De aici, totul se reflectă în autenticitate, în drumul care definește munca ei în acest domeniu. Am întrebat-o cum este să fii designer-femeie, iar răspunsul a venit prompt: “Nu caut să ies în evidență și nu mi-am pus niciodată întrebarea cum e să fiu femeie în calitatea de creator vestimentar. Ceea ce fac, simt, gândesc, vreau vin de la sine, aproape organic. Nu am un plan de început sau de final în acest domeniu; știu doar că vreau să creez, căci e o dorință aproape vitală pentru mine. Și caut limbajul potrivit în care să fac asta. Stilul meu este casual-sport, lejer, independent. Am ales să fiu liberă și cât mai autentică, cu identitate clară, față de limbajele artistice la care voi apela pe mai departe. Asta fac și în zona designului vestimentar”.
Drumul Adrianei Goilav a fost construit cu tenacitate, cu răbdare și cu un sens. Simte că are puteri nebănuite, însă nu crede că celebritatea născută peste noapte sau „lumea la picioare” pot aduce succesul pe termen lung.
“Tenacitatea, răbdarea și sensul nu au fost conștientizate de mine la început. Au venit pe parcurs și apoi -le-am înțeles rostul și consider că sunt esențiale ca factori de susținere și demers în ceea ce alegem să facem. Nu am răzbătut în această lume a modei în sensul în care am căutat să devin o figură publică recunoscută. Dar cred că am răzbătut în designul vestimentar prin calitatea, valoarea estetică și demersul conceptual pe care caut să le îmbunătățesc și să le dezvolt cât pot de mult, de la o creație la alta”, spune ea.
Ținuta trebuie să aibă sens, iar cel mai însemnat rol, atunci când peisajul urban trebuie înfrumusețat de haine de calitate, îl are acel look din care răzbate atitudinea. Pentru designerul Adriana Goilav este importantă informația care conturează trendul, însă atunci când începe să creeze ea caută, mai degrabă, să proiecteze și să dezvolte singură temele propuse, independent de alte surse inspiraționale.
“Prefer o ținută cu sens, înnobilată de atitudine și bine aleasă în funcție de contextul cerut. Nu țin cont de trenduri, dar nici nu le ignor ca informație. Mă informez, caut noutăți, îmi place să văd rezultatele la care ajung ceilalți creatori, dar, atunci când îmi propun o temă de colecție sau lucrez pentru comenzi, mă oblig să mă sustrag de la orice material vizual și caut să proiectez și să dezvolt singură tema la care lucrez. Mai degrabă caut să schițez o structură de idei, apoi conturez un profil pshihologic-emoțional a ceea ce vreau să pro-iectez și mă apuc de lucru.”
„This is not what you see” e numele colecției semnate Adriana Goilav pentru 2019-2020, iar materialele folosite sunt cu preponderență fibrele textile naturale. “Materialele pe care îmi place să le folosesc cel mai mult sunt bumbacurile și lâna! Pot lucra mai arhitectural cu ele. De asemenea, îmi place foarte mult și mătasea în toate formele ei. Acestea sunt materialele pe care le folosesc cu predilecție, dar toate materialele mă incintă la lucru; temele sunt cele care cer și materialul adecvat. Îmi place să experimentez și să alătur structuri textile în contrastele lor”, mărturisește Adriana.
Recomandă ca femeile să se pună în acord cu alegerile vestimentare care le dau mulțumire de sine și să facă alegeri cât mai educate și conștiente: “Cred că și femeile din România încep să dezvolte un tot mai mare interes pentru imaginea vestimentară aleasă și purtată. Ultimii trei ani au venit cu și mai multe transformări, pe care le găsim tot mai vizibile, în special în rândul femeilor tinere. Cred că este nevoie de și mai multă intenție și atenție pentru alegerile și demersul vestimentar. Încă predomină o lipsă de cultură în acest spațiu identitar vizual purtat cotidian”.
Știe că moda actuală ține de tot ceea ce înseamnă universalism și mentalități colective arhetipale. Crede în talentul designerilor din România și știe că aceștia pot sta pe același piedestal cu designul internațional.
Pentru ea, “moda actuală reflectă, la modul general, un portret colectiv psiho-social. Se regăsesc aici mentalități colective arhetipale, alături de modele colective transformabile și elastice. Sunt curioasă ce nevoi de expresie vor mai genera în continuare tendințele decise. Am doi designeri principali care mă stimulează și a căror creativitate o admir la modul cel mai sincer. Este vorba de Yohji Yamamoto și de Hussein Chalayan.
Despre designerii români pot spune că sunt mândră de talentul multor colegi ai mei și încurajez lumea să ne caute și să investească în munca noastră. Unii dintre ei se află cu diferite creații în showroom-ul meu și le mulțumesc că suntem împreună. Sunt destule nume de designeri români, mai puțin sau deloc televizați, dar real valoroși în activitatea creației vestimentare pe care o fac și oricând capabili să contrabalanseze în favoarea lor calitatea designului oferit în comparație cu cel internațional”.
Despre showroom-ul deschis de curând, Adriana ne spune că este unul ”cu atmosferă burgheză aflat, ad literam, la kilometrul 0 al Clujului. Este special prin configurarea lui – generos ca spațiu, inteligent decomandat și are înălțime, aspect care te face să te simți liber și neîngrădit. Cred că mi se aseamănă. E un spațiu versatil, o gazdă foarte bună, atât pentru creațiile vestimentare, cât și pentru alte forme de artă”.
Femeile cărora designerul li se adresează sunt “femei care au o viziune despre ele, cu dorințe bine definite, spirite independente și netemătoare în a mă lăsa să le surprind cu propuneri de creații vestimentare. În legătură cu proiectele preferate realizate de mine, pot spune că mă simt atașată și mândră de ultimele mele două colecții, «TransMORPHer», din 2017, și «I AM», din 2018.
Acestea au fost prezentate în premieră la festivalul internațional de modă Feeric Fashion -Week. La ambele colecții am experimentat o muncă în echipă, cu oameni foarte talentați și care au crezut în calitatea ideilor mele, pe care am căutat să le traduc vizual și emoțional în aceste două proiecte. Cu echipa celor din Mendel Collective din Cluj am putut, cu adevărat, să facem artă și să o experimentăm în formele ei cele mai bune. Alături de ei, am căutat noi moduri de prezentare și noi limbaje estetice de a pune în acțiune haina și de a-i releva dimensiunile simbolice conferite. Aș vrea să amintesc și de buna colaborare cu organizatorii Festivalului Feeric, cărora le datorez oportunitatea creată pentru aparițiile în presa online internațională activă și importantă la acest moment în industria modei.
Și, nu în ultimul rând, țin să spun că simt o mare mulțumire când primesc comenzi de la cliente care îmi oferă libertatea și încrederea în ceea ce urmează să creez, iar aceste persoane nu sunt puține. Acest lucru este un sentiment extraordinar de plăcut pentru mine”.
Pentru ea, Clujul “devine un al doilea București, dar, în același timp, rămâne un oraș cu un caracter provincial fermecător, pe care sper să nu îl piardă. Este un oraș cosmopolit și e capitala Transilvaniei. Acest oraș a devenit tot mai însuflețit și atent, atât în zona culturală, cât și în cea turistică, economică sau social-urbană. Styling-ul predilect a ceea ce se vede în Cluj e unul lejer, casual și, uneori, contrabalansat de detalii personale de gust”.
