Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cum se distruge o companie. Rețeta KPMG-Euro Insol

Insolvența este o procedură legală menită societăților ce intră în impas financiar să se redreseze printr-o reorganizare a activității și printr-un plan pus la punct de un administrator judiciar.

Eliza Avram 0 comentarii

Actualizat: 13.12.2017 - 11:45

Grupul KPMG, prin Speranța Munteanu, și firma fondată de actualul deputat Remus Borza Euro Insol, au reușit să pervertească acest instrument, folosindu-l pentru a distruge companiile pe care le preiau în administrare și pentru a obține beneficii personale consistente.

 
Practicienii în insolvență ne-au explicat că există câteva metode „verificate” prin care o companie care a intrat pe mâna unui administrator judiciar poate fi devalizată. Se ajunge, prin acest mecanism, ca în loc să își plătească datoriile și să revină pe piață,  – scopul principal al insolvenței – o societate să se transforme, în vaca de muls a administratorilor judiciar și special, care se comportă ca niște lupi puși paznici la stână.

 Vânzarea subevaluată de active

 Prima metodă folosită este cea a vânzării la un preț mult subevaluat a activelor de care dispune firma ce trebuie salvată. Acțiunea este făcută cu complicitatea unor parteneri bine aleși. Inițial, administratorul scoate la licitație bunurile, pornind de la valoarea de piață a acestora, dar cu un discount consistent, impus de „situația specială” în care se află societatea.

De obicei, licitatorii acționează în așa fel încât bunurile să nu se vândă la prima strigare. Legea permite organizarea unei alte licitații, cu încă o scădere din prețul cerut inițial. Din nou, jucătorii sunt mână în mână și nu achiziționează bunul. Are loc o nouă licitație și o nouă reducere a valorii bunurilor. Operațiunea se repetă până se ajunge la un preț derizoriu.

Subevaluarea bunurilor a fost metoda aplicată de administratorul judiciar Remus Borza la Plafar SA, potrivit unor documente ale Curții de Conturi. Imediat după numirea pe această poziție, a scos la vânzare mai multe terenuri şi imobile: 4.700 mp în Caracal, 16.000 mp şi construcţii de 3.713 mp în Roman, 6.833 mp în Brăila, 1.250 mp în comuna Cogealac – Constanţa. Au urmat active plasate în Huedin, Dej şi Timişoara. Cele mai multe au fost vândute după licitaţii repetate, iar de multe ori preţul cerut a scăzut cu 10-15% faţă de cel anterior.

Curtea de Conturi a arătat că înainte de intrarea în insolvenţă, Plafar avea de gând să scape de datorii prin vânzarea unui singur teren. Venirea lui Remus Borza a „curăţat“patrimoniul Plafar.

Probleme au fost, conform Curţii de Conturi, şi la vânzarea sub preţul de producţie a unor ceaiuri şi siropuri, prejudiciul direct reținut de inspectori fiind de 2,84 milioane de lei. O altă constatare gravă a fost aceea că vânzarea a 12 active la valoarea de 12,71 milioane de lei ar fi fost făcută de Remus Borza „în alte condiții decât cele prevăzute de Legea Insolvenței“.

 Metoda 2, aplicată și la Astra Asigurări

 Metoda vânzării de active fără respectarea legii a fost aplicată și de către KPMG la Astra Asigurări, cea mai mare societate de asigurări românească, cu 4 milioane de clienți, dar care a fost falimentată intenționat tocmai de administratorul judiciar ce trebuia să o salveze. KPMG a aplicat la Astra Asigurări și un al doilea mecanism de fraudare: o lege ambiguă a insolvenței și un regulament intern interpretabil al practicienilor în insolvență , plus prietenii vechi și profitabile, dintre care una cu fostul premier Victor Ponta, au ajutat lichidatori ca Speranța Munteanu de la KPMG să devină stăpâni  ai companiilor pe care le-au administrat ori lichidat.

Dintr-o „scăpare“, legea domeniului vizează doar practicienii persoane fizice, nu și societățile constituite ca persoane juridice. De această prevedere absurdă a beneficiat și Speranța Munteanu împreună cu echipa sa.

Deși se aflau într-un evident conflict de interese, cei de la KPMG au sărit direct în barca lichidatorului după ce tot ei au administrat în ultimul an și jumătate înainte de prăbușire compania Astra Asigurări.  Aproape toată echipa KPMG Advisory care a activat la Astra, cu o singură excepție, este astăzi prezentă și în KPMG Restructuring și lucrează la lichidarea companiei.  

Practic, cei care nu au fost capabili ca administratori judiciari și speciali să salveze cea mai mare societate de asigurări au fost cei care s-au ocupat și de lichidarea acesteia.

 17.000 de euro pe lună pentru administratori

 Metodele de mai sus au un singur scop: îmbogățirea celor care le aplică, dar și a celor care le tolerează. Cum la mijloc e vorba de mulți, foarte mulți bani, aceștia trebuie obținuți de undeva, inclusiv din firme fără vlagă financiară.

Un exemplu relatat deja de „România liberă“ privește insolvenţa World Trade Center Bucureşti, de unde Speranţa Munteanu s-a „hrănit“, mulţumită lui Remus Borza, cu câte 6.750 de euro pe lună, timp de un an şi o lună.

Doar că, aşa cum aveau să constate mai apoi instanţele de judecată, asupra plăţilor făcute de Borza către Speranţa Munteanu au existat suspiciuni ca fiind ilegale. Cei 6.750 de euro/lună au fost achitați din veniturile unei firme ce avea probleme financiare. În paralel, Speranţa Munteanu era angajată şi la KPMG România.

Grijuliu şi cu veniturile proprii, Remus Borza a cerut apoi şi pentru el majorarea remuneraţiei la 10.000 de euro/lună, plus TVA, „remuneraţie ce va fi achitată din averea debitoarei“.  Plus o cotă de 5% din creanţele recuperate şi bunurile vândute. Cum creditorii nu i-au acceptat pretenţiile financiare, câteva luni mai târziu, în 2012, Borza şi asociata lui, Nicoleta Munteanu, au încercat să obţină o remuneraţie de 6.700 de euro, egală cu cea pe care ei i-o oferiseră Speranţei Munteanu.

 Onorarii nelegale

 Lucrurile s-au întâmplat similar și la Plafar. În Raportul de activitate aferent anului 2012, Curtea de Conturi a semnalat faptul că la această companie s-au efectuat „plăți nelegale, în sumă de 1.008 mii lei, reprezentând onorarii acordate administratorului judiciar în alte condiţii decât cele legale, respectiv fără ca judecătorul sindic să confirme, prin încheiere“.  

Penal

Condamnat cu suspendare

Lichidatorul și deputatul independent Remus Borza a fost deja condamnat penal cu supendare într-un dosar legat de Hidroelectrica, gigantul energetic ce i-a fost pus pe tavă de prietenul Victor Ponta și de unde a încasat mai bine de 2,5 milioane de euro sub formă de onorarii. În timpul procedurii de reorganizare a acestei companii strategice, Remus Borza a încălcat mai multe dintre rigorile meseriei de practician în insolvență, atrăgându-și criticile a sute de profesioniști în domeniu.  Totuși, spun unele surse, și-a păstrat statutul de practician doar în baza apropierii sale de o parte a conducerii Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență (UNPIR), inclusiv de Speranța Munteanu, creierul operațiunii de distrugere a companiei Astra Asigurări și a cotidianului „România liberă“.

Putere

KPMG a schimbat legea doar pentru uzul propriu

Când metodele enumerate anterior nu mai răspund intereselor obscure din economia românească, se trece la următorul nivel, mai complicat. În cazul Astra Asigurări, cea mai mare societate de asigurări din România înainte de a intra pe mâna KPMG, reprezentanții acestui grup puternic au ajuns să modifice legi doar pentru uzul propriu.

Concret, KPMG a ignorat, cu aprobarea judecătorului, Legea 85/2014 a insolvenței și a constituit, în premieră pe țară, un comitet al creditorilor format din 7 membri, nu din 3 sau 5, cum spune legea.  Acest abuz este generat, ca de obicei, de un altul. KPMG a fost forțată să “inventeze“ legi pentru că inițial nu și-a dorit ca membru în comitet Fondul de Garantare a Asiguraților, cel mai mare creditor. Nu și l-a dorit pentru că FGA ar fi putut încurca planurile gândite împreună cu ceilalți creditori mari, grupuri de asigurări concurente ale Astra.

Atunci când FGA a început să facă plățile către păgubiții Astra, el a devenit rapid cel mai mare creditor cu creanțe certe și eligibile, motiv pentru care nu mai putea fi ignorat. Dar, pentru că KPMG nu dorea să renunțe la partenerii VIG, Allianz, Uniqa sau Generalli, a inventat pur și simplu o lege nouă și a numit un comitet de șapte membri.

 

Comentarii

loading...