Liderii europeni ar fi încântați să aibă „o Turcie mai ușoară”, în timp ce Rusia ar putea pierde un parteneriat economic și diplomatic important în cazul în care liderul turc nu câștigă alegerile duminică, scrie NY Times.
Alegerile prezidențiale de duminică din Turcia sunt urmărite cu atenție în capitalele occidentale, mai ales de către NATO și Kremlin, în condițiile în care de acest rezultat depinde rolul de mediator al Turciei în relațiile complexe și adesea supărătoare dintre partide.
Bucurie în Occident, lacrimi la Kremlin
În condițiile în care președintele Recep Tayyip Erdogan se află în urma contracandidatului său, Kemal Kilicdaroglu, în sondajele recente, perspectiva că liderul turc ar putea pierde alegerile îngrijorează Kremlinul și dă speranțe Orientului.
În mod oficial, Occidentul nu vorbește despre preferințele sale, asta pentru a nu fi acuzați că se amestecă în politica internă a Turciei. Dar nu este un secret că liderii europeni, ca să nu mai vorbim de administrația Biden, ar fi încântați dacă domnul Erdogan ar pierde alegerile.
După cum a declarat vineri Carl Bildt, fostul prim-ministru suedez, „Cu toții vrem o Turcie mai ușoară”, un membru strategic important al NATO care, sub conducerea lui Erdogan, a devenit un partener din ce în ce mai problematic pentru Uniunea Europeană, care a abandonat în mare parte ideea aderării Turciei.
Rusia, de asemenea, are o mare influență asupra rezultatului alegerilor. Sub conducerea domnului Erdogan, Turcia a devenit partenerul comercial indispensabil al Rusiei și, uneori, un intermediar diplomatic, o relație care a căpătat o importanță și mai mare pentru Kremlin de la invazia din Ucraina.
De-a lungul celor 20 de ani la putere, Erdogan a urmărit o politică externă nealiniată care i-a frustrat frecvent pe aliații săi occidentali și a oferit o deschidere diplomatică binevenită pentru Moscova.
Pentru a-l ajuta pe Erdogan, Rusia a vândut petrol mai ieftin Turciei
Prin refuzul de a aplica sancțiunile occidentale asupra Moscovei, Erdogan a contribuit la subminarea eforturilor de a izola Kremlinul și de a-l lipsi de fonduri pentru a susține războiul. În același timp, economia turcă, care se poticnește, s-a înfruptat recent din petrolul rusesc la prețuri foarte reduse, ajutându-l pe Erdogan în încercarea sa de a obține un al treilea mandat de cinci ani.
Erdogan și-a iritat și mai mult aliații prin blocarea candidaturii Suediei la aderarea la NATO, insistând ca Stockholm să predea mai întâi zeci de refugiați kurzi din țară, în special din Partidul Muncitorilor din Kurdistan, pe care atât Ankara, cât și Washingtonul îi consideră o organizație teroristă.
În sens mai larg, pentru Uniunea Europeană și Washington există sentimentul puternic că Turcia sub conducerea lui Erdogan s-a îndepărtat tot mai mult de valorile și normele europene, cum ar fi statul de drept și libertatea presei.
Kaja Kallas, prim-ministrul Estoniei, a declarat într-un interviu că NATO și Uniunea Europeană au privit alegerile în mod diferit.
Este o alianță de apărare, a spus ea, iar „Turcia este unul dintre aliații care are mari capacități militare” pentru a ajuta NATO într-o parte cheie a lumii. „Așa că nu cred că se schimbă ceva în NATO în această privință, indiferent cine câștigă alegerile”.
Pentru NATO, bineînțeles, speranța este că o schimbare de conducere în Turcia va pune capăt impasului privind aprobarea aderării Suediei la alianța militară, în mod ideal înainte de summitul de la Vilnius, Lituania, din iulie.
La Washington, deriva domnului Erdogan spre autoritarism, legăturile sale cu președintele Vladimir Putin din Rusia și disputele sale cu NATO au exasperat oficialii – și chiar i-au determinat pe unii membri ai Congresului să sugereze că Turcia ar trebui să fie alungată din alianța NATO.
În timp ce Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO au de câștigat de pe urma unei victorii a opoziției, Putin este cel care pierde dacă Erdogan este înlăturat.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
