Un nou episod, în care Complexul Comercial Unirea Shopping Center este vizat pe post de sursă facilă de beneficii pentru descurcăreții imobiliari, se află pe rol.
Încurajați de anteriorul succes obținut, în 2018, într-un halucinant joc al despăgubirilor, patronii Stanbox Music au lansat, în același an, o nouă acțiune în instanță, solicitând noi compensații financiare consistente pentru lipsa de folosință a unor spații de reclame pe magazinul din centrul Capitalei.
În data de 12 iunie 2019, judecătoarea Iuliana Mădălina Larion de la Secția VI-a Tribunalului București a obligat, atenție, printr-o sentință care a durat 1 an de zile sa fie redactată, societatea Unirea Shopping Center S.A. (USC), să plătească reclamantei Stanbox Music peste 2,7 milioane lei, din care 2.656.628,97 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor de reclamă în perioada iunie 2015 – iunie 2018, iar 51.105,17 lei sunt obligații de plată cu titlu de cheltuieli de judecată. După apelul depus de reprezentanții USC, procesul se află în prezent pe rolul Curții de Apel București.
Încă o dată, după precedentul din 2018, judecătorii și experții numiți de instanțe sunt pe cale să îmbogățească familia Stan, în urma unei acțiuni care are ca obiect o clădire de la kilometrul zero al Bucureștiului, abandonată de Stanbox și devenită între timp o groapă de gunoi în care oamenii străzii nu o folosesc nici măcar pe post de adăpost ci doar pe post de toaletă.
Plângerile Unirea Shopping Center la instituțiile abilitate au fost ignorate, iar clienții centrului comercial sunt dezgustați de locație, fără să știe, însă, faptul că un întreg mecanism dubios, imaginat de ”băieții deștepți” ai ingineriilor imobiliare, ține în loc modernizarea zonei.
În condițiile în care noua conducere a Unirea Shopping Center S.A. a achitat integral, până la sfârșitul anului 2020, adică în plină perioadă pandemică în care mii de alte firme au beneficiat de facilități de la Stat, datoria fiscală de 41.7 milioane lei impusă de ANAF în urma controalelor efectuate asupra activității fostei echipe manageriale conduse de Carmen Palade, Magazinul Unirea, în al cărei acționariat se află și SIF Muntenia (cu 10 % din acțiuni) se află în situația absurdă în care este condamnat la plată pentru niște maldăre de gunoi cărora, chipurile, nu le-ar fi asigurat spații de reclamă.
Complex comercial etalon al Capitalei, Unirea Shopping Center a fost, până în urmă cu patru ani, o ”vacă bună de muls” pentru câțiva oportuniști notorii a vremurilor.
Pe de o parte, conform informațiilor oferite de USC, inspectorii ANAF au descoperit în cadrul controalelor de fond, pe perioada 2008-2016, o serie de contracte fictive prin care fostul managementul, reprezentat până în 2017 de Carmen Palade, și-a însușit ilegal peste 88.494.967 de lei, virate în firmele afiliate și administrate de fiul acesteia. Contractele fictive au fost co-semnate de membrii vremelnici ai conducerii societății, precum Marina Leu, Ovidiu Boțocan, Adriana Manea și Geta Dorobanțu.
Pe de altă parte, nu numai că, până în prezent societatea la care statul este acționar nu a putut recupera niciun leu din paguba totală produsă de Carmen Palade și de fostul management, dar, după cum vom arăta în cele ce urmează, în aceeași perioadă de ”grație” pentru speculanții imobiliari, a intrat și în malaxorul unei combinații de interese comerciale, susținute extrem de eficient în justiție, în urma căreia conturile i-au fost golite de 7,7 milioane lei prin invocarea unor stări de fapt extrem de dubioase și a unor documente despre care reprezentanții USC spun că pur și simplu nu există.
Jocuri duble sau jocuri de culise?
Istoria confruntării în justiție dintre patronii Stanbox și reprezentanții Unirea Shopping Center este veche, complicată și grevată de o serie de particularități care ar sări în ochii oricărui organism preocupat cu adevărat de corupția sistemică din România.
Frații Stan și-au început demersul în instanță asistați fiind de nimeni altul decât decanul Baroului București, Ion Dragne, fost nr. 2 în firma de avocatură Mușat & Asociații, una dintre primele apărute și printre cele mai mari de pe piața serviciilor de consultanță juridică de afaceri. Prodecan al baroului București din 2007, în 2010 Dragne și-a fondat propria firmă de avocatură, Dragne și Asociații, iar din 2015, după doar două decenii de carieră, a ajuns prin votul Adunării Generale Elective a Baroului București șef peste 9000 de avocați din Capitală.
Avocat costisitor prin excelență, potrivit reprezentanților The Nova Group Investments, acționarul principal al USC, Dragne i-a reprezentat pe frații Stan în dosarul acestora împotriva Unirea Shopping Center fix în aceeași perioadă în care reprezenta și Unirea Shopping Center și pe managerul de la acea vreme, Carmen Palade împotriva acționarului majoritar, TNG.
În 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) admitea recursul declarat de Stanbox, firma fraților Stan, reprezentată în proces de avocatul Dragne, și reîntorcea dosarul la Curtea de Apel București. Completul de judecători de la Curtea Supremă o avea la acea dată în componență și pe judecătoare Adriana Chioseaua, personaj contestat în mai multe dosare comerciale pentru că procesele judecate de ea se îmbinau cu interesele casei de avocatură „Mușat & Asociații“, unde a activat fiul judecătoarei, Horia Chioseaua, și unde, cum spuneam, până în 2010, numărul 2 al firmei fusese fix Ion Dragne, avocatul clanului Stanbox.
Deși acționarii majoritari ai Unirea Shopping City au atras atenția asupra stării de fapt ce contura suspiciunea incompatibilității, procesul a mers mai departe, pe principiul ”câinii latră, ursul merge”.
O ”cale de acces” în valoare de 7,7 milioane lei
Așa se face că, în 2018, Curtea de Apel București în rejudecare a obligat firmele Unirea Shopping Center, care administrează magazinul Unirea din centrul Capitalei, și Astra Nova Security (ANS), să plătească patronilor Stanbox despăgubiri de 7,7 milioane de lei pentru că, între anii 2007 – 2012, le-ar fi blocat acestora accesul la un imobil adiacent magazinului Unirea, în fapt fiind vorba de o clădire și niște spații dezafectate pe cea mai mare parte a duratei procesului, și care în prezent au ajuns depozite de gunoi și adevărate focare de infecție.
Punctul de plecare este pierdut în negurile capitalismului rapace. Stanbox Music și predecesoarea societății Unirea, Societatea Comercială pentru Desfaceri de Mărfuri Alimentare și Industriale (SCDMAI), societate controlată de statul român la acea vreme, au încheiat, în iulie 1992, un dubios contract de asociere pentru construcția unui imobil cu două nivele, compus din magazin, depozit de marfă, birou, grup sanitar și anexe.
Clădirea a fost construită fără respectarea autorizației de construire pe un teren situat în curtea interioară a magazinului Unirea, în zona de legătură cu corpul Călărași, asociații stabilind ca după finalizare clădirea să rămână în proprietatea părților, urmând ca SCDMAI să dețină doar 3% din imobil, respectiv valoarea terenului, iar Stanbox Music să aibă diferența, echivalentul valorii construcției. Conform contractului încheiat în 1992, clădirea urma să fie exploatată de Stanbox Music. Circumstanțele încheierii acestei asocieri sunt învăluite în mister, iar nerespectarea condițiilor de construire indică o conivență ilegală între reprezentanții de stat din acea vreme și frații Stan. Potrivit datelor de la instanță, în 1997, la trei ani după finalizarea construcției, reprezentanții SCDMAI și Stanbox Music au încheiat un alt controversat contract, de data aceasta pentru vânzarea unui teren în suprafață de 160 metri pătrați, aferent acestei construcții edificate de către Stanbox Music. De asemenea, contractul a avut ca obiect și vânzarea unui teren aflat în proprietate comună forțată și perpetuă, în suprafață de 151 metri pătrați, reprezetând căi de acces la terenul de 160 metri pătrați, căi de acces pe intrarea din strada Mămulari.
Imobilul în cauză și vânzarea terenului aflat în proprietate comună forțată și perpetuă au reprezentat găselnițele unei rețete extrem de elaborate, prin care patronii Stanbox s-au pregătit să dea în justiție, așa cum vom vedea în cele ce urmează, tunul financiar pe care nu îl reușiseră în activitățile lor comerciale curente.
Reprezentanții USC au invocat încă de la începutul litigiului faptul că imobilul pentru care frații Stan au pretins suma considerabilă era ilegal, nu a fost intabulat și nu a respectat nici autorizația de construcție.
”Firma care cere 5 milioane de euro de la Unirea Shopping Center pentru un spațiu de 160 mp, închis timp de 12 ani, deține practic, prin această manevră controversată, cea mai scumpă locație din București” – se arătă, în 2018, într-un comunicat al centrului comercial aflat în centrul Capitalei. „Înainte de privatizare, în anii ’90, în curtea interioară a magazinului Unirea a apărut o clădire misterioasă pe două niveluri, deși firma care trebuia să o construiască avea autorizație provizorie pentru o clădire fără fundație pe un singur nivel. Timp de 13 ani, până în 2005, în această clădire a funcționat ilegal SC Stanbox Music SRL, fără un racord propriu la gaze, fără aviz ISU, fără autorizații, ignorând complet legea. Mai mult, Stanbox nu este proprietara clădirii pentru care pretinde despăgubiri pentru lipsa de folosință. De asemenea, clădirea nu a fost intabulată și nu respectă autorizația de construcție, fiind o construcție ilegală. Unirea Shopping Center a făcut plângeri la instituțiile abilitate, reclamând situația de fapt, iar SC Stanbox Music SRL a abandonat clădirea și a căutat o metodă de a obține fraudulos bani de la centrul comercial“, se menționa în 2018 prin un comunicat al TNG-The Nova Group, compania acționar majoritar la Unirea.
Reprezentanții USC au arătat în instanță faptul că frații Stan folosesc pe post de fals motiv refuzul accesului reprezentanților Stanbox în clădirea construită ilegal, considerând că petenții pur și simplu vor să forțeze înțelegerea anterioară, cea statuată prin contractul nr. 166/14.05.1997 încheiat între Stanbox Music SRL și Unirea Shopping Center S.A., care reglementa clar faptul că accesul la locația din complexul comercial se va realiza prin strada Mămulari, și nu prin strada Negru Vodă.
Tot în 2018, jurnaliștii României Libere descriau un tablou incredibil, care întregea imaginea de ansamblu a întregii operațiuni: ”atunci când afacerile au început să le-o ia la vale, frații Stan au mers până într-atât încât au pus lacăte pe ușile magazinului lor, pretinzând, din nou, că magazinul nu le poate funcționa dacă nu au acces auto prin strada Negru Vodă, nu doar prin strada Mămulari. Ca atare, au cerut instanțelor de judecată să li se accepte despăgubiri de circa două milioane de euro (…) deși dreptul de proprietate asupra construcției aflată în curtea interioară a magazinului Unirea este intabulat în favoarea societății Unirea Shopping Center S.A. încă din data de 01.07.2002, conform actelor emise de A.N.C.P.I. – Biroul de Carte Funciară Sector 3”.
Generozitatea instanței, bazată pe o expertiză uluitoare
În procedura de apel, Stanbox Music a angajat experți care au majorat evaluarea despăgubirilor pretinse de frații Stan. În plină criză economică și imobiliară, experții au apreciat că activitatea Stanbox Music SRL, raportată la un spațiu de 160 mp, închis și fără racord propriu la apă și canal, spațiu asupra căruia nu deținea nici măcar acte de proprietate, ar fi valorat circa 5 milioane de euro. Expertiza imobiliară a stabilit, prin conspectarea unor articole de presă, că media chiriilor pe metrul pătrat în perioada 2007-2015, în plină criză economică și imobiliară, a fost de 257 euro/mp și a susținut că Stanbox Music SRL ar fi încasat 5 milioane de euro pentru clădirea dezafectată, pe care a abandonat-o în 2005, iar instanța pur și simplu s-a lăsat impresionată de argumentația ”specialiștilor”.
Practic, stratagema care a ”convins” judecătorul pe fond, adică sufocarea cauzei cu mii de înscrisuri, depuse la dosar de cel puțin 3-4 ori, astfel încât instanța nu mai poate în mod obiectiv sistematiza informațiile din multitudinea actelor aruncate la dosarul cauzei, a funcționat și în apel, după mai bine de 8 ani de procese, timp în care dosarul a ajuns la peste 25 de volume, adică peste 4.000 de file, fiind aproape imposibil să se mai identifice adevărul de către instanțele care încă îl mai instrumentează.
În loc de epilog
Cum spuneam, Dosarul ”Valutiștii” vs. Unirea Shopping Center este unul extrem de complicat, însă revelator, prin desfășurarea sa, în privința simptomatologiei actului de justiție în România contemporană. Vom continua în edițiile viitoare să aducem în atenția cititorilor noi amănunte referitoare la caz, arătând în același timp și cine sunt misterioșii frați Stan, care se pregătesc pentru încă o lovitură financiară instrumentată în instanță.
STATISTICĂ
7,7 milioane lei a decis Curtea de Apel București că trebuie să plătească firma Unirea Shopping Center, care administrează magazinul Unirea din centrul Capitalei, patronilor Stanbox, pentru că le-ar fi blocat acestora accesul la un imobil și niște spații dezafectate
Alte 2,65 milioane lei sunt trimise de judecătoarea Iuliana Mădălina Larion, de la Secția VI-a Tribunalului București, din conturile USC în cele ale ”valutiștilor” din familia Stan, pe motiv de lipsă de folosință a unor spații de reclame
41.7 milioane lei este datoria fiscală impusă de ANAF pe care Unirea Shopping Center a achitat-o în plină perioadă pandemică, la finele anului trecut, în condițiile în care alte societăți comerciale profitau de pe urma facilităților vremelnice
[…] că România Liberă a dezvăluit că Magazinul Unirea Shopping Center a fost obligat să achite sume colosale pentru niște maldăre […]