Nu pentru că aceștia ar fi crezut în strategia activiștilor profesioniști ai boicotului, care a avut totuși eficiența ei indirectă, ci pentru că au rămas, din diferite motive, în afara subiectului. „România liberă“ oferă câteva posibile explicații ale acestui eșec.
Duminică la ora 13.00, BEC raporta o prezență de 11,67 % (2.134.579 votanți) la votul pentru Referendumul pentru căsătorie. Mult prea puțin pentru a putea fi îndeplinit baremul de validare până la ultima oră la care se mai putea vota duminică seara. Prezență mai mare a fost înregistrată în Dâmbovița, Bihor, Botoșani, foarte slabă în Covasna, Harghita, Sibiu, Maramureș. În București au votat, până la ora 13, 10% (182.923) din votanți. Au fost mai mulți votanți din mediul urban (1150608) decât cei din mediul rural (983.971), cifre valabile tot pentru orele 13.00. Prezența în diaspora a fost, în unele locuri, comparabilă cu ultimele alegeri.
În aceste condiții, referendumul nu poate fi validat, iar revizuirea Constituției nu poate fi înfăptuită. Definiția căsătoriei va fi așa cum este în prezent, adică, după cum a opinat judecătorul CCR Daniel Morar, putând fi oricând interpretată în favoarea căsătoriilor homosexuale. Care ar putea fi explicațiile pentru acest eșec?
Lumi paralele
Poate că explicația de fond este că acest subiect a rămas multă vreme blocat în cearta unor minorități pro și contra demersului Coaliției pentru Familie. Tema a penetrat greu, târziu și brusc agenda mediatică și cea politică, din momentul votului din Senat din luna septembrie. Or, trei săptămâni pentru a face din această temă un subiect relevant și „curățat” de paraziții dezinformărilor pare că a fost prea puțin.
Mai ales în condițiile în care majoritatea cetățenilor români s-a decuplat puternic de la agenda mediatică și cea a partidelor. Există o certă neîncredere în toată clasa politică și în inițiativele acesteia. Mai mult, în urma repetatelor campanii agresive anti-politice, de tip #rezist, care demonizează anumiți lideri politici (Dragnea e întâmplător inamicul public nr. 1, însă dacă nu ar fi fost el, ar fi fost altcineva), există un puternic potențial de compromitere a unor subiecte prin asocierea cu acești lideri puternic antipatizați.
Lipsa unor campanii adecvate de informare
Pe acest fond, ar fi fost nevoie de campanii adecvate de informare a publicului și chiar și a credincioșilor cultelor. Campanii clare, coerente și de anvergură, care să facă greu, dacă nu imposibile, răspândirea informațiilor false cu privire la inițiativa referendumului (cetățenească), sensul și logica întrebării de pe buletinul de vot și implicațiile legale ale votului.
La nivelul partidelor politice, nici măcar nu era nevoie de o campanie pro sau contra. Era suficient să se explice clar oamenilor despre ce e vorba: de unde provine inițiativa referendumului, cine o susține, cine o respinge, care este întrebarea votată și de ce arată așa. În schimb, în ciuda promisiunilor partidului din coaliția de guvernare, campania, cel puțin la nivelul PSD, s-a rezumat la câteva clipuri video pe conținutul problematicii și zero informare.
Oricât de straniu ar suna, nici cultele nu au făcut ceea ce trebuie. Nu au existat cateheze și informări cu credincioșii pe tema familiei și a căsătoriei făcute în mod sistematic și anterior deciziei luate în Senat în septembrie. Ceea ce arată un off-side clar în care s-au aflat cultele, de vreme ce ele, spre deosebire de partidele politice, au susținut demersul Coaliției pentru Familie de la bun început, fără rezerve.
Boicotul partidelor?
Numeroase relatări din teren ne-au confirmat că în multe regiuni structurile de partid nu s-au mobilizat așa cum o fac îndeobște la alegeri. Activele de partid nu au comunicat tema, nu au popularizat referendumul, iar, acolo unde au făcut-o, au răspândit aceleași informații false anti-vot.
De altfel, chiar și Coaliția pentru Familie a denunțat, duminică, boicotul partidelor politice: „Comitetul de Inițiativă pentru promovarea propunerii legislative a cetățenilor privind revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituția României, analizând datele existente până la acest moment pentru fiecare județ, precum și informațiile comunicate de cetățenii implicați în susținerea acestui demers, semnalăm evidența dovedită a faptului că ne aflăm în fața unui boicot generalizat al tuturor partidelor politice care au votat în Parlament legea de revizuire a Constituției României, ce face obiectul prezentului Referendum.”
”Pentru toți cei care au afirmat în mod fals, într-o campanie de dezinformare fără precedent de la Revoluția din 1989, că acest referendum este al Partidului Social Democrat și al liderului său, Liviu Dragnea, devine acum evidentă, prin boicotul realizat la nivelul întregii țări de către PSD, falsitatea acestor afirmații. Acesta este dovedit și prin maniera superficială și neprofesionistă în care referendumul a fost organizat, astfel încât nici măcar date elementare privitoare la obiectul referendumului nu au fost comunicate publicului românesc”, arată în comunicat CpF.
Diversiuni validate de figuri publice cu autoritate
Toți acești factori cumulați explică succesul cu care diversiunile și hoax-urile au intoxicat la un nivel fără precedent opinia publică. Practic, pentru o largă categorie de concetățeni care altfel resping categoric ideea de căsătorii homosexuale, referendumul a fost „al lui Dragnea” și „întrebarea de pe buletine neclară”, concepută astfel încât să-l scape de pușcărie. Practic, o intoxicare similară cu otrăvirea fântânilor la revoluție. Succesul acestor diversiuni a fost asigurat de validarea acestor alegații de figuri de autoritate ca Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu, Oana Pellea, Alina Mungiu Pippidi și alții.
Ne este efectiv greu să credem că aceste personalități nu știau că întrebarea de pe buletine este conform legii cadru de organizare a referendumurilor de revizuire a Constituției. Era singura formă legală de a formula întrebarea de pe buletin. În acest sens, legea era foarte clară, nu existau ambiguități. Pentru cineva cu prestigiul și cu statutul celor menționați, a verifica minimal informațiile despre întrebarea de pe buletin era o obligație și era foarte ușor de făcut.
Răspândirea acestor afirmații false desigur că s-a suprapus cu antipatia și neîncrederea cultivate și ele peste un nivel al rezonabilității politice față de liderul PSD, Dragnea. În cuvintele chiar ale principalului lider al opoziției, Ludovic Orban: „pe orice temă importantă din societate noi nu trebuie să ne stabilim poziţiile în funcţie de poziţiile PSD şi ale lui Liviu Dragnea. Dacă Liviu Dragnea se bate cu cărămida în piept, nu înseamnă că noi trebuie să ne facem musulmani sau dacă Liviu Dragnea spune că apără pădurile virgine, nu trebuie să punem mâna pe secure şi să tăiem pădurile.” Aceste diversiuni au ținut cu succes în afara subiectului majoritatea cetățenilor României. Pentru că majoritatea nu a aderat la atitudinea de sfidare și de sabotare conștientă a democrației de tip #boicot, ci pur și simplu nici măcar nu a ajuns să-și pună problema de fond, de vreme ce percepția generalizată a fost că referendumul este despre Dragnea, nu despre căsătorie.
Adrian Papahagi, comentând pe rețelele sociale referendumul, remarca următoarele: „A fost un referendum cetățenesc, demonizat profesionist de elite bine antrenate în terorism intelectual (și plătite pentru asta) și nesprijinit în mod real de partidele politice (și nici chiar de Biserici prea mult, din câte pot observa).” 30% prezență este un prag prea îndepărtat, se pare, pentru starea actuală a societății românești.
