S-ar putea sa fi fost o surpriza chiar pentru dl Isarescu faptul ca, foarte putin inainte ca Banca Nationala sa adopte noul regulament de creditare, ultimele date centralizate aratau o incetinire vizibila a ritmului creditarii, adica exact ceea ce vizau noile reglementari. Nu mai era insa timp si mai ales nu avea de fapt vreun rost ca aceste noi norme sa fie amanate in adoptare si aplicare. si n-avea vreun rost pentru ca mai fusese, prin primavara, o incetinire a creditarii, care s-a dovedit strict pasagera, ceea ce evidentia ca ceva mult mai puternic trebuia sa intervina pentru a induce in sfarsit indelung cautata temperare a creditarii.
Si daca se poate astepta de la ceva respectiva temperare – care sa opreasca dezarticularea completa a economiei –, acest ceva nu poate fi reprezentat decat de noile reglementari. Motivul este simplu: este vorba de reglementari administrative, si nu economice. si vor da roade pentru ca, din pacate, cele economice nu au dat. si cele din urma n-au dat roade decat tot dintr-un motiv simplu: in Romania, banca centrala este un paroh ortodox pentru niste preoti catolici sau catolicizati, caci si cei veniti pe aici din arii straine ortodoxe se comporta, din interese de profit, solidar cu cei catolici, si nu cu parohul ortodox!
Din interese de profit, bancile grecesti se inteleg de minune cu bancile austriece in a sunta Banca Nationala, care indrazneste sa se mai gandeasca nu doar la bancile din parohie, ci si la soarta celor imprumutati si la viitorul tarii. Cu cat a strans BNR mai tare surubul dobanzii, cu atat mai multi bani din afara au adus bancile din sistem, practic toate straine, spre a-i imprumuta aici. In masura in care pot aduce bani ieftini din afara – pe care-i iau de la bancile-mama –, bancile locale nu sunt interesate nici de atragerea banului din economie (putand practica dobanzi imense la credite fata de dobanzile oferite la depozite), nici de imprumutarea de bani de la Banca Nationala. Deci sistemul nu poate fi guvernat pe baza dobanzii si, oricum, manevrarea dobanzii de catre Banca Nationala are mai mult un rol intelectual decat practic.
Ca un facut parca, nici acum, in plina "economie de piata", Romania nu poate functiona pe baza unor parghii economice, fiind necesar sa se apeleze iar si iar la instrumentele administrative. De altfel, daca expansiunea creditului fara norma in componenta sa de consum – din care nu castiga decat bancile, iar clientii doar se amagesc temporar – n-a dezarticulat economia si mai tare decat a facut-o deja in numai cativa ani, faptul se datoreaza tot unor restrictii de tip administrativ: mentinerea la un nivel foarte ridicat a rezervelor minime obligatorii ale bancilor. Daca nu ar fi existat un asemenea nivel al rezervelor minime obligatorii, bancile ar fi avut la dispozitie resurse si mai mari pentru creditare si, ca urmare, creditul ar fi crescut si mai vertiginos si, o data cu acesta, consumul pe care l-a indus.
Si deci prapastia dintre consum si productie ar fi fost si mai dramatica si la fel cea dintre importuri (pe seama carora a fost acoperit consumul) si exporturi. Deficitul extern ar fi fost nu de 14% echivalent PIB, ci, probabil, de peste 20%, precum in tarile baltice. si s-ar fi intrat deja, precum in tarile baltice, in criza severa! De criza insa nu scapam, caci dezechilibrele s-au adancit prea mult, dar anvergura va putea fi eventual mai mica gratie noilor reglementari restrictive de ordin administrativ ale Bancii Nationale. Deci aceste reglementari constituie un lucru bun!
