Atunci când Arabia Saudită și Iranul au îngropat vineri, la Beijing, securea războiului, a fost un moment care a schimbat situația atât pentru Orientul Mijlociu, modelată de rivalitatea lor veche de zeci de ani, cât și pentru influența crescândă a Chinei în regiunea bogată în petrol, scrie CNN.
Anunțul a fost surprinzător, dar așteptat. Cele două puteri regionale poartă discuții pentru restabilirea relațiilor diplomatice de aproape doi ani. Uneori, negociatorii păreau să tragă de timp, neîncrederea profundă dintre cele două țări părând de neclintit.
Discuțiile dintre Iran și Arabia Saudită se desfășurau în același timp în care negocierile dintre Iran și Statele Unite pentru a relansa acordul nuclear din 2016 eșuau. Rezultatele ambelor seturi de discuții cu Iranul păreau legate între ele – Riadul și Washingtonul au mers mult timp în pas de melc privind politica externă.
Dar se pregătește o schimbare în alianțele regionale. Relația Arabiei Saudite cu SUA a devenit tensionată în ultimii ani, în timp ce poziția Chinei a crescut. Spre deosebire de Washington, Beijingul a demonstrat o capacitate de a transcende numeroasele rivalități care traversează Orientul Mijlociu. China a creat relații diplomatice bune cu țările din regiune, impulsionată de consolidarea legăturilor economice, fără a se lăsa învățată de prelegeri occidentale privind drepturile omului.
În retrospectivă, Beijingul a fost pregătit de ani de zile să intermedieze cel mai recent progres diplomatic din Orientul Mijlociu, afectat de conflict, subliniind în același timp influența regională în scădere a SUA.
„În timp ce mulți oameni de la Washington vor considera rolul emergent al Chinei ca mediator în Orientul Mijlociu ca fiind o amenințare, realitatea este că un Orient Mijlociu mai stabil, în care iranienii și saudiții nu sar unul la gâtul celuilalt, este, de asemenea, în beneficiul Statelor Unite”, a scris vineri pe Twitter Trita Parsi, vicepreședintele executiv al Institutului Quincy, cu sediul la Washington.
Parsi susține că această evoluție ar trebui să declanșeze un moment de introspecție în ceea ce privește politica Washingtonului în Orientul Mijlociu. „Ceea ce ar trebui să îngrijoreze factorii de decizie americani este dacă aceasta devine noua normă: SUA se implică atât de mult în conflictele partenerilor noștri regionali încât manevrabilitatea noastră se evaporă și rolul nostru trecut de pacificator este cedat complet Chinei”, a adăugat el.
Sfârșitul unei ere întunecate
Acordul de vineri ar putea anunța sfârșitul unei ere însângerate în Orientul Mijlociu. Riadul și Teheranul sunt în conflict ideologic și militar de când Revoluția islamică iraniană a instaurat o teocrație șiită antioccidentală, în 1979.
Aceste tensiuni au început să escaladeze într-un război la nivelul întregii regiuni după ce invazia americană din 2003 în Irak a degenerat într-un conflict civil, atât Iranul, cât și Arabia Saudită luptând pentru influență în țara arabă bogată în petrol.
Conflictul armat care a opus militanții susținuți de Arabia Saudită și grupurile armate susținute de Iran a cuprins o mare parte din regiune în deceniul și jumătate care a urmat.
În Yemen, o campanie militară a coaliției conduse de Arabia Saudită pentru a înăbuși rebelii susținuți de Iran a declanșat una dintre cele mai grave crize umanitare din lume. În Siria, Iranul l-a sprijinit pe președintele Bashar al-Assad în timp ce acesta își brutaliza propriul popor, pentru ca apoi forțele sale să se confrunte cu rebelii susținuți de Arabia Saudită și de alte țări din Golf. Și în Liban, Iranul și Arabia Saudită au sprijinit facțiuni diferite, contribuind la o criză politică de două decenii care a avut un impact economic și de securitate uriaș asupra micuței țări din estul Mediteranei.
Relațiile diplomatice au fost întrerupte oficial în 2016, când Arabia Saudită l-a executat pe proeminentul cleric șiit saudit Nimr al-Nimr, ceea ce a determinat revoltele din Teheran să incendieze ambasada saudită.
Dar o serie de probleme economice declanșate de pandemie și de războaiele costisitoare ar fi putut eroda apetitul pentru conflict, iar oficialii saudiți și iranieni spun că sunt nerăbdători să întoarcă pagina acestui capitol întunecat.
Detensionarea pare să meargă mult dincolo de reluarea relațiilor diplomatice. Oficialii saudiți și iranieni spun că vor lucra, de asemenea, pentru a reimplementa un pact de cooperare în domeniul securității vechi de zeci de ani și pentru a revigora un acord și mai vechi privind tehnologia, precum și comerțul.
Este o veste bună rară pentru o regiune care încă se resimte din cauza rivalității lor. Rămâne de văzut cum se va concretiza acest lucru și dacă poate anula ravagiile provocate de rivalitate.
Dar analiștii spun că influența crescândă a Chinei în regiune a ajutat la acoperirea pariurilor ambelor țări, schimbând un calcul politic învechit, care făcea din capitalele occidentale locul cel mai probabil pentru acordurile regionale de împărțire a apelor.
„China este acum nașul acestui acord și, având în vedere importanța strategică a Chinei pentru Iran, acest lucru are o greutate imensă”, a declarat pentru CNN Ali Shihabi, un analist saudit familiarizat cu gândirea liderilor saudiți.
„Dacă Iranul ar încălca acest acord, își va afecta legăturile cu China, care și-a pus tot prestigiul în acordul tripartit.”
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
