Cele Zece Porunci, o listă de precepte religioase care, conform mai multor pasaje din Exod și Deuteronom, au fost revelate divin lui Moise pe Muntele Sinai și au fost gravate pe două table de piatră.
Poruncile sunt înregistrate aproape identic în Exod 20:2–17 și Deuteronom 5:6–21.
Redarea din Exod (Versiunea Standard Revizuită) apare astfel:
“Sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei; să nu ai alți dumnezei înaintea Mea.
Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănare vreunei lucruri care este în cer deasupra, sau pe pământ jos, sau în apele sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujești; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, pedepsind fărădelegea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam care Mă urăsc, dar arătând îndurare până la miile de neamuri care Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeul tău.
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Șase zile să lucrezi și să faci tot lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău; să nu faci niciun lucru – tu, fiul tău sau fiica ta, robul tău sau slujitoarea ta, vitele tale sau străinul care locuiește în cetățile tale. Căci în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea, Domnul a binecuvântat ziua de odihnă și a sfințit-o.
Cinstește-ți tatăl și mama ta, pentru ca zilele tale să fie lungi în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.
Să nu ucizi.
Să nu săvârșești adulter.
Să nu furi.
Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu-ți poftești soția aproapelui tău, nici robul sau slujitoarea lui, nici boul sau asinul lui, sau orice altceva care aparține aproapelui tău.”
Tradițiile diferă în numerotarea celor Zece Porunci. În iudaism, prologul („Sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei”) constituie primul element și interdicțiile împotriva zeilor falși și idolelor al doilea. Tradiția romană medievală, acceptată de Martin Luther, consideră toate aceste elemente ca una singură și păstrează numărul 10 prin separarea interdicțiilor împotriva poftelor de a dori soția altuia și poftelor de a dori posesiunile altuia. În tradițiile ortodoxe grecești și protestante reformate, prologul și interdicția împotriva zeilor falși sunt o singură poruncă, iar interdicția împotriva idolilor este a doua.
Datarea celor Zece Porunci implică o interpretare a scopului lor. Unii savanți propun o dată între secolele al XVI-lea și al XIII-lea î.Hr., deoarece Exodul și Deuteronomul leagă Cele Zece Porunci de Moise și de Legământul Sinai dintre Yahweh și Israel.
Pentru cei care consideră Cele Zece Porunci ca fiind un epitet a învățăturilor profetice, data ar fi undeva după Amos și Hosea (după 750 î.Hr.). Dacă Cele Zece Porunci sunt pur și simplu un rezumat al tradițiilor legale și preoțești ale Israelului, ele aparțin unei perioade și mai târzii.
Cele Zece Porunci conțin puțin care să fie nou pentru lumea antică și reflectă o moralitate comună Orientului Mijlociu antic. Ele sunt o descriere a condițiilor acceptate de comunitatea Israelului în relația sa cu Yahweh. Diferențele găsite în Exod și Deuteronom indică faptul că procesul de transmitere din generație în generație a adus cu sine modificări.
Creștinismul și Cele Zece Porunci
Cele Zece Porunci nu au avut o importanță specială în tradiția creștină până în secolul al XIII-lea, când au fost incorporate într-un manual de instruire pentru cei care veneau să-și mărturisească păcatele. Odată cu apariția bisericilor protestante, au fost făcute disponibile noi manuale de instruire în credință, iar Cele Zece Porunci au fost incorporate în catehisme ca parte fundamentală a instruirii religioase, în special a tinerilor.
sursa:https://www.britannica.com/topic/Ten-Commandments
