Oamenii de știință au readus la viață un vierme care a fost înghețat în urmă cu 46.000 de ani – într-o perioadă în care mamuții lânoși, tigrii cu dinți de sabie și elanii uriași încă cutreierau Pământul, transmtie CNN.
Viermele rotund, dintr-o specie necunoscută până acum, a supraviețuit la 40 de metri sub suprafață, în permafrostul siberian, într-o stare latentă cunoscută sub numele de criptobioză, potrivit lui Teymuras Kurzchalia, profesor emerit la Institutul Max Planck de Biologie Celulară Moleculară și Genetică din Dresda și unul dintre oamenii de știință implicați în cercetare.
Organismele aflate în stare criptobiotică pot suporta absența completă a apei sau a oxigenului și pot rezista la temperaturi ridicate, precum și la îngheț sau la condiții de salinitate extremă. Ele rămân într-o stare „între moarte și viață”, în care ratele lor metabolice scad până la un nivel nedetectabil, a explicat Kurzchalia.
În urmă cu cinci ani, oamenii de știință de la Institutul de probleme fizico-chimice și biologice în știința solului din Rusia au descoperit două specii de viermi rotunzi în permafostul siberian.
Unul dintre cercetători, Anastasia Șatilovici, a reînviat doi dintre viermi la institut prin simpla lor rehidratare cu apă, înainte de a duce aproximativ 100 de viermi la laboratoare din Germania pentru analize suplimentare, transportându-i în buzunar.
După ce au dezghețat viermii, cercetătorii au folosit analiza cu radiocarbon a materialului vegetal din eșantion pentru a stabili că depozitele nu au mai fost dezghețate de acum 45.839 – 47.769 de ani.
Dar, cu toate acestea, ei nu știau dacă viermele era o specie cunoscută. În cele din urmă, analiza genetică efectuată de oamenii de știință din Dresda și Köln a arătat că acești viermi aparțineau unei specii noi, pe care cercetătorii au numit-o Panagrolaimus kolymaenis.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că P. kolymaenis împărtășea cu C. elegans – un alt organism folosit adesea în studiile științifice – „un set de instrumente moleculare” care i-ar putea permite să supraviețuiască criptobiozei. Ambele organisme produc un zahăr numit trehaloză, ceea ce le-ar putea permite să reziste la îngheț și deshidratare.
„Să vezi că aceeași cale biochimică este folosită la o specie care se află la 200, 300 de milioane de ani distanță, este cu adevărat surprinzător”, a declarat Philipp Schiffer, liderul grupului de cercetare de la Institutul de Zoologie al Universității din Köln și unul dintre cercetătorii implicați în studiu. „Înseamnă că unele procese din evoluție sunt profund conservate”.
Și, a adăugat Schiffer, există și alte informații utile care pot fi obținute prin studierea acestor organisme.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
