Grecia și Turcia sunt doi dintre cei mai vechi membri ai NATO, care au aderat împreună în 1952, dar relațiile dintre ele și tensiunile sunt anterioare alianței, iar aderarea nu a contribuit prea mult la atenuarea disputelor dintre ele.

În ultimii ani, legăturile dintre Atena și Ankara s-au deteriorat până la punctul în care unii cred că ar putea izbucni un război între ele, notează insider.

Țările ocupă un teritoriu important din punct de vedere strategic în sud-estul Europei și dispun de două dintre cele mai mari armate ale NATO, ceea ce face ca miza unei potențiale ciocniri să fie mult mai mare.

Arme din estul Mediteranei

Din cauza tensiunilor persistente cu Turcia, Grecia a fost unul dintre puținii membri NATO care a menținut cheltuielile de apărare peste obiectivul de 2% din PIB al alianței. În 2022, cheltuielile de apărare ale Greciei au fost cele mai mari din alianță ca pondere din PIB.

Deși o mare parte din cheltuielile de apărare ale Greciei au mers în mod tradițional către costurile de personal, achizițiile semnificative de echipamente în cadrul actualei sale administrații, care a preluat mandatul în iulie 2019, au făcut ca Grecia să fie, de asemenea, unul dintre cei mai mari cheltuitori de hardware din cadrul alianței. (NATO solicită, de asemenea, ca 20% din cheltuielile de apărare ale membrilor să fie destinate achizițiilor și modernizărilor de echipamente).

Grecia pune un accent puternic pe forța sa aeriană și pe flota navală, în special.

Din 2020, a achiziționat 24 de avioane Rafale de fabricație franceză, avioane de luptă multirol de generație 4,5, considerate foarte capabile și superioare din punct de vedere tehnologic oricărui avion turcesc. De asemenea, Atena modernizează 84 dintre avioanele sale F-16 la cea mai recentă configurație Viper și a solicitat să se alăture programului F-35.

Grecia intenționează să cumpere șapte elicoptere de luptă antisubmarin MH-60R și a instalat o versiune a sistemului israelian Iron Dome deasupra insulelor sale din estul Mării Egee. Sistemul este adaptat pentru a contracara flota mare de drone a Turciei.

Pe frontul naval, Grecia a cumpărat trei fregate FDI HN din Franța, cu opțiunea pentru o a patra. De asemenea, se află în etapele finale de selectare a încă patru corvete pentru marina sa navală deja considerabilă.

Grecia menține cea mai mare forță de tancuri dintre membrii europeni ai NATO – deși o parte sunt modele mai vechi – și are una dintre cele mai mari forțe de artilerie de pe continent.

Turcia, pe de altă parte, are a doua cea mai mare armată și a doua cea mai mare forță de tancuri și artilerie din NATO, după SUA.

Forța aeriană turcă este comparabilă cu cea a Greciei, dar rămâne în urmă din cauza expulzării Ankarei din programul F-35, a reținerii de către SUA a cererii Turciei de modernizare a F-16 și a concedierii a sute de piloți turci în urma unei tentative de lovitură de stat din 2016.

Multe probleme, puțină simpatie

Grecia și Turcia au fost foarte aproape de război în trecutul recent.

S-au întâlnit în timpul invaziei Turciei în Cipru în 1974, iar un conflict a fost evitat la limită în timpul crizei de la Imia din 1996. În 2020, fregatele grecești și turcești s-au ciocnit în timpul unui conflict în Mediterana de Est.

Ambele țări au pierdut avioane de vânătoare și piloți în confruntări deasupra Mării Egee de est, iar fiecare parte o acuză în mod regulat pe cealaltă de survolarea teritoriului lor în zonă.

Printre disputele lor se numără Ciprul divizat și înarmarea migranților, dar cea mai mare parte a tensiunilor lor se concentrează pe insulele din Marea Egee și din estul Mării Mediterane.

Grecia, invocând Convenția ONU privind dreptul mării, susține că sutele sale de insule din Marea Egee îi conferă drepturi asupra mării teritoriale și a zonei economice exclusive. Turcia nu a semnat UNCLOS și susține că insulele nu au aceleași drepturi teritoriale ca și continentul.

Parlamentul Turciei a autorizat o declarație de război în cazul în care Grecia își extinde apele teritoriale din Marea Egee de la cele 6 mile marine actuale până la cele 12 mile permise de UNCLOS.

Turcia cere, de asemenea, ca Grecia să demilitarizeze insulele sale din estul Mării Egee, argumentând că Atena a încălcat limitele impuse de tratat în ceea ce privește echipamentele militare care pot fi desfășurate pe acestea. Atena spune că echipamentul este în scopuri defensive.

Disputa insulară a escaladat în ultimele luni.

Erdogan a declarat în septembrie că Grecia „ocupă” insulele și că „vom face ceea ce este necesar” atunci când va fi cazul. Premierul grec, Kyriakos Mitsotakis, a declarat câteva zile mai târziu că nu se va ajunge niciodată la război, dar că dacă Ankara va ataca „va primi un răspuns absolut devastator”.

Retorica este considerată pe scară largă în Turcia ca fiind motivată politic: Atât Erdogan, cât și Mitsotakis vor avea alegeri în vara anului viitor.

Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!