Între rafturi și realitate stă lupta micilor producători pentru supraviețuire în era retailului de masă
Într-o lume în care hipermarketurile dictează prețurile și condițiile, producătorii din industria alimentară trag un semnal de alarmă: dacă nu reușesc să se apropie de consumatorii finali, riscă să dispară. Prin fiecare discount de 45% oferit marilor lanțuri de retail, producătorii își diminuează marjele, implicit capacitatea de a reinvesti în afacere, de a inova, de a crește.
În această economie de suprafață, controlată de giganți, micii producători sunt presați să cedeze tot mai mult din valoarea muncii lor, ceea ce duce la pierderi în masă și, în final, chiar la faliment. Parcursul clasic spre rafturile supermarketurilor nu mai funcționează pentru toți. Schimbările de consum și explozia vânzărilor online creează teren fertil pentru cei care doresc să supraviețuiască și să prospere. Astăzi, mersul spre supermarket nu mai e soluția viabilă pentru producătorii mici și mijlocii. În timp ce marile companii negociază de pe poziții de forță, fermierii și producătorii de dimensiuni mai mici sunt forțați să găsească soluții alternative.
Cheia, spun producătorii, stă în conectarea directă cu potențialul client. Alegerea de a trece peste intermediar nu este ușoară, dar poate fi salvatoare.
Comerțul online și piețele locale: oportunități pentru micii producători
Valentin Șoneriu, administratorul unei firme integrate, a reușit să eficientizeze modelul de afaceri și să livreze produse direct din fabrică în frigiderul consumatorului. În opinia sa, succesul constă în renunțarea la colaborarea tradițională cu retailerii și în orientarea spre online.
„Viitorul este online, iar producătorii trebuie să ajungă direct la consumator dacă vor să supravieţuiască”, spune Valentin Șoneriu.
Odată cu dezvoltarea platformelor online și creșterea popularității piețelor de produse locale, micii producători au acum mai multe opțiuni la dispoziție. În loc să se bazeze exclusiv pe marile lanțuri de retail, aceștia pot să-și dezvolte propriile canale de vânzare, fie prin intermediul unui site propriu, fie prin platformele dedicate produselor locale. Prin aceste platforme, producătorii pot ajunge la o audiență mai largă, fără costuri majore și fără să fie constrânși de condițiile impuse de retaileri.
„Prin evitarea discounturilor împovărătoare și adoptarea unei strategii orientate către client, micii producători nu doar că pot supraviețui, dar pot revendica locul pe piață. Tot ce au nevoie este curajul de a face o alegere îndrăzneață, aceea de a-și controla direct viitorul și de a oferi consumatorului, accesul la produse care spun o poveste”, afirmă Șoneriu pentru zf.ro.
Adaptarea la schimbările de consum – cheia supraviețuirii
Într-o eră în care comportamentul de consum se schimbă rapid, micii producători trebuie să fie dispuși să-și asume riscuri și să iasă din zona de confort a retailului tradițional. Consumatorii moderni sunt tot mai interesați de calitate, de produse locale și de relația directă cu producătorul. Alegând calea online sau dezvoltând rețele de distribuție locale, aceștia se pot detașa de giganții care domină piața și pot crește cu adevărat pe cont propriu.
E important ca micii producători să fie creativi și să găsească soluții pentru a se evidenția pe o piață aglomerată, în care loialitatea față de produs devine crucială. Într-un fel, micii producători trebuie să fie „revoluționari” în propriul domeniu, înfruntând monopolul lanțurilor de retail prin pasiune, autenticitate și o angajament față de calitate și comunitate, cred la unison micii producători.
Problema discounturilor mari: „reducere” pentru client, povară pentru producător
În mod paradoxal, discounturile impuse de retaileri, deși avantajează consumatorul pe termen scurt, distrug adesea calitatea produselor și reduc inovația în industrie. Când un producător mic oferă reduceri mari, el sacrifică bani necesari pentru investiții esențiale: echipamente, tehnologie modernă, extinderea gamei de produse. În cele din urmă, discountul pe care îl plătește supermarketului se transformă într-o piedică de lungă durată în drumul său spre dezvoltare.
Pentru companiile mari, aceste reduceri nu sunt o problemă majoră, pentru că permit o negociere favorabilă, datorită volumului de vânzări. Însă, pentru producătorii mici, discounturile sunt o amenințare constantă, care face diferența dintre profit și pierdere.
Creditele cresc, dar finanțarea rămâne insuficientă, avertizează experții
Valoarea creditelor pentru agricultură din sistemul bancar a atins aproximativ 32 de miliarde de lei, cu o creștere anuală de 15%. Totuși, aceste credite reprezintă mai puțin de 5% din totalul creditelor pentru persoane juridice, o cifră care reflectă subfinanțarea cronică, arată datele analizate de CEC Bank.
În intervalul iunie 2023 – iunie 2024, CEC Bank a raportat o creștere semnificativă de 44% a creditelor în industria agroalimentară, atingând un sold de 7 miliarde lei. Există discuții pentru un program guvernamental dedicat terenurilor agricole, cu credite pe o durată maximă de 20 de ani, având în vedere că amortizarea unui teren agricol durează, în medie, 21 de ani în România.
În cadrul Planului Național Strategic (PNS) 2023-2027, sunt disponibile 15,8 miliarde euro, iar în 2024 au fost deschise sesiuni de proiecte de 1,8 miliarde euro. AFIR a primit aproximativ 8.000 de proiecte, însumând 3,5 miliarde euro.
Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Violeta Mușat, a anunțat că măsurile de sprijin alocate sectorului agricol din bugetul de stat au atins, de la începutul anului, valoarea de 2,3 miliarde de euro.
„Toate deciziile de la MADR sunt luate după consultarea organizațiilor de pe fiecare sector, nici o hotărâre nu se ia fără dialog”, a subliniat Mușat, care a adăugat că MADR colaborează activ cu procesatorii pentru proiectul de plafonare a adaosului comercial, pregătind întâlniri și consultări cu retailerii, pentru a dezvolta un proiect care va fi pus în dezbatere publică. Ministerul propune ca, până în 2025, să atingă ținta de a iriga 2,6 milioane de hectare și să continue programele de sprijin în agricultură.
Cu toate acestea, Szabolcs Ilyes, executive manager, RegioConsult precizează că: “Cea mai mare problemă cu finanţările europene este impredictibilitatea. Câteodată, am feelingul că instituţiile statului fac o competiţie între ele, cum să finanţeze nişte direcţii, dar nu într-un mod foarte bine gândit. Pare că nimeni nu comunică în ţara asta – ce vreau să lansez, ce vreau să finanţez, în ce domeniu. Nu ştim ce vrem să finanţăm şi din ce surse. Apetitul pentru investiţii este foarte mare, dar haosul din zona finanţărilor nu ajută pe nimeni. Există o distanţă destul de mare între cei care fac ghidurile de finanţare, condiţiile de eligibilitate şi de punctaj şi realitatea din teren, iar uneori regulile se schimbă din mers”.
România e un gigant agricol cu provocări majore: Îmbătrânirea fermierilor și necesitatea modernizării
România se situează pe locul cinci în Uniunea Europeană după suprafața agricolă, cu 13,5 milioane de hectare, și pe locul șapte în funcție de valoare producției. Deși agricultura contribuie cu mai puțin de 5% la PIB, sectorul rămâne un pilon vital al economiei, având un potențial semnificativ de creștere. În România, în agricultură sunt 3,5 milioane de muncitori, reprezentând peste o cincime din forța de muncă, spun datele INS. Totuși, prezența masivă a fermelor mici, 90% din exploatații având sub 5 hectare, plasează agricultura românească în zona subzistenței.
Agricultura românească a fost marcată de trei ani de secetă, criză logistică generată de conflictul din Ucraina și instabilitatea ratelor dobânzilor. Fără specialiști, mulți fermieri spun că lucrează cu ce găsesc, adică iau un contabil pe care îl învață cum e cu domeniul agricol. Doar 60% dintre fermieri recomandă copiilor sau altor rude să urmeze o afacere în domeniu.
George Bădescu, director executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România a declarat pentru ziarulfinanciar.ro că, în ultimul timp, “agricultura a beneficiat de 2% din PIB în contextul în care contribuţia agriculturii la PIB este de 4%. Comerţul alimentar a fost unul dintre principalele motoare ale acestei tendinţe. Pot exista cazuri în care producătorii, procesatorii să se simtă nedreptăţiţi, dar există instrumentul numit piaţă. Zona industriei alimentare este extrem de competitivă în Europa”.
Concluzia este că a crescut consumul, trendul este de a consuma un produs „curat“, iar preţul trebuie să reflecte munca producătorului, cheltuielile, utilităţile. E adevărat că, pentru tinerii de azi, nu mai este cool să fie fermieri, să fie producători locali într-o
afacere mică sau mijlocie, dar această mentalitate poate fi schimbată, spun specialiștii în domeniu, prin educaţie antreprenorială, prin branding și marketing.
