiune al Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti.
