Fie că eşti de părere că banul e ochiul dracului, aşa cum se spune în popor, că eşti de acord cu Marx şi Engels sau susţii teoriile lui Milton Friedman cu privire la piaţa liberă, banii sunt ceva de care toţi avem nevoie, de care toţi ne folosim şi care am vrea să fie mai mulţi, fie că ne place să recunoaştem sau nu.
De când capitalismul a devenit sistemul economic predominant în lume, oamenii au beneficiat de condiţii de viaţă mai bune şi prosperitate. Dar, din păcate, capitalismul este un sistem care, din când în când, mai dă greş. Publicaţia online askmen.com a publicat recent un top al crizelor financiare care au făcut istorie.
„Deceniul pierdut” al Japoniei, 1990-2000
Vreme de 20 de ani, Japonia a avut o creştere anuală de aproape 10%. La vremea aceea, toată lumea se aştepta să depăşească SUA. În decembrie 1989, indicele Nikkei (cel mai utilizat indice al pieţii acţiunilor din Japonia) a atins maximumul de 39.000 pentru a se prăbuşi, nouă luni mai târziu, la 20.200 – o scădere de aproape 40%. A reuşit să îşi revină, crescând cu 35%, doar pentru a se prăbuşi din nou în 1992 la 14.000. Băncile japoneze, sufocate de credite credite neperformante, au îngrădit excesiv accesul la creditare iar guvernul a fost acuzat că nu a luat măsuri. Acest fapt a dus la o oprire în creşterea economică în anii 90, drept pentru care se numeşte „deceniul pierdut”.
Panica bancherilor, 1907
În timpul Panicii din 1907 indicele Dow a coborât cu aproape 50% faţă de anul anterior. Bursa de valori s-a prăbuşit în martie, urmată de o a doua prăbuşire, în octombrie, care a a dus la prăbuşirea National Bank of North America. Trezoreria SUA a intervenit cu bani şi o „redirecţionare” financiară. Încrederea în piaţă a crescut până în februarie 1908, fapt ce a dus la crearea Comisiei Monetare Naţionale, într-un efort de a preveni orice viitoare „panică” înainte ca aceasta să afecteze economia.
Lunea neagră, 1987
Nu se ştie exact care sunt cauzele care au dus la „lunea neagră”, pe 19 octombrie 1987, dar este cert faptul că bursele de valori din întreaga lume au pierdut miliarde de dolari. Hong Kong a pierdut 45,8% din valoarea sa, Marea Britanie a pierdut 26,4%, iar Noua Zeelandă, 60%. Unii specialişti au sugerat că era imposibil de evitat şi au propus teorii cum ar fi disputele pe politica monetară sau temerile legate de inflaţie ca posibilă explicaţie pentru panică. Ceea ce este sigur, însă, este faptul că a costat scump.
Criza rusească, 1998
Măcinată în interior de corupţie, fără o politică de reformă economică eficientă, cu o devalorizare a rublei şi instabilitate politică, Rusia a intrat într-o criză financiară uriaşă la sfârşit de mileniu. Mai mult, ca exportator al unei treimi din totalul de petrol şi gaz natural al lumii, Rusia era extrem de vulnerabilă în faţa instabilităţii preţurilor. Când investitorii străini şi-au retras investiţiile, băncile au fost afectate într-o asemenea măsură încât nici măcar un împrumut de la FMI nu a reuşit să chimbe mare lucru. Criza a lovit şi indicele Dow, care a suferit una dintre cele mai mari scăderi din istorie.
Criza asiatică, 1997
Aşa-numitul „miracol economic asiatic” s-a transformat într-un haos în iulie 1997, când investitorii şi-au pierdut încrederea în cursul valutar. Rata mare de capitalizare a făcut pieţele asiatice atractive, dar când SUA au scăzut rata dobânzii pentru a împiedica propria recesiune, pieţele asiatice au părut prea riscante. Începând cu Thailanda, Singapore şi Hong Kong, pieţele asiatice care se bucuraseră de o perioadă rară de prosperitate s-au prăbuşit, declanşând o criză globală nemaiîntâlnită. Nicio piaţă din lume nu a rămas neafectată.
Criza datoriilor suverane din Europa, 2009 până în prezent
Nu se ştie sigur când sau cum această criză se va sfârşi. Pieţele şi-au exprimat îngrijorările cu privire la capacitatea statelor, în special Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia şi Italia, de a-şi plăti datoriile. Expunerea băncilor internaţionale la aceste datorii a jucat un rol important în prăbuşirea pieţelor din ultimele zile, unele dintre ele cele mai cumplite înregistrate vreodată.
Criza datoriilor suverane, deşi iniţial o problemă europeană, a afectat şi Statele Unite, a căror rating a scăzut, pentru prima dată în istorie.
Criza petrolului, 1973
În mijlocul războiului dintre Siria şi Egipt împotriva Israelului, Organizaţia Tărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a folosit petrolul ca armă împotriva celor care susţineau Israelul. Preţul petrolului a urcat, în vreme ce pentru SUA şi Olanda s-a pus un embargo. Acesta a durat doar cinci luni, dar efectele sunt resimţite şi astăzi: statele membre OPEC au ajuns la un nivel de prosperitate la care nu ar fi visat cu doar câţiva ani înainte. SUA a coborât limita de viteză la 89 km/h pentru a face economie de petrol, iar în 1977, preşedintele Carter a creat Departamentul Energetic, care a dezvoltat strategia SUA referitoare la rezervele de petrol.
Marea recesiune
În 2008, prăbuşirea şocantă a Lehman Brothers Bank a devenit începutul simbolic al celei mai dramatice crize financiare de la Marea Depresiune. Cauzele au fost atribuite unui sector financiar nereglementat, politicilor monetare ineficiente şi economiei internaţionale instabile. În consecinţă, creşterea economică a fost împiedicată în ultimii ani, rata şomajului a rămas mare şi guvernele s-au străduit să recâştige controlul asupra propriilor economii. S-a estimat că, până în martie 2009, până la 45% din bogăţia mondială a fost distrusă şi că va dura ani până când va fi recâştigată.
Hiperinflaţia din Germania, 1918-1924
Deşi hiperinflaţia care a lovit Germania după primul Război Mondial nu a fost cea mai cumplită din istorie, ea a avut, cu siguranţă, impactul cel mai devastator. În 1914, cursul valutar dintre dolarul american şi marca germană era de aproximativ 1 la 4. Până în 1923, cursul urcase la 1 dolar pentru o mie de miliarde de mărci.
După Primul Război mondial, „învingătorii” au cerut daune de război de la Germania, daune în valoare de aproape o treime din deficitul ţării din acea perioadă. Unii au acuzat Germania că şi-a sabotat propria economie pentru a evita efectuarea acestor plăţi.
Marea Depresiune
A fost cea mai lungă şi cea mai gravă cădere a economiei globale din istorie şi a durat întreaga perioadă dintre 1929 şi începutul celui de-al doilea Război Mondial. În contrast cu prosperitatea şi chiar extravaganţa anilor 20, epoca depresiunii a dus la o sărăcie cruntă. Începutul acestei perioade este marcat de prăbuşirea Wall Street, care a rămas cea mai devastatoare prăbuşire din istoria bursei de valori americane. Unii s-au străduit o viaţă întreagă pentru a reuşi să compenseze pierderile suferite.
În anii de până atunci, indicele Dow îi transforma pe mulţi în milionari. Piaţa a devenit un hobby pentru investitorii ignoranţi, care au investit masiv în acţiunile unor companii despre care nu ştiau nimic. Când guvernul a crescut rata dobânzii, s-a stârnit panica. Investitorii erau disperaţi să-şi transforme acţiunile în lichidităţi, dar banii nu existau. Ţara a intrat în Marea Depresiune şi multe alte ţări i-au urmat.