Presa americană a relatat că în asasinarea lui Robert Kennedy, fratele preşedintelui John F. Kennedy, a fost implicat un al doilea trăgător, potrivit unui martor citat de CNN. Ca şi asasinarea fratelui său, cea a lui Bobby Kennedy a dat naştere la diverse teorii conspiraţioniste, în special în ce priveşte existenţa unui pretins al doilea trăgător. Care chiar a existat…
Nina Rhodes-Hughes a declarat pentru CNN că o a doua persoană a deschis focul asupra lui Robert Kennedy în timpul asasinării acestuia la Los Angeles, la 5 iunie 1968, după ce câştigase primarele democrate în vederea alegerilor prezidenţiale. Ea a precizat televiziunii citate că se afla la câţiva metri de Robert Kennedy când au fost trase focurile de armă şi era un alt trăgător la dreapta sa. „Erau doi trăgători, asta trebuie spus. Trebuie găsit acest al doilea om, pentru că este sigur că au fost doi”, a explicat Nina Rhodes-Hughes.
Asasinarea lui Robert F. Kennedy, senator american şi fratele preşedintelui ucis la Dallas, JFK, a avut loc puţin după miezul nopţii, la 5 iunie 1968, la Los Angeles, California. Atentatul a fost comis în timpul recepţiei organizate pentru sărbătorirea finalului campaniei pentru primarele democrate pentru preşedinţia Statelor Unite. Shirhan Shirhan, asasinul arestat, un imigrant palestinian atunci în vârstă de 24 de ani, a fost închis pe viaţă pentru această crimă şi aşteaptă încă recursul, iar avocaţii săi doresc să folosească mărturia doamnei Rhodes-Hughes.
Asasinatul a făcut obiectul unei înregistrări audio de către un ziarist şi scena a fost fotografiată în minutele următoare.
Agenţii CIA de la Ambasador
În urmă cu doi ani, BBC şi cotidianul The Guardian au făcut publice filme şi fotografii în care apar trei ofiţeri superiori ai CIA la hotelul Ambasador din Los Angeles, unde a fost ucis Robert Kennedy. Fostul procuror general tocmai obţinuse candidatura Partidului Democrat. Ofiţerii superiori ocupau posturi de conducere în cadrul operaţiunilor secrete contra Cubei în anii ’60, conduse de filiala CIA, JM Wave din Miami, cea mai importantă la acea vreme. Personajele identificate sunt Gordon Campbell, şef al operaţiunilor maritime, George Joannides, şef cu războiul psihologic, şi David Sanchez Morales, şeful operaţiunilor speciale. Potrivit unui raport făcut public, rezultat a trei ani de cercetări conduse de cineastul Shane O’Sullivan, aceşti trei ofiţeri superiori asigurau misiunea de a duce, în 1963, războiul secret contra guvernului lui Fidel Castro. Probele au readus în actualitate grupul CIA-mafia-gangsteri de origine cubaneză care, potrivit anchetei comitetului Congresului SUA, putea să fie amestecat şi în asasinatul de la Dallas.
Raportul lui O’Sullivan difuzat la BBC în nocturnă dezvăluia că cei trei ofiţeri şi alţi patru indivizi încă neidentificaţi se aflau la hotelul Ambasador înainte şi după atentat. Prezenţă suspectă, pentru că „CIA nu are jurisdicţie în interiorul SUA şi unii dintre ei trebuiau să fie la post în sud-estul asiatic şi deci nu aveau nici un motiv să se afle la Los Angeles”. Când a fost ucis, Robert Kennedy câştigase primarele în California cu un program contra războiului din Vietnam şi avea toate şansele să câştige în faţa lui Richard Nixon la prezidenţiale.
Shirhan, sub hipnoză?
Pretinsul autor al crimei, palestinianul Shirhan Shirhan, a fost arestat cu arma în mână. În timpul procesului, psihiatrii apărării au declarat că Shirhan se afla în transă şi probabil sub hipnoză. Un caiet de notiţe găsit asupra lui conţinea fraza „RFK trebuie să moară”, care ar fi putut fi scrisă în astfel de condiţii. Dr. Herbert Spiegel, specialist mondial în hipnoză la Universitatea Columbia, estima că Shirhan ar fi fost pregătit ca pistă falsă pentru deturnarea atenţiei anchetatorilor de la asasinul real. La interogatorii, Shirhan a declarat că îşi aminteşte că o tânără l-a condus într-un loc obscur unde a fost agresat de o bandă, dar nu îşi aminteşte că a tras asupra lui Kennedy.
Autopsia, pe care procurorul nu a utilizat-o la primul proces, a stabilit că glonţul fatal fusese tras din spatele senatorului de la o distanţă de câţiva centimetri (maximum opt). Or, Shirhan se afla chiar în faţa lui Kennedy şi arma pe care o ţinea în mână se afla la cel puţin 50 cm şi la peste 1,6 m de victimă. Cercetările ulterioare au demonstrat că în cadrul uşii se aflau mai multe urme de gloanţe decât tirurile efectuate de arma lui Shirhan, ceea ce a dus la ipoteza unui al doilea trăgător. Cadrul uşii a fost distrus, la fel şi a doua armă găsită de poliţie. După crimă, fotograful Jaime Scott Envert a fost imediat arestat sub ameninţarea pistoalelor, iar aparatul şi clişeele au fost sechestrate de poliţie.
Dallas şi Los Angeles
Cel mai important dintre ofiţerii identificaţi de martori în fotografii şi filme este Morales, un beţiv notoriu care ar fi declarat într-o zi prietenilor că a fost şi la Dallas, şi la Los Angeles în zilele celor două asasinate, folosind cuvinte triviale pentru victime.
Potrivit lui Tom Clines, un şef la JM Wave, Morales este un fel de legendă care figurează în toate operaţiunile secrete ale CIA.
Unul dintre ofiţerii CIA din JM Wave, Bradley D. Avers, i-a identificat în film pe Sanchez Morales, Campbell şi Joannides.
Într-o scrisoare din 1994 el afirma că cei trei oameni şi alţi membri din personalul JM Wave au avut „cunoştinţă operaţională intimă a circumstanţelor care au înconjurat asasinarea preşedintelui Kennedy” şi a citat o lungă listă de nume.
Morales, care se temea ca viaţa să nu îi fie ameninţată de colegi, a murit în urma unei crize cardiace suspecte cu câteva zile înainte de a depune mărturie în faţa Comisiei Camerei Reprezentanţilor care ancheta asasinarea preşedintelui. Ulterior, pe lista morţilor în circumstanţe misterioase s-au adăugat numele capilor mafioţi Sam Giancana, John Rosselli, Rip Robertson şi al omului de afaceri şi agent William Pawley, morţi înainte sau după ce au depus mărturie în faţa Comisiei.
Ancheta secretă
Diverse publicaţii au dezvăluit în anii 2000 că Robert Kennedy ancheta posibila implicare a mafiilor cubaneze şi italo-americane şi a unor agenţi ai CIA în asasinarea fratelui său. Şi, cu două luni înainte de a fi el însuşi ucis după ce anunţase că va redeschide dosarul Dallas, ajunsese la concluzia că tentativele de a acuza Cuba de asasinat făceau parte dintr-un complot al acestor grupuri, posibili autori ai crimei. Chicago Tribune scria că Robert Kennedy ancheta încă de la început, din 22 noiembrie 1963, aceste grupuri pe care le suspecta că fuseseră implicate în asasinarea preşedintelui, pentru că ştia mai bine ca oricine motivaţia lor, pentru că lucrase cu ele la tentativele de răsturnare a lui Castro după eşecul de la Playa Giron, în Golful Porcilor.
David Talbot, în cartea „Fraţii: Istoria ascunsă a anilor Kennedy”, face multiple dezvăluiri. Robert Kennedy înţelesese că la Washington era mai bine să păstreze secretul când lucra la ceva important. Din acest motiv şi-a ascuns şi gândurile ani de zile, negând în public existenţa unei anchete referitoare la fratele său. În realitate, după acea seară de 22 noiembrie 1963, este posibilă urmărirea pistei anchetei sale pentru că începuse folosirea frenetică a telefonului de acasă, la Hickory Hill, unde convoca principalii colaboratori pentru a reconstitui firele crimei. Bobby era încă secretar al Justiţiei când a concluzionat că Lee Harvey Oswald, care fusese arestat, era departe de a fi principalul responsabil al atentatului. A devenit în secret, primul – şi cel mai important – care gândea că era vorba de o conspiraţie. „De la primele ore de după crimă, surse ale CIA au pus accentul pe fuga lui Oswald în URSS şi pe presupusa susţinere din partea lui Castro, pentru a începe să difuzeze propria lor viziune a unei conspiraţii, predicată de un grup organizat în secret de agenţie sub codul AMSPEL”, relatează Talbot. Dar Robert Kennedy nu a crezut niciodată varianta unui complot comunist. „Privirile sale mergeau în direcţie opusă şi suspiciunile mergeau spre operaţiunile secrete anti-Castro ale CIA în ape tulburi în care navigase şi el în calitate de om de încredere al fratelui său în dosarul Cuba. Suspiciunile lui Robert au fost generate chiar de munca ce îi revenise – provocarea răsturnării lui Fidel Castro”. În cadrul acelor sarcini pe care preşedintele Kennedy i le atribuise după eşecul invaziei, el a cunoscut intrigile elementelor ce făceau parte din complotul de asasinare a liderului cubanez şi în special a fost şocat de planul organizat de CIA cu ajutorul gangsterilor cubanezi şi capii mafioţi italo-americani John Rosselli, Sam Giancana şi Santos Trafficante.
La începutul anilor ’50, Robert Kennedy i-a urmărit cu înverşunare pe aceştia din urmă şi pe alţi „naşi”, în vremea când era consilier al consilierului special al Congresului care ancheta problema racket-ului şi mai târziu ca secretar al Justiţiei în timpul guvernării fratelui său. Ştia de asemenea în ce măsură cele trei grupuri urau fraţii Kennedy, consideraţi trădători pentru deznodămintele evenimentelor din Golful Porcilor în 1961 şi criza rachetelor din 1962. Încă din 22 noiembrie Robert Kennedy şi-a îndreptat suspiciunile asupra lumii gangsterilor şi militanţilor cubanezi din Miami şi în anii care au urmat până la propriul asasinat el a alcătuit „un dosar impresionant de dovezi care demonstrează de ce Robert s-a simţit obligat să privească în această direcţie”.
Dovada cea mai recentă apărută, în afara mărturiilor din Congres, a documentelor declasificate şi a declaraţiilor voalate, este dezvăluirea făcută de celebrul spion, decedat între timp, E. Howard Hunt. În cartea sa postumă, „American Spy”, el admite că agenţia ar putea fi implicată în asasinat. În note manuscrise şi o înregistrate făcută înainte de a muri, el relatează că a participat în 1963 la o reuniune a membrilor CIA într-o casă din Miami unde a fost abordat subiectul unui atentat contra preşedintelui.
Ruby, omul mafiei
În seara asasinatului lui JFK, Robert Kennedy i-a telefonat la Chicago lui Julius Draznin, expert în corupţia din sindicate, pentru a-i pune întrebări despre o posibilă conexiune a mafiei la Dallas. I-a telefonat şi anchetatorului său principal din secretariatul de Justiţie, Walter Sheridan, aflat la Nashville în aşteptarea procesului vechiului duşman al lui Robert, liderul sindicatului camionagiilor, Jimmy Hoffa. Dacă Robert mai avea dubii privind participarea mafiei în asasinatul de la Dallas, ele au fost risipite când Jack Ruby a tras asupra lui Oswald în subsolul postului de poliţie unde era deţinut asasinul presupus al fratelui său. Sheridan i-a furnizat rapid proba că Ruby fusese plătit de un apropiat al lui Hoffa, Allen M. Dorfman, consilier-şef la Fondul de pensii al camionagiilor şi fiul vitreg al lui Paul Dorfman, lider sindicalist şi principala legătură cu mafia din Chicago. După câteva zile, Draznin, omul lui Kennedy în fostul fief al lui Al Capone, a furnizat un raport complet privind legăturile lui Ruby cu mafia. În ce priveşte CIA, Robert ştia că directorul ei, John McCone, nu o controla, adevăratul şef fiind Richard Helms.
Membrii familiei şi prietenii apropiaţi au declarat că în week-endul de după atentat Robert nu înceta să se frământe din cauza morţii fratelui său. „John a fost victima unui uriaş complot urzit în cadrul uneia dintre operaţiunile secrete anti-Castro”. Înţelesese că acea campanie clandestină a avut efect de bumerang asupra preşedintelui. Dar nu putea face nimic şi drep-tatea trebuia să aştepte ziua când ar fi ajuns la Casa Albă.
Pe parcursul anilor, Robert a susţinut fără convingere raportul Warren şi teoria acestuia a trăgătorului unic, dar în particular continua să lucreze cu încăpăţânare pentru clarificarea morţii lui JFK.
Promisiune fatală
După ce a părăsit departamentul Justiţiei în 1964 şi a fost ales senator al statului New York, Kennedy s-a deplasat în Mexic, unde a căutat informaţii despre misterioasa călătorie a lui Oswald din septembrie 1963, cu două luni înaintea crimei. Împreună cu asistentul său a ajuns la concluzia că era vorba de un complot care implica mafia, exilaţii cubanezi şi oficiali ai CIA. În martie 1968, în timpul campaniei electorale pentru preşedinţie, el a participat la o adunare furtunoasă de studenţi la Nortridge, în California. Acolo, studenţii i-au strigat că doresc să ştie cine a ucis preşedintele şi arhivele să fie deschise. Robert ştia că, abordând acest subiect, acesta ar fi dominat campania şi ar fi trecut în plan secund alte afaceri arzătoare, ca războiul din Vietnam şi segregarea rasială în ţară. Dar s-a adresat mulţimii cu sinceritate şi a răspuns după o oarecare ezitare: „Puteţi fi siguri că nimeni nu este mai interesat ca mine. Da, voi redeschide cazul”.
Probabil în acea zi şi-a semnat condamnarea la moarte. Două luni mai târziu, era la rândul lui ucis.
Legea tăcerii
Mary Pinchot Mayer şi soţul ei, Cord Mayer, agent CIA, au devenit prieteni cu John F. Kennedy şi soţia acestuia, Jacqueline, după ce cuplul a cumpărat o casă în cartierul Georgetown. În 1958 Mary a divorţat şi a avut o relaţie amoroasă cu preşedintele. Potrivit lui Peter Janney, autorul unei cărţi despre această afacere, urmare a faptului că Mary Pinchot Mayer ar fi încercat să afle adevărul legat de atentatul de la Dallas şi ar fi deţinut un jurnal secret cu informaţii legate de relaţia ei cu JFK, agenţi CIA au înscenat o presupusă agresiune sexuală care a devenit violentă. A fost împuşcată în apropierea casei sale din Georgetown la 12 octombrie 1964 şi la o zi după aceea cumnatul ei, Ben Bradlee, s-a dus la reşedinţa acesteia pentru a recupera jurnalul. Acolo l-a găsit pe James Angleton, şeful serviciului de spionaj al CIA, care i-a spus că a venit să caute jurnalul la cererea soţiei sale, prietenă cu Mary Pinchot Mayer.
Au existat doi lunetişti, trebuie spus acest lucru. Trebuie găsit acest al doilea lunetist, pentru că este absolut sigur că au fost doi.
