Înalta Curte de Casație și Justiție reafirmă aplicarea principiului legii penale mai favorabile în detrimentul Curții de Justiție a Uniunii Europene
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a adoptat o decizie de mare importanță, confirmând aplicarea principiului legii penale mai favorabile în cazurile de prescripție, chiar și în contextul infracțiunilor ce implică fonduri ale Uniunii Europene. Decizia nr. 37 din 13 iunie 2024, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ, a fost publicată pe 18 iulie 2024 în Monitorul Oficial.
Judecătorii care au pronunțat hotărârea sunt Eleni Cristina Marcu, Constantin Epure, Andrei Claudiu Rus, Mircea Mugurel Selea, Adriana Ispas, Valerica Voica, Luminita Cristiu-Ninu, Lia Savonea și Mihail Udroiu. Această hotărâre, detaliată pe 80 de pagini, reprezintă o declarație fermă de suveranitate din partea ICCJ, refuzând să fie complice la încălcarea drepturilor fundamentale provocată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Contextul Deciziei ICCJ
Răspunzând unei sesizări formulate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, ICCJ a clarificat de ce decizia sa anterioară, nr. 67/2022, trebuie să se aplice inclusiv actelor de procedură dinainte de 2018. Aceasta se referă la perioada în care Codul Penal nu prevedea întreruperea cursului prescripției. CJUE ceruse instanțelor să ignore deciziile CCR pe prescripție și principiul legii penale mai favorabile în cazurile privind interesele financiare ale UE, pentru a evita riscul de impunitate.
Prin decizia 37/2024, ICCJ a demonstrat că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată uniform, indiferent de natura infracțiunii, asigurând astfel respectarea drepturilor fundamentale.
Argumentele ICCJ
ICCJ a subliniat că neaplicarea Deciziei 67/2022 ar duce la încălcarea dreptului fundamental la legalitatea incriminării și pedepsei, ceea ce contravine statului de drept. De asemenea, a evidențiat că un tratament juridic diferențiat în funcție de natura infracțiunii ar crea discriminări și inegalități.
ICCJ a contestat termenul de „risc sistemic de impunitate” folosit de CJUE, argumentând că instanțele nu dispun de criterii clare pentru a evalua acest risc, și că încercarea de a face acest lucru ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Concluziile ICCJ
În final, ICCJ a prezentat șapte concluzii privind aplicarea Deciziei 67/2022 în materie de prescripție:
- Prescripția răspunderii penale este o instituție de drept penal material.
- Normele referitoare la întreruperea prescripției sunt supuse principiului activității legii penale, cu excepția legii penale mai favorabile.
- Neaplicarea dispozițiilor interne care respectă previzibilitatea legii penale nu este compatibilă cu CEDO.
- Standardul național de protecție a drepturilor fundamentale asigură o protecție superioară celei oferite de legislația UE.
- Obligația impusă prin hotărârea CJUE nu asigură un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut de CEDO.
- Evaluarea riscului de impunitate sistemică nu poate fi făcută de instanțe fără criterii clare.
- Succesiunea de legi în timp nu trebuie să fie tratată diferit în funcție de natura infracțiunii.
Contextul Deciziei ICCJ privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazurile de prescripție
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a adoptat Decizia nr. 37 din 13 iunie 2024, în contextul unei dezbateri intense privind aplicarea principiului legii penale mai favorabile în cazurile de prescripție, în special în legătură cu infracțiunile care implică fonduri ale Uniunii Europene.
Problema prescripției și modificările legislative
În perioada 2014-2018, în România, Codul Penal a suferit modificări semnificative în ceea ce privește reglementarea prescripției. Prescripția răspunderii penale este mecanismul prin care, după trecerea unei anumite perioade de timp, o persoană nu mai poate fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea comisă. În această perioadă, nu a existat întreruperea cursului prescripției, ceea ce a generat controverse cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpați.
Deciziile CCR și intervenția CJUE
Curtea Constituțională a României (CCR) a intervenit prin Decizia nr. 297 din 2018, declarând neconstituțional articolul 155 alineatul 1 din Codul Penal, care reglementa întreruperea cursului prescripției. Aceasta a fost reconfirmată ulterior prin Decizia nr. 358 din 2022. În lumina acestor decizii, ICCJ a emis Decizia nr. 67 din 2022, stabilind că perioada în care nu a existat întreruperea cursului prescripției trebuie considerată lege penală mai favorabilă.
În 24 iulie 2023, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o hotărâre prin care solicita instanțelor române să nu aplice deciziile CCR privind prescripția și nici principiul legii penale mai favorabile în cazurile care implică interesele financiare ale Uniunii Europene, argumentând că acest lucru ar putea duce la impunitatea unui număr mare de infractori.
Decizia ICCJ din 2024
Răspunzând unei sesizări formulate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, ICCJ a emis Decizia nr. 37 din 2024, clarificând că Decizia nr. 67/2022 trebuie să se aplice inclusiv pentru actele de procedură dinainte de 2018, an în care a fost pronunțată prima decizie CCR pe această temă. ICCJ a argumentat că aplicarea deciziei CJUE ar duce la încălcarea drepturilor fundamentale garantate de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Concluziile și implicațiile deciziei
ICCJ a subliniat că neaplicarea Deciziei nr. 67/2022 ar încălca principiul legalității și ar crea inegalități în aplicarea legii penale. De asemenea, ICCJ a contestat conceptul de „risc sistemic de impunitate” utilizat de CJUE, argumentând că instanțele nu au criterii clare pentru a evalua acest risc și că o astfel de evaluare ar încălca principiul separației puterilor în stat.
