Aproximativ 244 de milioane de americani au fost chemați la vot, pentru a-și alege viitorul președinte
Dacă 5 noiembrie este ultima zi în care americanii pot vota, în practică, câteva milioane dintre ei și-au exprimat deja alegerea prin vot prin corespondență sau vot anticipat. Publicația Le Monde reamintește cum votează America.
Alegerile prezidențiale americane sunt alegeri prin vot universal indirect. Concret, alegătorii bifează căsuța de pe buletinul de vot, corespunzătoare candidatului la președinție. De fapt, însă, cetățenii desemnează cei 538 de alegători care alcătuiesc Colegiul electoral și vor vota în numele lor, după un lung proces. Pentru a fi ales președinte, un candidat trebuie să obțină voturile a cel puțin 270 dintre ei.
Fiecărui stat i se alocă un număr de alegători, echivalent cu numărul reprezentanților săi în Congres, care reunește cele două Camere parlamentare, adică un total de 535 de persoane: sunt 100 de senatori – doi pe stat – și 435 de reprezentanți, al căror număr este repartizat, în funcție de populația Statelor. La această cifră trebuie să adăugăm trei alegători majori pentru Districtul Columbia, adică orașul Washington care, ca și Capitală federală, are un statut separat și nu are nici senatori, nici reprezentanți.
Rezultatele Recensământului din 2020 au modificat componența colegiului electoral și repartizarea locurilor în Camera Reprezentanților: Texas a câștigat astfel două voturi suplimentare în Congres și, prin urmare, în Colegiul electoral pentru următorul deceniu (40 de voturi electorale), în timp ce Colorado (10), Florida (30), Montana (4), Carolina de Nord (16) și Oregon (8) au câștigat fiecare câte un loc. Pe de altă parte, șapte state au pierdut câte un vot: California (54), Illinois (19), Michigan (15), New York (28), Ohio (17), Pennsylvania (19) și Virginia de Vest (4).
Primele buletine de vot prin poștă au început să fie trimise pe 6 septembrie, în Carolina de Nord. Statele Unite ale Americii sunt un stat federal în care procesul electoral este extrem de descentralizat, organizat pe state, județe sau municipalități: niciunul nu gestionează alegerile exact în același mod, fiecare are propriul cod electoral și există variații destul de importante în managementul alegeri. La nivel local, oficialii electorali încep cu buletinele de vot pe 5 noiembrie, înainte de a aborda în cele din urmă buletinele de vot prin corespondență.
În ziua alegerilor, secțiile de votare se deschid în general între orele 5 și 7 și se închid între 18 și 20, în trei fusuri orare. Numărătoarea începe după închiderea urnelor.
În mod tradițional, agenția de știri Associated Press (AP) joacă un rol crucial în numărarea voturilor și declararea câștigătorului alegerilor americane. Ea explică că are în jur de 4.000 de corespondenți temporari în toată țara care colectează rezultate la nivel local.
Electorii sunt selectaţi în două etape. Prima parte a procesului revine partidelor politice şi poate varia de la un stat la altul. Dar, în general, partidele alcătuiesc liste cu potenţiali electori în timpul congreselor naţionale sau îi aleg printr-un vot al comitetului central al partidului. Aceste persoane pot fi „oficiali aleşi la nivelul statului, lideri ai partidelor politice la nivel naţional sau oficiali de stat care au avut o afiliere personală sau politică cu candidatul prezidenţial al partidului lor”, detaliază Arhivele Naţionale.
A doua parte a procesului are loc în timpul alegerilor, în acest caz pe 5 noiembrie. Când alegătorii fiecărui stat votează pentru candidatul la preşedinţie, ei votează pentru a selecta marii electori ai statului lor. Numele potenţialilor electori pot apărea sau nu pe buletinul de vot sub numele candidaţilor la preşedinţie, în funcţie de procedurile electorale şi de formatele de vot în vigoare în fiecare stat. Deşi preşedintele e ales de electori, votul popular este important, pentru că indică pentru care candidat doresc alegătorii să voteze statul lor, la reuniunea Colegiului electoral.
Electorii aleşi se vor reuni în fiecare stat pe 17 decembrie şi vor vota pentru preşedinte şi vicepreşedinte pe buletine separate. Au existat în decursul istoriei şi cazuri de trădare, când electorii unui partid nu au votat în colegiul electoral candidatul partidului lor, dar astfel de situaţii au fost rare şi nu au influenţat rezultatul final. Pentru a preveni însă apariţia unor astfel de „electori necredincioşi”, circa 30 de state ale SUA au adoptat legi care obligă electorii să voteze candidatul propriului partid.
