Următorul document se adresează președintelui României Klaus Iohannis, liderilor coaliției de guvernare Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, precum și ministrului Justiției Alina Gorghiu.
Către
Președintele României Klaus Iohannis
Liderii coaliției de guvernare Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă
Ministrul Justiției Alina Gorghiu
Ne exprimăm revolta față de batjocura la care se pretează de 34 de ani încoace Injustiția din România pentru a tergiversa „la infinit” dosarele crimelor de genocid și fratricid din 22-30 decembrie 1989 și 13-15 iunie 1990. Conform rechizitoriilor, autorul principal al acestor crime fără precedent în istoria României este fostul președinte Ion Iliescu.
Dar cine și-ar fi imaginat că vor trece 34 de ani fără că Justiția să-i judece pe criminali? În Franța au fost condamnați la închisoare președinții Jacques Chirac (în 2011) și Nicolas Sarkozy (în 2023) în dosare de corupție. În România, în dosare de genocid și fratricid, Ion Iliescu nu e condamnat nici măcar „cu suspendare”?
Au avut dreptate manifestanții anticomuniști care, în anul 1990, au scris cu litere uriașe pe zidurile din centrul Bucureștiului: „SINGURA SOLUȚIE: ÎNCĂ O REVOLUȚIE”?
Cerem ca în cursul acestui an să fie judecați în procedură de urgență autorii crimelor din decembrie 1989 și iunie 1990. În caz contrar, cerem poporului român să facă revoluția de catifea pe care n-a avut voie s-o facă nici în decembrie 1989 și nici în primăvara anului 1990. Revoluția anticomunistă a fost deturnată în contrarevoluție neocomunistă cu prețul unui genocidului din 22-30 decembrie 1989, iar cel mai lung miting anticomunist din istorie — 54 de zile și de nopți — care a avut loc în primăvara anului 1990 în Piața Universității din București, a fost reprimat printr-un fratricid bestial cu mii de victime, în 13-15 iunie 1990.
Cerem, de asemenea, să fie trimiși în judecată toți responsabilii pentru tergiversarea respectivelor dosare și pentru favorizarea autorilor de crime de genocid și fratricid, în frunte cu „zeița injustiției” Laura Codruța Kövesi, procuror general al României între anii 2006-2012. Ne referim la netrimiterea în judecată a autorilor genocidului din 22-30 decembrie 1989 când s-au înregistrat aproape 1000 de morți, precum și a autorilor crimelor fratricide din 13-15 iunie 1990, al căror bilanț e următorul: 4 morţi, 16 răniţi prin împuşcare, vătămarea integrității fizice sau psihice a 1388 de persoane (542 răniţi spitalizaţi şi sute de răniţi nespitalizaţi); 1250 de persoane arestate ilegal în unităţi militare unde au fost torturate; cel puțin zece femei arestate ilegal au fost violate în unităţi militare; peste 500 de persoane au fost deliberat lovite în cap cu obiecte contondente – topoare, răngi, bâte, etc. – loviturile determinând traumatisme şi contuzii craniocerebrale; de asemenea, au fost atacate sedii ale partidelor democratice — precum PNȚCD și PNL —, publicații democratice, sedii de organizații culturale și universitare; s-au înregistrat uriaşe distrugeri materiale şi enorme pagube financiare (inclusiv la ministere, precum cel de Interne, al Apărării, al Transporturilor, al Minelor), la Televiziunea Română și Serviciul Român de Informații.
Menționez că în anul 2007, ca lider al societății civile, am avut câteva întâlniri cu procurorul general L. C. Kövesi, pentru aflarea adevărului despre aceste crime. Iată comunicatul Parchetului din 12 feb. 2007 referitor la prima întâlnire: „Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, d-na Laura Codruţa Kövesi, s-a întâlnit la data de 12 febr. 2007 cu d-l Sorin Ilieşiu, vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul scrisorii deschise adresate autorităţilor statului, organizaţiilor neguvernamentale şi forurilor internaţionale, semnată şi de alţi 256 de intelectuali, precum şi cu domnul Dan Voinea, general magistrat, care are în instrumentare dosarele privind Revoluţia şi Evenimentele din iunie 1990. /…/ Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie [L.C. Kövesi] şi-a exprimat sprijinul, atât în cadrul acestor discuţii, cât şi cu ocazia participării la şedinţa de bilanţ a Secţiei Parchetelor Militare ce e avut loc la aceeaşi dată, pentru asigurarea tuturor condiţiilor necesare pentru ca procurorii care instrumentează aceste cauze să le poată finaliza şi a cerut SOLUŢIONAREA ACESTORA CU MAXIMĂ CELERITATE”.
Subliniem că cercetările asupra acestor evenimente au fost începute în 1990, dar nu prin justiție, ci prin comisii parlamentare. Cercetările prin Justiție au fost începute abia în 1999 când Ion Iliescu nu mai era președinte, dar au fost suspendate între anii 2000-2004 când Ion Iliescu era din nou președinte; cercetările au fost reluate în decembrie 2004 prin începerea urmăririi penale a persoanelor implicate în genocidul din 22-30 decembrie 1989 și în crimele fratricide din 13-15 iunie 1990. Dar în dec. 2007, procurorul general L. C. Kövesi a decis îngroparea adevărului prin infirmarea rezoluția din 2004 de începere a urmăririi penale a persoanelor menționate mai sus. Generalul-magistrat Dan Voinea care instrumenta dosarele a declarat: „Infirmarea rezoluției mele de începere a urmăriri penale de către Laura Kövesi a fost ilegală”.
Ulterior, jurnalistul Dan Andronic a publicat o serie de mărturii de la întâlnirile la care a participat alături de procurorul general Kövesi și de alți „puternici ai zilei”. Cităm dintr-o astfel de mărturie: „Eram într-un grup de oameni care se învârteau în jurul lui … Kövesi. Am auzit-o pe Kövesi spunând: «Dar soluția pe care am dat-o nu v-a plăcut?» … Despre ce soluție era vorba? NEÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE dată lui ION ILIESCU în Dosarul Revoluției”.
În 2015, când d-na L.C. Kövesi nu mai era procuror general, ambele dosare au fost redeschise. În mod firesc, d-nei Kövesi trebuia să i se deschidă imediat un dosar penal pentru favorizarea criminalilor, ceea ce nu s-a întâmplat întrucât în 2013 aceasta devenise procuror-șef al DNA.
Cităm din articolul „Ion Iliescu a fost salvat de la urmărirea penală de chiar Codruța Kovesi!” publicat în 2015 de istoricul-jurnalist Ion Cristoiu: „Ion Iliescu a fost salvat de la urmărire penală de nimeni alta decât Codruța Kövesi, la vremea respectivă Procuror general al României. Mai precis, așa cum arată prima și ultima pagină din Rezoluția semnată de mânuța Codruței Kövesi, Dan Voinea, procurorul de caz în Dosarul Mineriadei, a dispus începerea urmării penale împotriva lui Ion Iliescu. Ion Iliescu a făcut plîngere la Codruța Kövesi. Iar Codruța Kövesi a dispus pur și simplu NUP [Neînceperea Urmăririi Penale] în dosarul instrumentat de Dan Voinea. /…/ În 3 sept. 2008, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului General anunță decizia de Neîncepere a urmării penale a lui Ion Iliescu în Dosarul Mineriadei. Tot L. C. Kövesi îl salvează pe Ion Iliescu și de la urmărirea penală în Dosarul Revoluției prin punerea NUP în 9 apr. 2009. Să zicem că Procurorul General Codruța Kövesi avea dreptate să dea ea NUP lui Ion Iliescu. Dar atunci cum se explică Decizia Procurorului General Tiberiu Nițu din 5 feb. 2015 de infirmare a NUP-urilor anterioare, decizie confirmată de ÎCCJ [Înalta Curte de Casație și Justiție], privind redeschiderea Dosarului în cazul Ion Iliescu? Ceva nu-i în regulă în statul român poreclit și de drept. Aceeași persoană – Ion Iliescu – primește NUP în 2007 de la Procurorul General [L.C. Kövesi] pentru ca peste 8 ani să afle că NUP-ul nu mai e valabil.”
Menționez că în cadrul întâlnirilor pe care le-am avut în anul 2007 cu d-na procuror general Kövesi i-am spus că, în opinia mea, Marea Corupție se datora faptului că nu fuseseră pedepsite crimele de genocid și fratricid din decembrie 1989 și din iunie 1990. De exermplu, fostul președinte al României Traian Băsescu își dăduse seama că dacă Justiția nu pedepsește crime de genocid și fratricid, nu va pedepsi nici crima „minoră” reprezentată de furtul flotei comerciale a României (a patra din lume în acel moment). Și a acționat în consecință fără să fie pedepsit. Iar exemplul lui a fost urmat de mulți alții. Demnitari sau nedemnitari.
Așadar, tot răul pe care îl trăiește România e cauzat de nepedepsirea crimelor de genocid și fratricid din 22-30 decembrie 1989 și 13-15 iunie 1990. Amânarea pedepsirii acestora înseamnă nu numai o injustiție strigătoare la cer, ci și amânarea însănătoșirii României.
București, 15 iunie 2024
În numele manifestanților anticomuniști din 1989 și din 1990,
Prof. univ. dr. Sorin Ilieșiu, co-autor al filmului documentar „Piața Universității – România” (1990), autor al Raportului pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim și criminal (2005), membru în Senatul României (2012-2016).
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
