Modificările vizează agresiunile de natură sexuală săvârşite asupra minorilor, dar şi alte categorii de infracţiuni, printre care se numără traficul de minori şi traficul de persoane, proxenetismul şi agresiunile sexuale împotriva minorilor, precum şi pornografia infantilă, care sunt fapte grave, care afectează în mod iremediabil integritatea fizică şi psihică a persoanelor care le cad victime, potrivit semnatarilor proiectului.
Mai precis, sclavia, traficul de persoane, traficul de minori, proxenetismul, violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, tortura și pornografia infantilă nu vor mai putea beneficia de termene de prescriere a faptelor, potrivit proiectului depus la Senat.
„În cazul altor infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale şi al altor infracţiuni de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, (…) săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului,” se arată în proiect.
Inițiatorii vorbesc însă și despre realitatea şi modul în care funcţionează investigarea şi judecarea acestor infractori, subliniind că acestea sunt, „fără doar şi poate”, argumente solide pentru măsura imprescriptibilităţii.
Pe lângă întârzierea raportării faptelor, apare, cel mai adesea în cazul infracţiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori, un alt aspect deosebit de important, acela al reţelelor organizate de trafic. În astfel de cazuri, cei care instrumentează faptele au nevoie de timp suficient pentru a putea investiga în mod corespunzător aceste dosare, iar astfel, termenele de prescripţie sunt depăşite, arată inițiatorii.
Semnatarii oferă exemplul Dosarului Ţăndărei, în care 25 de traficanţi de copii au fost lăsaţi liberi deoarece o parte dintre fapte s-au prescris, iar pentru celelalte s-au pronunţat decizii de achitare, după o anchetă de mai bine de 9 ani de la trimiterea dosarului în judecată, timp în care poliţiştii şi procurorii din România au colaborat cu cei din Marea Britanic, pentru soluţionarea acestui caz.
„Este inadmisibil ca persoane acuzate de aceeaşi faptă în două ţări diferite din Europa să primească sentinţe diferite de la instanţe naţionale – în Marea Britanic traficanţii au primit pedepse cu închisoarea, în timp ce în România, cei care au făcut parte din această reţea sunt încă liberi, condamnarea lor nemaifiind posibilă, ca urmare a prescrierii faptelor”, arată inițiatorii.
În plus, fapta de a nu anunța autoritățile în momentul în care o persoană are cunoștință despre comiterea unei infracțiuni contra vieții, incluzând și infracțiunile de natură sexuală, urmează a fi pedepsită, de asemenea, cu închisoarea.
„Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani”, se arată în proiect.
Potrivit inițiatorilor, denunţarea unor infracţiuni atât de grave, precum cele îndreptate împotriva vieţii, libertăţii şi integrităţii sexuale, cele de trafic şi de exploatare a persoanelor vulnerabile atunci când au ca victime minori, se poate realiza inclusiv cu protecţia identităţii martorilor, în condiţiile Codului de procedură penală.
Potrivit acestora, este o garanţie procesual penală oferită acelor martori care refuză să denunţe astfel de fapte, întrucât se tem de reţelele de crimă organizată care săvârşesc faptele în cauză. „Astfel, vor fi evitate situaţii cum a fost cea de la Caracal, în care s-a dovedit că un taximetrist din oraş ştia despre persoana în maşină căreia s-a urcat Alexandra Măceşanu dar nu a vorbit despre asta cu autorităţile întrucât a considerat că ”, se arată în expunerea de motive a inițiatorilor.
