Franța continuă să piardă influență în teritoriile sale de peste mări și în zonele de interes strategic, cedând locul Chinei în regiunea Pacificului și Rusiei în Africa. Este puțin probabil ca aceste eforturi ale Beijingului și Moscovei să fie coordonate, dar este probabil să marcheze noua politică colonială emergentă a Chinei și a Rusiei, care vizează să demonteze puterea democrațiilor occidentale, notează Lansinginstitute.
În timp ce Moscova se concentrează în Africa, China caută să își maximizeze influența în Pacific
Partidul pro-independență a câștigat duminică, 30 aprilie, cel de-al doilea tur al alegerilor teritoriale din Polinezia Franceză și, pentru prima dată, va avea o majoritate stabilă pentru a guverna acest teritoriu de peste mări din inima Pacificului de Sud.
Partidul Tavini al fostului președinte Oscar Temaru a obținut 44,3% din voturi în al doilea tur de scrutin, față de 38,5% a listei conduse de actualul președinte autonomist Edouard Fritch și 17,1% pentru un fost vicepreședinte autonomist, Nuihau Laurey, care obține doar 3 mandate.
Fostul vicepreședinte autonomist Nuihau Laurey a obținut 17,2% din voturi. Lista lui Temaru se afla într-o poziție de forță înainte de turul al doilea, așteptându-se să beneficieze de o mare parte din reporturile electorale de la partidele eliminate, care au făcut toate campanie împotriva președintelui în exercițiu, care este apropiat de majoritatea președintelui francez Emmanuel Macron.
Fritch și guvernul demisionar pierd din cauza comunicării lor deficitare în timpul pandemiei Covid-19. În ciuda unei performanțe economice mai degrabă pozitive, inflația ridicată suferită de Polinezia în 2022 (8,5%) le-a fost imputată de o parte a opiniei publice din cauza unui nou TVA introdus pentru a păstra sistemul local de asigurări sociale.
Insulele se bucură de un grad mare de autonomie în cadrul Republicii Franceze. Adunarea Polineziei Franceze – formată din 57 de membri aleși pentru cinci ani – va alege președintele teritoriului în cadrul unui vot secret la mijlocul lunii mai. Acest președinte își va forma propriul guvern cu funcție executivă.
După ce au fost depășiți de alianțe și dezacorduri între 2004 și 2013, independenții nu au deținut niciodată un mandat complet de la înființarea partidului în 1977. De data aceasta însă, ei au obținut 19 locuri suplimentare și vor avea, prin urmare, o majoritate solidă pentru mandatul de cinci ani.
Temaru, fostul președinte al Polineziei Franceze, și-a păstrat poziția de cap de listă și de președinte al partidului său. El nu s-a exprimat prea mult în timpul campaniei, lăsând loc pentru Moetai Brotherson, candidat supleant la președinția teritoriului, și pentru tânăra gardă a partidului, precum deputații Tematai Le Gayic și Steve Chailloux.
Se așteaptă acum ca Tavini să îl nominalizeze pe Moetai Brotherson pentru a conduce guvernul regional cu sediul la Papeete.
Rezultatul va permite forțelor pro-independență să încerce să preseze autoritățile franceze să negocieze un referendum privind statutul teritoriului.
Capacitatea economică a Polineziei franceze nu îi permite să funcționeze independent, deoarece ar trebui să fie susținută de o economie puternică a UE sau de China, care determină politica și viitorul lui Papaete, dacă va fi independent.
Rezultatul este o lovitură joasă pentru guvernul președintelui Emmanuel Macron, care încearcă să proiecteze Franța ca o putere majoră în regiunea Pacificului datorită teritoriilor sale strategice de peste mări.
Franța a refuzat întotdeauna un referendum privind statutul Polineziei Franceze. Situația de aici repetă scenariul din jurul altui teritoriu major din Pacific, Noua Caledonie.
Polinezia Franceză
Polinezia Franceză este unul dintre cele câteva teritorii franceze de peste mări care se întind în Caraibe și Pacific și care oferă Parisului o amprentă globală de neegalat de nicio altă națiune europeană.
Votul din Polinezia a avut loc în contextul în care continuă controversele legate de o operațiune pe insula franceză Mayotte din Oceanul Indian, menită să elimine mahalalele și să oprească imigrația ilegală.
Polinezia se află în zona de interes a Chinei, de aceea este foarte probabil ca Beijingul să se amestece în provocarea separatismului în aceste teritorii franceze de peste mări. China a început să intre în insule la timp. Beijingul oferă împrumuturi generoase polinezienilor și dorește să construiască un port mare pentru navele sale comerciale și de pescuit.
Președintele Fritch a susținut în 2019 că teritoriul făcea parte din Inițiativa „Belt and Road” a Chinei. China a ales să plaseze Polinezia Franceză pe Drumul Mătăsii, a spus el.
În contextul influenței crescânde a Chinei în regiunea Pacificului, Polinezia Franceză, ca și alte state sau teritorii insulare, caută să își dezvolte propriul echilibru de putere.
În conformitate cu articolul 74 din Constituția franceză, Polinezia Franceză este un teritoriu francez de peste mări, cu un statut extins de autonomie și cu instituții proprii (președinte, guvern și adunare legislativă). Președintele Polineziei Franceze este împuternicit din punct de vedere juridic să stabilească relații externe.
Executivul polinezian întreține în special relații bilaterale puternice cu China, fără a implica neapărat statul francez. Dincolo de instituțiile oficiale, cum ar fi consulatul chinez (2007) și Institutul Confucius (2013), inițiativele de soft power conduse de autoritățile oficiale sau de asociațiile mandatate sunt utilizate la nivel local pentru a promova influența Beijingului.
Polinezia Franceză prezintă un interes strategic major pentru China. Este un spațiu maritim pivot de 118 insule între Asia și America, care acoperă o zonă de aproape 4,5 milioane de kilometri pătrați. De asemenea, poziția sa sudică face ca acest teritoriu să se preteze la toate tipurile de observare spațială și la forme moderne de conectivitate (aeriană, extraatmosferică, navigație, telecomunicații).
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
