Raul Volcinschi a fost singurul deţinut care a evadat din beciurile Securităţii Cluj. După Revoluţie, profesorul a fondat un partid care a fuzionat cu PNŢCD, l-a consiliat pe Gavril Dejeu şi a figurat în dosarul „Valiza” al lui Becali.
Unul dintre cei mai cunoscuţi deţinuţi politici din vremea comunismului, profesorul Raul Volcinschi, a trecut în eternitate. El a fost unul dintre cei care au organizat revoltele anticomuniste din Cluj, din anul 1956. Apoi, Raul Volcinschi a fost protagonistul singurei evadări din beciurile Securităţii Cluj.
În anul 1983, profesorul clujean a participat la un complot eşuat împotriva dictatorului, care urma să fie pus în practică în timpul unei vizite de lucru a acestuia în Oltenia. După anul 1989, Raul Volcinschi a fondat un partid care a fost absorbit de PNŢCD şi a devenit vicepreşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, precum şi consilier al fostului ministru de Interne, Gavril Dejeu.
În cele din urmă, Raul Volcinschi s-a implicat în PNG şi a devenit protagonistul unei afaceri tulburi.
Este vorba de punerea sa sub acuzare în dosarul „Valiza”, după ce a semnat un contract care ar fi urmat să îl disculpe pe europarlamentarul Gigi Becali, finanţatorul clubului de fotbal Steaua Bucureşti, acuzat de corupţie.
Înmormântarea profesorului Volcinschi ar urma să aibă mâine, la Craiova.
„AFACEREA” REVOLTEI ANTICOMUNISTE
Raul Volcinschi s-a născut în anul 1923, la Cernăuţi, într-o familie de boiernaşi.
El s-a stabilit la Cluj, unde a devenit licenţiat în Drept şi doctor în Ştiinţe Economice. În anul 1956, în condiţiile în care izbucnise Revoluţia anticomunistă din Ungaria, Raul Volcinschi, care ajunsese asistent universtar, s-a implicat într-o revoltă studenţească. Planurile participanţilor erau simple: au luat legătura cu luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului, care urmau să le furnizeze 22 de arme automate. Cu ajutorul acestora, tinerii din Cluj plănuiau să atace închisorile din Gherla şi din Aiud şi să elibereze, apoi să îi înarmeze cu pistoalele şi puştile gardienilor, pe deţinuţii politici închişi în cele două oraşe.
O altă ţintă urma să fie reprezentată de trenurile cu prizonieri din Ungaria, care urmau să fie deportaţi în URSS şi pe care studenţii clujeni vroiau să îi elibereze în Transilvania.
Numai că, în urma unei trădări, Securitatea a aflat toate aceste planuri, iar conspiratorii au fost arestaţi.
EVADAREA
Raul Volcinschi a fost închis în beciurile Securităţii. Acolo, printre torţionarii săi s-a numărat şi un fost prieten din copilărie, maiorul Beiner Vainer, care l-a bătut pe profesorul Volcinschi cu ranga. În cele din urmă, în disperare de cauză, Raul Volcinschi a plănuit o evadare, împreună cu colegul său de celulă, Eugen Crişan. Cei doi au bătut în uşa celulei şi l-au anunţat pe gardian că s-a spart un robinet. Când gardianul a intrat, ca să vadă despre ce defecţiune este vorba, cei doi tineri l-au lovit, l-au imobilizat şi l-au închis în celulă. Au ieşit pe coridor şi au început să deschidă uşile altor celule, printre care cea a celulei în care se afla Lica Lazăr, fiica fostului lider al PNŢ, Ilie Lazăr. Cei doi a fost văzuţi de un alt gardian, care a dat alarma, dar şi Volcinschi, şi Crişan au încercat să fugă. Eugen Crişan a fost împuşcat de securişti. Raul Volcinschi a fost prins pe o alee din faţa actualului sediu al SRI Cluj. A urmat o nouă serie de torturi, apoi a fost trimis în Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Jilava. Aici, în anul 1963, Raul Volcinschi a devenit coleg de celulă cu Constantin Noica. Deţinuţii politici au fost graţiaţi în anul 1964, dar Raul Volcinschi a continuat să fie supravegheat de Securitate.
ATENTATUL ÎMPOTRIVA LUI CEAUŞESCU
Profesorul clujean a primit domiciliu obligatoriu la Craiova. Acolo, acesta a reuşit să formeze un grup care a plănuit un atentat împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Grupul era compus din Raul Volcinschi, din fostul primar al Clujului, din perioada 1944 – 1948, Tudor Bugnariu, fostul decan al Facultăţii de Drept, Simion Pop, şi fostul profesor de Drept, Mircea Stoica. Cei patru intelectuali au determinat un grup format din trei tineri muncitori să pună în practică atentatul, pentru că toţi cei patru foşti profesori erau supravegheaţi de Securitate. Cei trei tineri muncitori – Viorel Rovenţu, Petre Năstase şi Nicolae Stanciu – au spart un post de miliţie din satul Osica de Sus, de unde au furat armamentul pe care l-ar fi folosit pentru asasinarea lui Ceauşescu în timpul unei vizite de lucru din satul Goştinu, judeţul Olt. Numai că şi acest complot a fost descoperit de Securitate. Deşi au fost torturaţi, cei trei tineri nu au dezvăluit numele complicilor.
Situaţia absurdă
După căderea regimului comunist, Raul Volcinschi a înfiinţat un partid efemer, Uniunea Democrat – Creştină, care a fuzionat cu PNŢCD. Concomitent, Raul Volcinschi a devenit vicepreşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, dar s-a certat cu Constantin Ticu-Dumitrescu din cauza unor foşti legionari, cărora Raul Volcinshi le-a luat apărarea. În timpul guvernării CDR, Raul Volcinschi, care devenise consilier al ministrului ţărănist de Interne, Gavril Dejeu, a obţinut eliberarea din închisoarea a celor trei tineri care plănuiseră atentatul contra lui Nicolae Ceauşescu şi pe care Ion Iliescu a refuzat să îi elibereze, deoarece, oficial, ei erau condamnaţi pentru furt contra avutului obştesc în formă agravantă. În ultimii ani ai vieţii, Raul Volcinschi a devenit unul dintre „inspiratorii” PNG. De altfel, el a fost târât într-o afacere penală, după ce a semnat, în calitate de martor, un contract despre care procurorii spun că ar fi fictiv şi care urmărea să îl disculpe pe finanţatorul echipei Steaua Bucureşti, europarlamentarul Gigi Becali, de acuzaţia că ar fi oferit 1,7 milioane de euro drept mită jucătorilor de la echipa de fotbal Universitatea Cluj.
1983 este anul în care profesorul Raul Volcinschi a complotat împotriva regimului, punând la cale un atentat la adresa lui Nicolae Ceauşescu.
