Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat miercuri o cerere de revizuire a hotărârii de achitare a torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 27 iulie 2023. Magistraţii cer rejudecarea şi condamnarea lor pentru tratamente neomenoase. În cuprinsul cererii de revizuire, procurorii Secţiei judiciare din cadrul PÎCCJ au arătat că aceasta se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, după ce au primit noi date de la CNSAS, precum şi materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoţit de un material sintetic referitor la cazuistica şi încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989.
”În cauza cunoscută generic sub denumirea de ”Dosarul Ursu”, în care PÎCCJ – Secţia parchetelor militare a dispus trimiterea în judecată pe data de 1 august 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat în cursul zilei de astăzi o cerere de revizuire a hotărârii de achitare a inculpaţilor, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 27 iulie 2023. În cuprinsul cererii de revizuire, procurorii Secţiei judiciare din cadrul PÎCCJ au arătat că aceasta se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei privind pe disidentul anticomunist Gheorghe Ursu”, anunţă miercuri Ministerul Public.
Comform sursei citate, în 19 septembrie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înscrisuri conţinând date şi informaţii, însoţite de detalii tehnice apreciate ca absolut relevante şi necesare înţelegerii datelor prezentate, referitoare la fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, acestea fiind completate pe 26 octombrie cu o serie de noi documente.
”Totodată, în vederea documentării imparţiale şi competente a realităţilor regimului comunist, cu precădere în ceea ce priveşte funcţionarea aparatului de represiune a acestuia, dar şi a celorlalte instituţii ale regimului, PÎCCJ a solicitat acordarea sprijinului ştiinţific al Academiei Române, prin intermediul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, precum şi al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în calitatea sa de agenţie guvernamentală specializată în investigarea crimelor comunismului. Astfel, la data de 20 octombrie 2023, a fost înaintat Materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoţit de un material sintetic referitor la cazuistica şi încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989”, precizează Ministerul Public.
Conform instituţiei, aşa cum se evidenţiază în cererea de revizuire, faptele şi împrejurările noi relevante din aceste materiale susţin o cu totul altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă şi se circumscriu adevărului istoric, care a stabilit că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate şi regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilităţii sale şi disimulând represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliţie, ca paravan al acţiunilor de poliţie politică.
