Anul 2007 debuteaza cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, un moment deosebit de important din punct de vedere politic, economic, social si cultural. De-a lungul celor 365 de zile vor urma o serie de evenimente si oportunitati, fie ele politice, religioase, sportive, militare sau de alta natura, care alcatuiesc agenda noului an. In februarie, Vaticanul va anunta ca folosirea prezervativelor este acceptabila din punctul de vedere al Bisericii Catolice pentru prevenirea raspandirii SIDA, in mai vor avea loc alegeri prezidentiale in Franta, in iunie este posibil ca fortele irakiene sa preia comanda securitatii tarii, iar in noiembrie Curtea Internationala de Justitie va dezbate problema suveranitatii micutei insule Pulau Batu Puteh, disputata de Malaysia si Singapore.
Primul si unul dintre cele mai importante evenimente ale noului an atat pentru tara noastra, cat si pentru restul Europei – aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana – va deveni un fapt implinit la ora 0.00, ora Europei Centrale, a datei de 1 ianuarie 2007.
Dupa focurile de artificii si ciocnirea cupelor de sampanie, Uniunea Europeana va avea 27 de membri, devenind cea de-a treia comunitate din lume din punctul de vedere al populatiei, dupa China si India, cu aproximativ 487 de milioane de locuitori. Romania si Bulgaria vor completa extinderea UE catre estul continentului cu speranta ca aderarea le va aduce avantaje economice si mai multa stabilitate, in timp ce partenerii europeni sunt ingrijorati din cauza problemelor pe care cele doua noi membre le au inca in diferite domenii, precum sistemul judiciar, lupta impotriva coruptiei, gestionarea fondurilor europene si securitatea alimentara. De asemenea, pana in 2013, Romania si Bulgaria vor primi pana la 35 de miliarde de euro de la UE pentru diferite sectoare de activitate, dar oficialii europeni isi pun intrebari in legatura cu capacitatea de absorbtie a celor doua state foste comuniste. Mai putin mediatizata decat cea din 2005, aceasta a cincea extindere a Uniunii incheie unificarea „familiei” europene, dupa mai mult de 15 ani de la prabusirea blocului comunist.
Germania preia carma Europei
1 ianuarie 2007 este si data de la care Germania preia presedintia semestriala a Uniunii Europene. Cancelarul german, Angela Merkel, a anuntat deja principalele idei si planuri pe care Germania le va sustine de-a lungul mandatului sau.
Din punctul de vedere al cancelarului german, „lumea devine din ce in ce mai mica (…) iar, in timp ce lumea se micsoreaza, dimensiunea sarcinilor, problemelor si provocarilor cu care aceasta se confrunta, nu”, scrie revista „The Economist”. Unul dintre principalele scopuri pe care si le-a propus Germania pentru cele sase luni este sa se asigure ca UE se va ridica la nivelul diferitelor provocari generate de globalizare, pe plan politic, economic si social. Presedintia germana a UE se va concentra pe doua directii: revitalizarea economiei europene si deciderea modului in care Europa va fi „constituita” – cu alte cuvinte, continuarea procesului constitutional. Fara a neglija, insa, problema securitatii energiei in Europa, problema pusa si pe masa NATO de presedintele Traian Basescu.
Pe 25 martie, la cea de-a 50-a aniversare a semnarii Tratatului de la Roma, Angela Merkel a anuntat ca i-a invitat, la un summit ce se va desfasura la Berlin, pe toti presedintii si sefii de guvern ai „celor 27”, precum si pe presedintele Comisiei Europene si pe cel al Parlamentului European. Summit-ul va fi o excelenta oportunitate pentru reafirmarea, in cadrul unei declaratii politice comune, a valorilor si telurilor Uniunii.
George W. Bush – „ultima sansa”
Lumea va continua sa se confrunte cu o multime de vechi si noi probleme, de la amenintarea nucleara, reprezentata de Coreea de Nord si Iran, la cea terorista si a islamistilor radicali si, nu in ultimul rand, cu probleme de ordin economic si social.
Pentru presedintele american George W. Bush noul an va fi echivalent cu o „ultima sansa de a-si scoate atuurile pe masa”, considera „The Economist”. Pe plan intern, Bush a scazut impozitele si a incercat sa creeze o perioada de hegemonie conservatoare. Dar pe plan extern, dupa teribilele atentate de la 11 septembrie 2001, presedintele american a incercat sa impuna o noua ordine in lume, trimitand trupe in Afganistan si Irak pentru a „exporta” democratia si liberatea. Progrese s-au inregistrat, insa administratia sa s-a aratat in numeroase cazuri incompetenta sa-i execute visurile, ceea ce a afectat atat popularitatea lui Bush, cat si pe cea a republicanilor, acestia din urma pierzand in urma alegerilor de anul trecut majoritatea in Congres.
Ambitia presedintelui George W. Bush nu poate fi contestata, insa. Desi la prima vedere ar putea parea slabit, Bush mai are asi in maneca si un nou an, o noua sansa, sa-si reconstruiasca imaginea si sa lase o „mostenire” cat mai utila succesorului sau. De exemplu, daca Bush va reusi sa „salveze” summitul economic de la Doha, va face mai mult pentru libertate decat daca ar fi reusit sa schimbe un regim politic. Iar daca va conduce spre o solutie in problema israeliano-palestiniana, care este un „cancer” nu doar pentru relatiile dintre islam si Occident, ci si pentru cele dintre Statele Unite si Europa, „mostenirea” sa va capata noi dimensiuni. De asemenea, o alta carte pe care ar putea sa o joace presedintele american ar fi cea a mediului inconjurator. In 2001, cand Bush a spus, la Kyoto, ca SUA nu sunt dispuse sa reduca emisiile poluante, acesta si-a pus ecologistii in cap si a starnit polemici la nivel mondial. India si China, de pilda, au declarat ca nu isi vor reduce emisiile de dioxid de carbon decat daca si SUA o vor face. Acum, insa, Bush nu mai are ce pierde si ar putea sa gaseasca un inlocuitor pentru rezolutia adoptata la Kyoto. Ceea ce ar putea sa conteze in favoarea republicanilor la viitoarele alegeri.
Tony Blair paraseste corabia
Probabil, cel mai important eveniment de pe scena politica britanica va fi demisia asteptata a premierului Tony Blair.
De-a lungul celor trei mandate consecutive castigate de liderul laburist, guvernele sale au avut mai multe realizari decat esecuri. Economia Marii Britanii a crescut constant, depasind in performante tarile rivale de pe continent. Introducerea concurentei in serviciile publice a dat rezultate, criminalitatea a scazut, la fel numarul saracilor. De asemenea, s-a ajuns la pace in Irlanda de Nord. Cu toate acestea, din cauza problemelor din Orientul Mijlociu, a politicii externe adoptate si a unor scandaluri in ceea ce priveste finantele Partidului Laburist, Tony Blair si-a pierdut sprijinul si a anuntat ca in toamna anului 2007 se va retrage.
Pana atunci insa, specialistii apreciaza ca Blair va da curs mai multor initiative, pentru a incerca sa se asigure ca agenda de reformare a Partidului Laburist va supravietui plecarii sale. Reformele constitutionale, puterea nucleara si educatia se numara printre prioritatile nerezolvate ale premierului britanic. Pe de alta parte, interesanta va fi problema alegerii noului prim-ministru britanic. Din partea laburistilor va candida, probabil, Gordon Brown.
Asia – Este timpul prabusirii Coreii de Nord?
Faptul ca regimul de la Phenian dispune de arma nucleara da dureri de cap lumii intregi. Dupa primul test nuclear efectuat de Coreea de Nord, Natiunile Unite au impus sanctiuni economice regimului lui Kim Jong Il si au sporit supravegherea contractelor de achizitie de material militar incheiate de aceasta tara asiatica. Mai mult, China s-a vazut umilita de faptul ca nu a reusit sa-si influenteze „vecina” la masa negocierilor, ceea ce ar putea duce la ruperea tratatului de prietenie, semnat de cele doua tari dupa razboiul coreean, de acum o jumatare de secol.
De curand insa, Coreea de Nord a anuntat ca va permite inspectorilor Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) sa-i viziteze instalatiile nucleare. Si, probabil, Statele Unite vor accepta Coreea de Nord drept putere nucleara. O miscare buna pentru Kim, s-ar putea spune. Dar prea tarziu! In 2007, sanctiunile economice vor lovi puternic Phenianul, spun analistii, iar acesta va ramane fara fonduri pentru armata. De asemenea, restrictiile vor influenta loialitatea fata de Kim a baronilor locali.
Prin urmare, avand in vedere ostilitatea Occidentului si dubiile in ceea ce priveste loialitatea oamenilor sai, Kim Jong Il s-ar putea sa reactioneze din ce in ce mai imprevizibil si irational. Ar putea ameninta cu razboiul nuclear sau ataca la sol, de exemplu, spun specialistii. Dar totul se traduce prin slabirea si prabusirea regimului de la Phenian. Cel mai optimist scenariu spune ca presedintele Kim Jong Il ar putea cere azil in China, dupa ce armata va refuza sa lupte in numele sau…
