Articolul oferă exemple specifice și descrie situațiile într-un mod sarcastic și direct, punând accent pe corupție și nepotism.
Foști și actuali premieri, Ionel Ciucă și Marcel Ciolacu sau nume cunoscute precum Adrian Tărău (fiul fostului prefect de Bihor), Valetina Cobzăreanu (ministru consilier la Zagreb), Niels Schnecker și Iulia Schnecker (sinecuriști la CFR SA și Ministerul Transporturilor) Emanuel Ioana (l-a înlocuit pe Gabriel Țuțu la conducerea Romarm) Simona Cezara Steriu (de mai bine de 8 ani în Los Angeles pe funcția de consul economic al României) Mihaela Savu (soția lui Gheorghe Savu fost șef al DGIA actual consilier Damen) sunt menționate în dezvăluirile publicate de Liviu Alexa.
În contextul actual, observăm o tendință alarmantă a presei majore de a neglija analizele profunde și investigațiile, preferând în schimb să publice rapid informații oferite de partide politice sau servicii secrete. Această practică subliniază o problemă mai amplă care caracterizează peisajul politic românesc: exploatarea sistemului guvernamental pentru câștig personal.
Politicienii, în mod frecvent, promovează ideea austerității și necesității de a „strânge cureaua”, în timp ce, paradoxal, își plasează rudele și cunoscuții în poziții guvernamentale bine plătite. Acest fenomen de nepotism și corupție este vizibil în structurile vaste și complexe ale statului român, care includ peste 500 de agenții guvernamentale, autorități de stat, consilii, fonduri și alte instituții.
Un exemplu notabil este existența unui „Centru Național de Învățământ Turistic”, care pare să fie mai mult o invenție a politicienilor decât o necesitate reală. Această agenție, ca multe altele, pare să servească mai mult intereselor politice decât nevoilor cetățenilor.
De asemenea, articolul scoate în evidență poziții precum „referent marketing”, „șef verificare proiecte”, „director monitorizare proiecte” și multe altele, care par să fie mai mult titluri fără un scop clar, decât roluri esențiale în cadrul administrației. Aceste posturi, ocupate adesea de persoane apropiate clasei politice, reprezintă o povară financiară semnificativă pentru bugetul de stat.
Un caz specific discutat este Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), o instituție care, în teorie, ar trebui să se ocupe de diplomația comercială a României și de stimularea comerțului internațional. În practică, însă, ARICE pare să fie mai degrabă un adăpost pentru sinecuri și interese politice, decât un organ eficient de promovare comercială.
Articolul oferă și exemple de persoane implicate în aceste practici de nepotism și corupție, subliniind discrepanțele dintre declarațiile lor de avere și stilul de viață real, precum și conexiunile politice care le-au facilitat accesul la aceste poziții.
În concluzie, articolul critică dur sistemul politic și guvernamental românesc pentru modul în care este exploatat în beneficiul unui număr restrâns de persoane, în detrimentul interesului public. Această situație subliniază o nevoie stringentă de reformă și de transparență în administrarea resurselor și posturilor guvernamentale.
