Echipamentele moderne sunt comori fără cheie, lăsate în cutii nedesfăcute
Într-o epocă în care tehnologia medicală a evoluat rapid, România se confruntă cu o dilemă paradoxală: avem aparatură performantă, dar lipsesc specialiști capabili să o folosească eficient. În multe spitale și clinici, echipamentele de imagistică de ultimă generație, cum ar fi RMN, CT sau ecografe, rămân subutilizate sau, uneori, chiar nefolosite, din cauza deficitului de medici radiologi și specialiști în imagistică medicală. Aceste aparate, folosite corect, ar putea transforma modul în care se face diagnosticarea și prevenirea bolilor grave, precum cancerul, bolile cardiovasculare și neurologice.
Această problemă nu este doar o frustrare pentru pacienți, care așteaptă mult prea mult pentru a obține o investigație, ci și un adevărat eșec în maximizarea investițiilor publice în sănătate. Deși statul și instituțiile private au reușit să achiziționeze echipamente moderne, lipsa personalului calificat anulează beneficiile acestor investiții. În esență, e ca și cum ai avea o mașină de curse de Formula 1, dar nu ai pilotul potrivit. Locurile limitate de la rezidențiat, concurența pe care o fac sistemului public de sănătate, centrele private sunt principalele motive care fac să sufere sistemul de stat.
De ce se întâmplă asta și unde se produce fractura? Spre ce instituție trebuie să ne uităm? Deocamdată, vedem doar bolnavi care aleargă între spitale de stat, sperând la o programare gratuită, care poate veni în luni de așteptare sau merg la o clinică privată și își rezolvă investigația contracost.
Pentru pacienți, această criză de specialitate are consecințe grave. Timpul de așteptare pentru o investigație imagistică înseamnă și întârzieri în diagnosticare și tratament. În multe cazuri, asta înseamnă avansarea unei boli care ar fi putut fi tratată eficient, dacă ar fi fost descoperită mai devreme. Noi avem o mare problemă cu această diagnosticare precoce, care este crucială în cazul unor boli, precum cancerul. Fiecare lună de întârziere, poate reduce semnificativ șansele de supraviețuire ale unui pacient. Dincolo de asta, intervine și presiunea mai mare asupra sistemului de sănătate, o boală avansată presupune tratamente mai multe și mai costisitoare.
Ascultam declarația președintelui Societății Române de Radiologie și Imagistică Medicală, dr. Radu Baz, care atrăgea atenția asupra acestei situații hilare: spitale cu aparatură de radiologie și imagistică medicală de ultimă generație, dar fără specialiști care să le folosească. Este o situație care se întâlnește în tot mai multe unități sanitare de stat, spunea medicul Baz. Medicii, asistenții și tehnicienii de radiologie migrează spre centrele private, iar spitalele rămân fără personal, cu folia pusă pe aparatură. Radu Baz dădea exemplul Spitalului Municipal din Medgidia, unde e nevoie de 8 specialiști, dar sunt doar 2 radiologi pentru echipamentele noi din dotarea unității.
E o certitudine dureroasă faptul că multe spitale nu au imagistică radiologică în secțiile de urgență, radiologii dictează cazurile de la Departamentul de radiologie pe dispozitive de urgență. Medicul Baz a exemplificat cu situația de la Spitalul Clinic Județean din Constanța unde, în 24 de ore, radiologii au dictat 220 de raze X, 70 de ecografii și 45 de CT.
Radiologia – o profesie de „nișă”
Radiologia este adesea considerată o specialitate „de nișă”, deși ceea ce fac radiologii reprezintă punctul de plecare al identificării problemei medicale, de la oncologie și ortopedie până la neurologie și cardiologie. Știm bine, ei „văd” și interpretează datele pentru a oferi un diagnostic precis. Acest proces este esențial în aproape toate ramurile medicinei.
Cu toate acestea, formarea unui radiolog durează aproximativ 5 ani după absolvirea facultății de medicină, iar specializarea este una dintre cele mai solicitante, din punct de vedere tehnic și intelectual. În plus, atractivitatea radiologiei este diminuată de salariile care, deși au crescut în ultimii ani, nu sunt suficient de competitive, ca să oprească exodul pecialiștilor de la stat la privat sau în străinătate.
România se află într-un moment critic în care are ocazia să transforme radical sistemul său de sănătate. Bani sunt, vin din PNRR și din alte programe europene. Dar aparatur medicală performantă este doar o parte a soluției, cealaltă parte, cea mai importantă, este factorul uman. Echipamentele de imagistică de ultimă generație vor continua să fie simboluri ale unor investiții incomplete, pe care se va așterne praful și uzura morală, în vreme ce pacienții vor continua să sufere, din cauza unui diagnostic tardiv. Avem o problemă profund umană, nu doar tehnologică, iar aceasta se va rezolva, atunci când nu vom mai vedea doar cifre, ci și oameni. Pentru că, în spatele statisticilor, sunt oameni!