Ambalată în misiunea respectării „drepturilor omului“, planul de conducere planetară asupra oamenilor a ajuns azi să fie acceptat de tot mai mulți drept o idee benefică și chiar inevitabilă. Tentația oamenilor de a ceda tot mai multe probleme ale vieții din propria responsabilitate în mâna autorităților se întoarce însă împotriva fiecărei persoane prin proiectul globalist. Un Guvern mondial ar fi, prin însăși natura sa, foarte departe de comunitatea locală în care se desfășoară viața de zi cu zi a oamenilor. Planul instalării unui Guvern mondial calcă în picioare identitatea statelor și a persoanelor, încurajând viciile umane, pentru că un om fără putere și principii se adună într-o masă de manevră, nu într-o societate.
Ideea unui Guvern mondial care să rezolve toate problemele economice și să garanteze pacea pe întreaga planetă a început să cucerească mințile oamenilor în anii ’60, potrivit unui articol publicat în revista The American Thinker. Încă de atunci, în universitățile americane existau numeroși profesori de științe care militau pentru transformarea Organizației Națiunilor Unite (ONU) într-un Guvern planetar. La acea vreme, ONU părea o organizație benefică, destinată promovării păcii pe planetă și coordonării de programe economice pentru ajutorarea comunităților sărace de pe mapamond. Dar iată că intelectualii globaliști din universități deja aveau creionat planul de transformare a ONU într-un Guvern mondial. De menționat că în anii ’60 începe și Revoluția Sexuală, care acum își arată ultimele consecințe.
Dar cum s-au transformat Națiunile Unite de la misiunea de început, de ajutorare a săracilor de pe glob, în mașinăria uriașă care a devenit astăzi?
Viziunea fondatoare a ONU a fost cea a respectării unor drepturi fundamentale ale omului, prezentate în 1948 în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Atunci a fost plasată noțiunea de „drepturi ale omului“ pe primul plan al dezvoltării puterii ONU, în contextul în care respectarea drepturilor fundamentale ale omului devenise centrală în toate societățile care ieșiseră din feudalism. Inițial, deci, ideea de „drepturi ale omului“ marca stabilirea unor drepturi de bază, esențiale pentru libertatea indivizilor și pentru demnitatea lor, mai ales după feudalismul care răvășise Occidentul. Pe scurt, drepturile esențiale ale demnității omului erau considerate libertatea și egalitatea în fața legii. Aceste drepturi fuseseră înscrise, de altfel, de popoarele occidentale în numeroase proiecte de emancipare naționale post-feudale, printre care Declarația Drepturilor din Anglia (1689), Declarația de Independență a SUA (1776) și Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din Franța (1789).
În schimb, în documentul fondator al ONU ideea de „drepturi ale omului“ e prezentă în practic fiecare frază. Diferența esențială față de cele trei documente din care s-a inspirat este că ONU inventează nenumărate cereri pentru prosperitatea indivizilor, pe care le pretinde „drepturi ale omului“, și astfel își arogă puterea de a interveni mult mai adânc în viețile oamenilor. În Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 1948, ONU declară că toate persoanele au un „drept“ la hrană, îmbrăcăminte, acces medical, ajutor financiar pentru șomaj, alocații pentru copii sau învățământ „gratuit“. Niciunul dintre aceste „drepturi“ inventate nu se regăsește în declarațiile de drepturi post-feudalism de la care s-au inspirat.
Globaliștii visează să ia puterea în 2030
În anul 2015, la aproape 70 de ani de la adoptarea declarației fondatoare a ONU, organizația a făcut un pas gigantic în direcția trans-
formării sale într-un Guvern global. ONU a publicat în 2015 documentul intitulat „Să transformăm lumea noastră: Programul pentru anul 2030 pentru o dezvoltare durabilă“. Textul reprezintă un program de guvernare mondială, pentru nu mai puțin de 91 de domenii de acțiune. Documentul are aproape 15.000 de cuvinte, în contrast cu textul succinct al Declarației Universale a Drepturilor Omului, care avea numai 1.900 de cuvinte. De altfel, textul fondator al ONU e menționat o singură dată în documentul din 2015!
Noul document programatic al ONU se concentrează pe 5 concepte pe care le consideră esențiale: Oameni, Planetă, Prosperitate, Pace și Parteneriat. O altă prioritate pentru ONU a fost stabilită sub denumirea „Țeluri de dezvoltare durabilă“ pentru îmbunătățirea vieții pe planetă.
„Dezvoltarea durabilă“ omoară identitatea locală
Dar ce înseamnă „dezvoltare durabilă“? – se întreabă E. Jeffrey Ludwig, autorul articolului din The American Thinker. Definiția ONU pentru ideea de „dezvoltare durabilă“ este: „Acea dezvoltare care împlinește nevoile prezentului fără să compromită capacitatea viitoarelor generații de a-și împlini nevoile lor“. Iată deci cum ideile inițiale ale ONU, de protejare a libertății omului și egalității indivizilor în fața justiției, au dispărut, fiind înlocuite cu ideea îndeplinirii unor nevoi și cu un activism ecologist. Marxismul ideii de „dezvoltare durabilă“ este evident prin apelarea la conceptul de „nevoie“, deoarece marxist-leniniștii considerau că societatea internaționalistă trebuie organizată pe premisa „fiecare contribuie după puteri, fiecare primește după cât are nevoie“.
Întregul document „Să transformăm lumea noastră“ e practic o colecție de platitudini pioase cu gândul la un viitor utopic. ONU a stabilit țeluri de atins pentru bunăstarea orașelor, a femeilor, a săracilor, și chiar pentru viețuitoarele subacvatice: absolut nimic nu scapă de controlul experților guvernării globale ai ONU.
Stabilirea unor politici globale pentru împlinirea unor anumite „nevoi“ reprezintă marea victorie a globaliștilor asupra societății: după 70 de ani de activism, ONU a mutat în centrul societății marxismul „îndeplinirii nevoilor“. Și a stabilit deja un program de implementare a acestor politici, anul 2030 fiind ținta ONU pentru aplicarea la nivel planetar a controlului asupra libertății oamenilor de a decide despre propria viață și despre propria comunitate.
Liderul „tehnocrat benevolent“ nu există printre oameni
Un aspect foarte deranjant al acestei viziuni asupra viitorului este perspectiva falsă despre oamenii care vor conduce mapamondul, în accepțiunea ONU. Planul de realizare a unui Paradis ecologist pe Pământ și de eradicare a sărăciei și foametei la nivel planetar nu ia în seamă corupția, cinismul și ignoranța de care dau dovadă politicienii aflați la putere. Constructul ONU lasă de înțeles că la cârma Guvernului mondial se va afla un grup de oameni fără pată, un grup de specialiști, de „tehnocrați“ angelici care au ca scop unic asigurarea bunăstării populației. Toată istoria omenirii demons-
trează însă că liderii politici din orice țară din lume, ca și conducătorii de corporații capitaliste sunt caracterizați de egoism, corupție, manipulare, imoralitate și chiar intenții criminale. „Și oare nu însăși politica ONU pentru Dezvoltare Durabilă e o astfel de manipulare demonică?“ – se întreabă autorul articolului din The American Thinker.
Idealul dubios al „dezvoltării durabile“ nu are nicio legătură cu civilizația occidentală de origine iudeo-creștină. Din contră, în politica propusă de ONU, libertatea individuală este anulată de o politică colectivistă determinată – chipurile – științific, care ia puterea de decizie din mâinile popoarelor și o transmite unui Big-Brother „atotștiutor“. Globalismul ONU, prin ștergerea diferențelor între popoare și persoane, dizolvă organicitatea socială și dezvoltă, după două utopii care au însângerat lumea în secolul trecut – nazismul și comunismul –, încă o încercare de a deschide ușa unui proiect de conducere unică a Lumii.
