La Seara Regală în onoarea Corpului Diplomatic acreditat la București, ce a fost găzduită la Sala Tronului de la Palatul Regal, Majestatea Sa Custodele Coroanei Române și-a reafirmat angajamentul ferm ca Republica Moldova să urmeze aceeași cale prin care România a ajuns în NATO și în UE.
Prima recepție de acest fel a avut loc acum 156 de ani, în Sala Tronului din Palatul Regal de atunci, și a fost găzduită de Principele Suveran Carol I, în primul său an de domnie. După aceea, în preajma fiecărui An Nou, Regii Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai I au păstrat tradiția onorării legăturilor diplomatice dintre România și țările lumii. După o întrerupere de cinci decenii, Regele Mihai I a reluat tradiția Serilor Regale anuale ale Corpului Diplomatic în decembrie 1997, la București. Majestatea Sa Custodele Coroanei a găzduit aceste evenimente începând din anul 2009. Serile au avut loc la Sala Regilor de la Palatul Elisabeta, în Holul de Onoare al Castelului Peleș și, din anul 2016 încoace, la Sala Tronului din Palatul Regal.
Evenimentul din această seară a început cu intonarea Imnului Regal, de către Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale. Pe urmă, a urmat discursul Custodelui Coroanei Române și discursul Nunțiului Apostolic, Decanul Corpului Diplomatic străin din România, arhiepiscopul Miguel Maury Buendía. A fost prezent la eveniment Alteța Sa Regală Principele Consort. La finalul discursurilor, Custodele Coroanei și Principele Consort au salutat pe ambasadorii și pe înalții demnitari prezenți în Sala Tronului, potrivit romaniaregala.ro.
La seara regală au luat parte Alteța Sa Regală Principesa Sofia, reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, membri ai Parlamentului României, reprezentanți ai Guvernului și ai Ministerului Afacerilor Externe, șefi ai misiunilor diplomatice bilaterale și multilaterale acreditate în România și membri ai Casei Majestății Sale.
Discursul Majestății Sale Margareta Custodele Coroanei Române
„ Domnule Decan al Corpului Diplomatic, Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor,
Vă sunt recunoscătoare pentru participarea voastră la adunarea din această seară, care continuă tradiția recepției anuale a Corpului Diplomatic, în Capitala țării, încă din zilele lui Carol I în secolul al 19-lea. Aceasta a fost una dintre primele tradiții pe care le-a reluat tatăl meu, după căderea dictaturii comuniste.
De asemenea, aș vrea să transmit admirația mea față de voi toți, pentru devotamentul în promovarea și consolidarea relațiilor dintre România și țările pe care le reprezentați. Și, într-un an în care eu și soțul meu am întreprins un număr semnificativ de vizite și misiuni în străinătate, doresc în mod special să amintesc despre vizita la Sfântul Scaun și primirea noastră de către Papa Francisc, luna trecută. A fost un prilej de a reitera angajamentul nostru pentru protejarea tuturor cultelor religioase din țara noastră. Aș dori să mulțumesc Nunțiului Apostolic, Decanul Corpului nostru Diplomatic, pentru aportul său în succesul vizitei.
Excelențele Voastre,
Știu că unii dintre voi, cei care reprezentați națiuni din afara continentului european, sunteți preocupați de multe dificultăți, cum ar fi consecințele economice ale pandemiei sau combaterea efectelor crizei climatice și creșterea prețurilor la hrană și energie. Nu vreau să dau impresia că aceste dificultăți sunt mai puțin semnificative decât problemele din Europa. Cu toate acestea, sper că veți înțelege de ce mă concentrez în această seară asupra războiului și a situației umanitare catastrofale de la granițele noastre.
Nu este nevoie să vă reamintesc gravitatea excepțională a actualei noastre situații de securitate. Pentru că toate ipotezele optimiste pe care le-am făcut sunt acum puse sub semnul întrebării. Departe de a fi eliminat, războiul a revenit în Europa. Din nou, trebuie să ne confruntăm pe continentul nostru cu crime în masă. Din nou, un conducător neagă principiul egalității în drepturi a celorlalte națiuni și chiar pune sub semnul întrebării dacă anumite state ar trebui să continue să existe. Și, din nou, unii încearcă să recreeze imperii și sfere de influență.
Toate acestea vă sunt cunoscute. Așadar, aș dori să subliniez anumite aspecte ale crizei din Ucraina care merită o atenție sporită, în această seară.
În primul rând, comunitatea națiunilor occidentale, care se întinde cu mult dincolo de Europa, a făcut față în mod excepțional acestei provocări și și-a dovedit rezistența și durabilitatea. Ucraina a reușit să-și apere independența deoarece soldații și cetățenii ei curajoși au primit sprijin de la multe alte națiuni din întreaga lume. Milioane de refugiați ucraineni au găsit adăpost temporar în toată Europa, fără cerințele de control al imigrației sau alte formalități.
Românii și ceilalți europeni care se învecinează cu Ucraina își pot desfășura acum viața de zi cu zi datorită protecției oferite de Alianța Nord-Atlantică. Unul dintre cele mai puternice mesaje pe care Alianța le-a adoptat vreodată este sloganul „Noi suntem NATO”. Într-adevăr, toți suntem NATO, pentru că Alianța ne asigură independența și existența pașnică. Și unde am fi fără Uniunea Europeană? Este instituția care coordonează menținerea economiei ucrainene distrusă de război pe linia de plutire și singurul organism capabil să gestioneze imensa răspundere a reconstrucției economice a Ucrainei, atunci când războiul se va termina.
Cei care au început acest război au crezut că suntem divizați. Le-am dovedit că au greșit, iar aceasta este o realizare fundamentală.
A doua observație a mea este că, pe măsură ce rezistăm agresiunii, instituțiile-cheie care ne protejează securitatea și prosperitatea se schimbă și ele. Deși majoritatea țărilor care se aflau în spatele Cortinei de Fier au fost membre ale UE și NATO timp de aproape două decenii, din motive în mare parte istorice, centrul de greutate al ambelor instituții, luarea deciziilor politice și preocupările lor au rămas concentrate în Vestul continentului.
Războiul din Ucraina a îndreptat acum irevocabil atenția către Europa Centrală și de Est, parțial pentru că aici sunt cele mai mari nevoi și pentru că viitorul continentului nostru va fi decis aici. Această schimbare a centrului de greutate este de proporții și semnificații istorice și ar trebui să o apreciem, pentru că este o ajustare absolut necesară, atât pentru NATO, cât și pentru Uniunea Europeană, o transformare care ne asigură că aceste instituții reprezintă un continent cu adevărat unit.
Pentru România și pentru alte țări-cheie din regiune, cum ar fi Polonia, această nouă realitate înseamnă că vocile noastre vor fi mai bine auzite, dar ea implică și responsabilități mai mari în formarea și susținerea unui consens european și a unei contribuții mai mari la securitatea și stabilitatea continentală. Sunt mândră de rolul jucat de România în acest proces, inclusiv de găzduirea recentă a reuniunii ministeriale NATO de la București. Și sunt sigură că veți vedea europenii centrali și de est având pe viitor așteptări mai mari și exercitând o voce mult mai puternică, atunci când dezbaterea despre reconstrucția Ucrainei va începe cu seriozitate.
Doamnelor si domnilor,
Ultimul meu punct de vedere se referă la angajamentul serios pe care trebuie să-l luăm cu toții față de vecinătatea noastră estică. Salut decizia de a acorda Ucrainei și Republicii Moldova statutul de candidat la aderarea la UE. Știu că acest lucru nu a fost ușor, că aderarea nu va veni curând și că se așteaptă mult, foarte mult, de la aceste două națiuni. Totuși, acceptarea principiului că, într-o zi, aceste două țări vor adera la UE este vitală, nu numai pentru securitatea lor, ci și pentru siguranța noastră.
Granițele noastre de est nu vor cunoaște pacea decât dacă acestor două națiuni li se va permite să trăiască în pace. Și, așa cum am descoperit cu toții din propria noastră experiență, Ucraina și Republica Moldova nu își vor găsi pacea decât dacă vor face parte din familia noastră; este foarte simplu.
Noi, în România, avem un interes deosebit pentru Republica Moldova, nu numai datorită legăturilor istorice și omenești evidente, ci și pentru că vulnerabilitățile serioase ale Moldovei pot fi ușor exploatate pentru a submina atât Ucraina, cât și România, în viitor.
Eu și soțul meu am fost recent în Republica Moldova și vă pot spune fără echivoc că liderii de la Chișinău sunt cu adevărat angajați în integrarea europeană. Cu toate acestea, ei se luptă zilnic cu tentative de destabilizare și cu o îngrijorătoare sărăcie. Chiar dacă războiul din Ucraina se va sfârși curând, puteți fi siguri că încercările de destabilizare a Moldovei nu vor dispărea ci, paradoxal, vor crește. A fi siguri că Republica Moldova rămâne ferm angajată în politica sa de integrare europeană este o parte inseparabilă a efortului ca Ucraina să îzbândească în apărarea sa; cele două sunt fețele aceleiași monede.
Așa cum Regele Mihai s-a angajat cu zeci de ani în urmă într-o campanie pentru a-i convinge pe partenerii noștri că locul natural al României a fost în NATO și UE, mă angajez astăzi să fac tot ce îmi stă în putere pentru ca Republica Moldova să reușească să urmeze aceeași cale. Voi promova, de asemenea, eforturi mai ample de a spori securitatea regională a Mării Negre, încurajând eforturile de integrare ale Georgiei, în anul viitor.
Domnule Decan al Corpului Diplomatic,
Excelențele Voastre,
Doresc să vă transmit din nou aprecierea mea tuturor, pentru prietenie și solidaritate. Cred că Europa va ieși din acest război unită și poate chiar întărită în hotărârea de a-i respinge pe cei care încă mai gândesc în termeni de imperialism, state clientelare și sfere de influență.
Și sunt convinsă că, atunci când ne vom întâlni din nou, anul viitor, ne vom bucura și mai mult de pe urma unității țelurilor noastre.
Vă doresc toate cele bune pentru Noul An!”
Familia Regală a României a întreprins nu mai puțin de 17 vizite în Republica Moldova din 2005 încoace. Ultima vizită a avut loc în zilele de 27 și 28 octombrie 2022.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
