Legătura tot mai strânsă dintre fondurile europene și statul de drept a declanșat o bătălie deschisă între Parlamentul European și Comisia Europeană. Înfruntarea de la Bruxelles ar putea ajunge la Luxemburg, între zidurile Curții de Justiție a UE.
Comisia Europeană a ratat un termen pentru a declanșa un nou mecanism menit să asigure că primirea fondurilor UE merge mână în mână cu respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale.
Ultimatumul de două luni a fost impus în iunie de deputați în Parlamentul European printr-o rezoluție susținută de o majoritate de parlamentari care a inclus amenințarea cu acțiunea în justiție.
Deputații au solicitat în mod repetat executivului să activeze instrumentul de condiționalitate și să împiedice anumite state membre acuzate de derapaj democratic, precum Polonia și Ungaria, să beneficieze de bugetul blocului în timp ce promovează reforme controversate.
Sistemul, consacrat într-un regulament, a fost înființat în decembrie, la șase luni după ce liderii europeni au convenit asupra unui fond de recuperare de 750 de miliarde de euro pentru a atenua efectele devastatoare ale pandemiei de coronavirus.
Fondul, combinat cu bugetul anual al blocului, a dus la un pachet în valoare de aproape 2 trilioane de euro, care urmează să fie plătit în următorii șapte ani. Creșterea puterii financiare a condus la apeluri reînnoite pentru a consolida respectarea statului de drept, o dezbatere care deja se dezlănțuia înainte de criza sănătății.
Utilizând noul mecanism, Comisia poate recomanda înghețarea plăților UE către un stat membru suspectat de încălcarea legislației UE. Consiliul are la dispoziție o lună pentru a vota propunerea Comisiei, care poate fi aprobată cu majoritate calificată (55% din statele membre reprezentând cel puțin 65% din totalul populației UE).
Măsurile punitive potențiale pot fi suspendarea plăților, încetarea angajamentelor legale, rambursarea anticipată a împrumuturilor sau interdicția de a încheia noi acorduri financiare. Măsurile pot fi ulterior ridicate dacă țara disciplinată corectează situația.
De când regulamentul a intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie, Parlamentul a presat, fără rezultat, aplicarea sa imediată. O majoritate consideră că mecanismul ar fi trebuit să fie deja utilizat în cazurile Ungariei și Poloniei, două țări care au fost ținta a numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar.
Ambele națiuni se află sub controlul articolului 7, un proces considerat o „opțiune nucleară”, deoarece poate duce în cele din urmă la restricționarea drepturilor de vot. Cu toate acestea, guvernele de dreapta au continuat cu o legislație controversată.
Anul acesta, guvernul maghiar a fost puternic criticat pentru un nou act de protecție a copiilor care include un amendament care interzice portretizarea homosexualității și a realocării sexului în materialele educaționale și în programele TV adresate persoanelor cu vârsta sub 18 ani.
Între timp, reformele judiciare din Polonia au pus țara pe marginea unui „Polexit” legal. Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a trimis mai multe ordonanțe în încercarea de a suspenda camerele de disciplină contestate pentru judecători și de a introduce modificări care să garanteze independența judiciară. Dar atât guvernul polonez, cât și curtea constituțională au contestat competența CEJ, ajungând până la a spune că dreptul intern prevalează asupra dreptului european.
Executivul condus de Ursula von der Leyen continuă să câștige timp înainte de a activa mecanismul, un pas care ar marca o nouă eră în supravegherea bugetului UE și a statului de drept. Întrucât regulamentul este un instrument nou, niciodată folosit, procesul este văzut ca un teritoriu neexplorat pentru Comisia Europeană.
Numită adesea „gardianul tratatelor UE”, Comisia a fost atacată pentru că nu a reușit să reducă derapajul democratic în mai multe state membre. Ungaria nu mai este etichetată ca democrație de centrul de cercetare Freedom House.
Dacă în cele din urmă va fi aprobată, suspendarea plăților ar afecta entitățile guvernamentale și autoritățile publice la nivel național, regional și local. În timp ce regulamentul include dispoziții pentru a asigura beneficiarii finali ai fondurilor UE, cum ar fi ONG-urile și fermierii, primesc banii și nu plătesc prețul, declanșarea procesului ar putea alimenta sentimentul anti-UE în țara pedepsită.
Chiar dacă deputații europeni au sărbătorit regulamentul ca fiind o „realizare majoră” pentru a garanta respectarea statului de drept, în realitate, textul final convenit anul trecut sub președinția Consiliului german este axat exclusiv pe „încălcările principiilor statului de drept care afectează buna gestiune financiară sau protecția intereselor financiare ale Uniunii.
Aceasta înseamnă că Comisia va fi obligată să demonstreze că încălcarea dăunează integrității bugetului UE „într-un mod suficient de direct”. Prin urmare, legislația care întărește libertatea de exprimare sau este considerată anti-LGBT este susceptibilă să cadă în afara competenței mecanismului.
"În practică [mecanismul] ar putea fi cazul în care un regim iliberal reprezintă mai puțin un pericol pentru interesele financiare ale UE decât o țară în care sistemul judiciar este complet independent, dar ineficient", Daniel Gros, un economist din Center for European Policy Studies, a scris în decembrie când instituțiile au ajuns la versiunea finală a regulamentului.
În analiza sa, Gros a susținut că construirea mecanismului statului de drept pe interesele financiare ale UE a fost singura opțiune viabilă de a înființa noul sistem și de a-l proteja împotriva provocărilor legale.
"Utilizarea abuzivă a fondurilor UE ar putea fi foarte răspândită în sudul Italiei sau în Bulgaria decât în Polonia sau Ungaria", a spus economistul, adăugând: „A fost o greșeală să încadrăm acest regulament ca fiind îndreptat împotriva a două țări în special”.
